Arheologii Muzeului Județean Mureș au reușit să scoată la lumină peste 600 de metri pătrați din termele sau băile Castrului Roman de la Călugăreni, prima clădire de acest fel identificată și cercetată pe teritoriul județului, în cadrul proiectului Limesul estic al Daciei Romane pe teritoriul județului Mureș.



Șefa Secției de Arheologie a Muzeului Județean Mureș, Nicoleta Man, a declarat că până acum au fost decopertate șapte încăperi, dintre care patru sunt prevăzute cu sistem de hypocaust (încălzire sub pardoseală) și trei încăperi neîncălzite, un prefurnium (un cuptor care asigura încălzirea aerului și a apei), două bazine și trei canale pentru aducțiunea apei în bazine.

''Deși este o clădire cu o funcție standard și funcționalitate pentru întreaga lume romană este destul de dificil de stabilit funcționalitatea fiecărei încăperi.

Zidurile (multe din ele cu elevația bine conservată) sunt făcute în tehnica opus incertum, specifică epocii imperiale romane, cu o grosime de 0,90 m — 1,00 m.



Sistemul de hypocaust s-a păstrat destul de bine, fiind construit pe o fundație de piatră de râu, peste care s-a suprapus un nivel de lut, pe care au fost fixate pilele de hypocaust. Podeaua se păstrează în încăperile care nu erau prevăzute cu hypocaust. Starea de conservare este precară pe alocuri din cauza exploatării medievale a zidurilor, dar au rămas multe elemente destul de bine conservate.

Despre planimetria construcției, în această fază a cercetării, putem susține că face parte din categoria termelor cu un traseu circular, în care camere și bazinele încălzite erau dispuse mai aproape de prefurnium, iar încăperile neîncălzite mai departe. Pe teritoriul județului Mureș este prima clădire de acest fel identificată și cercetată', a arătat Nicoleta Man.



Aceasta a spus că echipa de arheologi a Muzeului Județean Mureș a efectuat săpăturile în perioada iulie-octombrie și că deși până acum a fost decopertată o suprafață de 600 de metri pătrați, încă nu s-a ajuns la marginile exterioare ale construcției.

''Termele sau băile reprezintă un simbol al civilizației romane, putând fi încadrate între serviciu public și o instituție în sine. Termele romane sunt construcții des întâlnite în orașe, pe lângă castre sau vilae romane.

Cele mai importante construcții balneare de pe teritoriul Daciei sunt cele descoperite la Apulum, Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Drobeta, Romula și castrul legionar de la Potaissa. Și castrele auxiliare, adică cele la scară mai mică, dispuneau de asemenea facilități. Astfel de descoperiri au fost făcute la Micia, Ilișua, Slăveni, Brețcu, Inlăceni, Orheiu Bistriței. Termele de la Călugăreni sunt cunoscute din literatura arheologică mai veche, fără a se fi efectuat cercetări arheologice. Cercetările arheologice sistematice au început în 2013, până acum fiind decopertată o suprafață de 600 mp. Marginile exterioare încă nu au fost identificate, deci putem afirma că ne aflăm în fața unei clădiri de mari dimensiuni', a subliniat Nicoleta Man.

Castrul roman de la Călugăreni, a mai arătat arheologul, a fost foarte bine surprins de prospecțiile geomagnetice care au conturat elementele sistemului defensiv și planimetria internă a edificiului, cu principalele clădiri componente, principia (clădirea comandamentului), praetoriul (locuința comandantului), barăcile soldaților, valetudinarium-ul (spitalul), horeea (hambarele), cât și sistemul intern de drumuri.

În acest an au continuat cercetările din interiorul principiei, pentru a se clarifica fazele de construcție ale clădirii, punându-se accent pe cercetarea zonei adiacente principiei pentru a se stabili modalitățile prin care poate fi amplasată în teren o construcție de protecție în viitorul apropiat.



Situl arheologic roman de la Călugăreni — unul dintre siturile arheologice reprezentative ale județului Mureș — este compus din ruinele castrului roman, băile castrului și așezarea militară adiacentă și se întinde pe o suprafață de câteva hectare între satele Călugăreni și Dămieni.

''Cercetările arheologice de mare anvergură organizate de Muzeul Județean Mureș au fost reluate în anul 2013. În principia cercetările au debutat în anul 2013 și au continuat în anii următori, până în prezent fiind decopertat aedesul, două încăperi dinspre nord și basilica clădirii.

Campania din 2014 s-a axat pe fazele de demolare și de utilizare a clădirii în ultimele sale etape de funcționare. Una dintre cele mai importante aspecte care au fost documentate (în partea exterioară a clădirii, birourile din spate) este reprezentată de o distrugere târzie cauzată de un incendiu care a afectat clădirea până la sfârșitul ultimei faze de utilizare. În partea vestică a șanțului de fundație a zidului exterior au fost surprinse urme de bârne orizontale arse, care pot fi corelate cu existența unei faze de lemn a construcției.

Urme ale unei demolări masive au fost evidențiate și în exteriorul principiei, unde există un strat gros de țigle și olane care provin din prăbușirea acoperișului clădirii. În colțul de sud-est al zidului din fața aedesului a fost descoperit un bloc de piatră rectangular cu o nișă de prindere la mijloc, încastrat în structura zidului, probabil din rațiuni arhitecturale. Zidul, probabil din cărămidă, nu s-a păstrat, dar împreună cu baza de altar alcătuia o mică intrare monumentală între basilica și aedes. Fragmentele de gresie, profilate și inscripționate, descoperite în fața blocului rectangular, dovedesc că acestea făceau parte din altar sau dintr-o bază de statuie'', a spus arheologul.



Printre descoperirile arheologice remarcabile din această toamnă se numără și identificarea unei construcții — posibil o locuință — de mari dimensiuni în vicusul militar, cercetările în jurul acesteia urmând să se finalizeze anul viitor.

Nicoleta Man a precizat că în această campanie de săpături au fost descoperite în jur de 2000 de obiecte, majoritatea specifice pentru astfel de situri: monede romane din bronz și argint, piese cu caracter militar: arme, fragmente de zale, aplici, pandantive, piese de podoabă — mărgele din sticlă, fibule, ace de păr din bronz, mult material de construcție: cărămizi ștampilate, fragmente de podea și câteva fragmente de tencuială vopsite cu roșu pompeian.

În stadiul actual al cercetării, susține Man, specialiștii dispun de suficiente elemente pentru realizarea unor proiecte de conservare, restaurare, construire a unor clădiri de protecție, atât pentru principia castrului, cât și a termelor, astfel încât în următorii 5 ani, în județul Mureș să existe primul parc arheologic deschis vizitatorilor pe toată perioada anului.

La săpăturile arheologice de la Călugăreni au participat, alături de Nicoleta Man, arheologii Daniel Cioată, Szilamer Panczel, Silvia Mustață, Dobos Alpar, Szido Katalin, David Petruț și Vass Lorand, plus o serie de specialiști din Cluj-Napoca, studenți și profesori din Germania.

Directorul Muzeului Județean Mureș, Zoltan Soos, a arătat că cercetările arheologice de la Călugăreni sunt prioritare pentru instituție, întrucât este unul dintre puținele situri peste care nu s-au suprapus construcții ulterioare, cum s-a întâmplat la Sărățeni și Brâncovenești. Acesta a subliniat că atât castrul, cât și termele de la Călugăreni pot fi conservate in situ și că acestea este unul dintre obiectivele muzeului, care și-a concentrat atenția pe zonele care pot fi conservate, astfel încât să se poată înființa un parc arheologic. El a spus că pentru promovarea acestor vestigii la Călugăreni se organizează, de trei ani, un festival roman.

În plus, în apropierea termelor și a vicus-ului se construiesc două clădiri din lemn, care vor servi ca observatoare și vor oferi o proiecție despre cum arătau obiectivele în perioada lor de glorie, în interiorul cărora vor fi expuse obiectele arheologice descoperite pe acest sit.

În plus, a spus Soos, peste terme va fi construit un acoperiș astfel încât zidurile să fie protejate, iar pe dealul din apropiere va fi construit un foișor, astfel încât turiștii să poată avea o vedere panoramică asupra castrului roman.



Specialiștii susțin că limes-ul, ca graniță a Imperiului Roman, a avut cea mai mare întindere în sec. al II-lea d. Hr., având o lungime de peste 5000 kilometri, începând de la malul atlantic al Scoției, acesta a străbătut întreaga Europă, a atins Marea Neagră, a continuat până la Marea Roșie, a parcurs nordul Africii, pentru a ajunge înapoi la malul Oceanului Atlantic.

În prezent, de-a lungul limes-ului estic al Daciei, sunt cunoscute 12 tabere în care au staționat trupele militare auxiliare — Livezile, Orheiu Bistriței, Brâncovenești, Călugăreni, Sărățeni, Inlăceni, Odorheiu Secuiesc, Sânpaul, Olteni, Comalău, Boroșneu Mare și Brețcu. Paza și protecția sectorului de graniță a fost asigurată printr-un sistem complex compus din șanțuri și valuri de pământ, turnuri de pază și de semnalizare.

Pe limes-ul de pe raza județului Mureș s-au identificat trei castre auxiliare, la Brâncovenești, Călugăreni și Sărățeni, în apropierea cărora au existat mici așezări unde s-au stabilit familiile soldaților, dar și negustori și meșteșugari care deserveau nevoile armatei. Taberele au fost legate între ele prin drumul limes-ului, care a asigurat aprovizionarea armatei și mișcarea rapidă a trupelor. Pe lângă cele trei castre auxiliare de pe raza județului Mureș au fost identificate și șase turnuri de pază care se găsesc pe teritoriul localităților Vătava, Ideciu de Sus, Ibănești, Chiheru de Jos și Eremitu.



Preluare de pe AGERPRES