Castigator la loterieUnii jucători la loterie nu se roagă pentru noroc, ci şi-l fac singuri. Recent, în Statele Unite presa a publicat câteva articole pe tema unor aşa-numiţi "hackeri ai loteriei", care s-au îmbogăţit profitând de vulnerabilităţile sistemului. Detalii, în continuare...

 

 

 

Câştigurile la loterie vin uşor, dacă găseşti vulnerabilităţile sistemului

Totuşi, valul recent de dezvăluiri cu privire la "hackerii loteriei" din Statele Unite nu face referire la vreo aparatură de înaltă tehnologie, ca aceea folosită de echipa care a jefuit cazinoul în filmul Ocean’s Eleven, ci la un simţ special de a vedea tipare şi de a exploata slăbiciunile sistemului.

Să luăm ca exemplu cazul consultantului statistician Mohan Srivastava din Toronto, Canada. În ianuarie, revista Wired explica modul în care, în 2003, Srivastava a învățat să prezică ce cartele de loterie erau câştigătoare în Ontario. Fiecare cartelă conţine o secţiune vizibilă cu numere între 1 şi 39 şi o secţiune răzuibilă unde numerele ascunse pot fi identice cu cele vizibile.

Srivastava a suspectat că aceste cartele câştigătoare nu erau întâmplătoare, ci rezultatul unui software numit generator de numere pseudo-aleatorii. Într-adevăr, a descoperit că acele carduri care conţineau un şir de 3 numere ce apăreau o singură dată în secţiunea vizibilă erau aproape mereu câştigătoare.

Ar fi putut să cumpere maldăre de carduri, să le aleagă pe cele câştigătoare şi să le vândă pe celelalte, dar Srivastava a trimis la Loteria din Ontario şi Corporaţia Jocurilor (Gaming Corporation), două pachete de 10 carduri nerăzuite, unul marcat cu textul "carduri câştigătoare", iar celălalt cu "carduri necâştigătoare". Două ore mai târziu a primit un telefon care îl înştiinţa că a identificat corect 19 din 20 de cartele. O zi mai târziu jocul a fost desfiinţat.



Recent revista Harpers descria cum un fost matematician care a câştigat de 4 ori la Loteria din Texas, aproape 20 milioane de dolari, s-ar putea să fi exploatat acest sistem pseudo-aleatoriu.

Tehnici care produc cu adevărat secvenţe aleatorii, cum ar fi selectarea bilelor dintr-o urnă sau alte metode bazate pe natura zgomotului termic, ar elimina slăbiciunile sistemului. Dar Srivastava, care s-a întâlnit cu directorii executivi ai Loteriei din Ontario după ce a apărut articolul din revista Wired, a spus că loteriile evită aceste tehnici deoarece vor să controleze numărul de oameni câştigători pentru a-şi asigura profit. ”Misiunea lor este să creeze o sursă alternativă de venit pentru Guvern”. Asta înseamnă că cei cunoscători de statistică pot profita. El sugera că loteriile precizează pe etichete, în interesul transparenţei, că jocul este susceptibil la fraudă.

Sistemul pseudo-aleatoriu nu are nicio legătură cu Majorie şi Gerald Selbee, cuplul din spatele Companiei GS Investment Strategies care a jucat la Cash WinFall din Massachusetts, câştigând aproape un milion de dolari până în prezent.

Numerele câştigătoare în acest joc sunt într-adevăr aleatorii. Slăbiciunea pe care cuplul o exploatează apare în săptămânile de după ce nimeni nu a câştigat premiul cel mare şi banii în plus sunt redistribuiţi în premii mai mici. Împreună cu absolvenţi de studii superioare în tehnologia informaţiei, cuplul a constatat că achiziţionarea de bilete în valoare de cel puţin 100.000 de dolari îţi garantează profit într-o astfel de săptămână. Loteria a suspendat vânzările la unele magazine care au facilitat cumpărarea unui număr mare de bilete. Dar afirmă că nu este nicio problemă cu jocul propriu-zis, care generează un profit de 11,8 milioane de dolari în fiecare an.

Srivastava spune că loteriile ar putea avea şi o altă motivaţie. ”Descoperirea defectelor stârneşte apetitul oamenilor de a juca. Oamenii devin din senin interesaţi, spunând: 'Şi eu pot să fac asta! Pot să găsesc tipare!' "

 

 

Textul de mai sus reprezintă traducerea articolului Lottery wins come easy, if you can spot the loopholes, publicat de New Scientist. Scientia.ro este singura entitate responsabilă pentru eventuale erori de traducere, Reed Business Information Ltd şi New Scientist neasumându-şi nicio responsabilitate în această privinţă.
Traducerea: Andreia Dobrotă