Ştiinţa este dificilă, iar ştiinţa de calitate încă şi mai dificilă; este nevoie de perseverenţă şi răbdare nelimitată. Când am început să planificăm o misiune spaţială către Pluto, acum circa 15 ani, am ştiut că va fi una de durată. Dar am ştiut şi că are un enorm potenţial sub aspectul rezultatelor. New Horizons urma să ne ofere primele informaţii din proximitatea planetei despre care ştim, cât ştim, de la mare distanţă. Acest tip de provocare este greu de ignorat. Nu nu am ignorat-o.

 

 

 


Reacţia cercetătorilor din echipa New Horizons la primirea datelor captate de sonda spaţială despre Pluto


Începuturile

Prima discuţie serioasă privind misiunea către Pluto a avut loc la finalul anilor '80. Este momentul în care observaţiile realizate cu ajutorul telescoapelor ale stelelor depărtate au arătat că Pluto are o atmosferă formată din metan, care, probabil, se evaporă rapid în spaţiu. Având în vedere mărimea planetei Pluto, a fost o surpriză să vedem că forţa sa gravitaţională este suficient de puternică pentru a menţine o atmosferă.



Mai mulţi oameni de ştiinţă au început să cerceteze serios Pluto în acea perioadă. De-a lungul anilor '90 era deja clar cine erau cei care contribuiau în mod serios cu privire la Pluto; în mod natural ne-am văzut în cadrul a numeroase întâlniri, speculând despre o posibilă misiune către cea de-a noua planetă (în 2006 Pluto a fost "retrogradată" la statutul de planetă pitică). NASA a făcut iniţial câteva încercări pentru a stabili o misiune către Pluto, dar din diverse motive, în special lipsa finanţării, acestea nu au avut succes.

Când NASA a anunţat posibilitatea unei misiuni către Pluto în anul 2000, eram deja pregătiţi cu planuri clare care să optimizeze rezultatele ştiinţifice ce ar fi putut fi obţinute pe timpul unui zbor în apropierea lui Pluto.


Verificarea electronicii New Horizons


Atmosfera misterioasă a planetei pitice Pluto

Am devenit interesat de Pluto pe când eram student la Caltech, în 1984. Atât de puţine erau cunoscute despre atmosfera acesteia atunci, că puteam obţine aproape orice în cadrul unei simulări computerizate. Dar după ce ocultaţiile stelare au dezvăluit atmosfera sa neaşteptată, m-am dedicat cercetării atmosferei lui Pluto. M-am focalizat pe chimia planetei. Când Alan Stern, leaderul proiectului New Horizons, a început să adune cercetători pentru a lucra la misiune, mi-a cerut să mă alătur echipei dedicate atmosferei lui Pluto. Alţi membri ai misiunii s-au dedicat geologiei suprafeţei lui Pluto, structurii interioare şi formării sistemului de cinci sateliţi ai cuplului Pluto-Charon.

 


Imagini ale lui Pluto - evoluţia cronologică



Principalul meu interes este acela de a înţelege chimia şi stabilitatea atmosferei lui Pluto. Cum a reuşit Pluto să-şi menţină întinsele straturi de gaze pe o perioadă de 4,5 miliarde de ani, de la formarea sistemului solar? Ar fi trebuit să se fi evaporat în spaţiu din pricina forţei de gravitaţie mici a planetei. Dar nu s-a întâmplat aşa.

De asemenea, mă interesează să aflu dacă metanul din atmosferă a produs hidrocarburi complexe care au format aerosoli, au coborât către suprafaţa planetei şi s-au depus pe aceasta. De la formarea planetei, aceste molecule ar fi trebuit să se depună, iar la acest moment de timp ar trebui să putem observa metri din această substanţă pe suprafaţa lui Pluto.

Şi, în fapt, New Horizons a recepţionat regiuni întunecate vaste care ar putea fi create din aceste produse chimice, generate când metanul din atmosfera planetei absorbea lumina ultravioletă venită de la Soare. Tipuri similare de hidrocarburi au fost identificate în depărtările sistemului nostru solar. Acestea sunt cunoscute sub numele de "tholine" (eng. tholin) - un termen generic pentru a descrie această substanţă roşiatică. Avem planificate investigaţii suplimentare pentru a înţelege atmosfera lui Pluto şi pentru a determina distribuţia hidrocarburilor ca: etanul, acetilena şi etilena - care condensează pentru a forma aerosoli.



Pluto - imagine captată de New Horizons de la distanţa de 766.047 km depărtare


Efortul din spatele misiunii către Pluto

Desigur, a fost necesară o muncă titanică de pregătire - să decidem ce întrebări ştiinţifice sunt relevante, ce instrumente să utilizăm, cum să dirijăm eficient sonda spaţială şi cum să comunicăm cu aceasta de-a lungul a zeci de ani. Munca noastră nu s-a terminat la lansarea sondei, acum nouă ani şi jumătate; au fost foarte multe de făcut după pentru noi.

Poate surprinzător pentru unii - acest proiect a fost unul incitant pe toată perioada de derulare de până acum. Întâlnirile echipei de cercetători au fost mereu interesante şi animate, la fiecare pas conversaţia noastră fiind împănată cu speculaţii despre Pluto.

În perioada în care New Horizons se îndrepta către Pluto, principala mea activitate a fost să pregătesc un model de calcul privind atmosfera lui Pluto, pe care să-l putem folosi atunci când vor fi disponibile noi date. A fost o întreprindere mult mai dificilă decât am crezut iniţial. Nu avem date despre o atmosferă planetară similară: gaze care scapă la viteze supersonice - reprezintă o situaţie nouă. Şi această provocare continuă să complice interpretarea observaţiilor la care suntem martori chiar acum.




Cei patru sateliţi ai lui Pluto, în orbită


Descifrarea misterelor lui Pluto

Imediat după lansarea lui New Horizons, misterul din jurul planetei a crescut, pentru că s-au descoperit doi noi sateliţi (se cunoştea despre existenţa satelitului Charon). Ulterior, au fost descoperiţi alţi doi sateliţi. Fiecare nouă descoperire ne-a captat şi mai mult interesul privind planeta Pluto. Retrogradarea din 2006 la statutul de planetă pitică, realizată de Uniunea Internaţională de Astronomie, a părut că a crescut interesul publicului pentru corpul ceresc.

Proiectul New Horizons a reprezentat o oportunitate unică pentru implicarea într-o întreprindere ştiinţifică de asemenea importanţă. Faptul că pentru anii ce vor veni misiunea New Horizons va fi cunoscută ca cea care ne-a oferit informaţii cardinale pentru înţelegerea planetei Pluto, iar eu am fost parte din acest proiect - îmi creează un sentiment copleşitor.



Coordonatorul proiectului New Horizons celebrează împreună cu controlorii de zbor ai sondei spaţiale, după primirea confirmării că New Horizons a realizat cu succes trecerea pe lângă Pluto

 

 

La momentul scrierii acestui articol, este ziua de după cea în care s-a realizat trecerea pe lângă Pluto. Primim informaţii uimitoare. Datele trimise de New Horizons vor necesita ani de muncă de analiză.

Misiunea echipei New Horizons continuă. Vom sta împreună pentru o misiune suplimentară New Horizons: trecerea pe lângă o altă planetă pitică de gheaţă (PT1 sau PT3), sper la jumătatea anului 2018.

 


Satelinul Charon



Traducere după New Horizons to Pluto

***


Alte date:
:: New Horizons a călătorit în apropierea planetei pitice Pluto cu o viteză de 14 km/s. Şapte instrumente au trebuit să lucreze rapid, în perioada trecerii pe lângă Pluto, pentru a colecta datele planificate. Perioada de maximă apropiere a durat 10 minute.

:: Pluto reprezintă, ca mărime, două treimi din Lună.

:: În următoarele 16 luni New Horizons va transmite datele colectate pe timpul trecerii pe lângă Pluto. Rata de transmitere a informaţiilor este de 1 kb/s, fiind necesare 42 de minute pentru a transmite o singură imagine.


Privire comparativă: Terra vs Pluto vs Charon