(Timp citire: 2 - 3 minute)

Ștergătorul de parbriz este un dispozitiv folosit pentru a elimina apa de ploaie, resturile sau impurităţile de pe parbriz. Un ştergător constă dintr-un braţ pivotant la un capăt cu o lamă de cauciuc lungă ataşată la celălalt capăt. Lama se mişcă înainte şi înapoi pe parbriz, împingând apa de pe suprafaţa sa, cu o viteză pe care o reglează conducătorul vehiculului.



Cele mai multe automobile folosesc două ştergătoare aşezate radial şi sincronizate, pe când vehiculele comerciale utilizează una sau mai multe ştergătoare de tip pantograf.

Primul ştergător de parbriz operaţional a fost inventat de Mary Anderson în anul 1903. Ștergătorul era operat printr-un levier din interiorul unui vehicul. În acelaşi an, inventatorul irlandez James Henry Apjohn a patentat o metodă de ştergere a parbrizului cu ajutorul a două perii ce se mutau în sus şi în jos.

John R. Oshei (1886-1968) pune bazele Corporaţiei Tri-Continental în anul 1917. Această companie a introdus primul ştergător de parbriz Rain Rubber (Cauciuc de ploaie) pentru fante, parbrizul în două piese găsit pe multe automobile la acea vreme. În prezent, Trico Products este unul dintre cei mai importanţi producători mondiali de ştergătoare de parbrize, sisteme de ştergătoare şi rezerve. Compania Bosch are cea mai mare fabrică de ştergătoare de parbriz din lume în Tienen, Belgia, producând 350.000 de ştergătoare în fiecare zi.

Inventatorul William M. Folberth a aplicat pentru un brevet pentru un dispozitiv automat de ştergere a parbrizelor în 1919, care i-a fost acordat în 1922. Acesta a fost primul mecanism automat. Compania Trico a stabilit mai târziu un litigiu cu Folberth şi a achiziţionat compania lui Folberth. Sistemul automat a devenit rapid un echipament standard pe automobile. La sfârşitul anilor 1950, existau ştergătoare de parbriz automate pe toate vehiculele moderne. Ștergătoarele funcţionau în mod automat, trecând de două sau de trei ori pe parbriz atunci când butonul de funcţionare era apăsat. Astăzi ştergătoarele se bazează pe acelaşi principiu de funcţionare, dar un cronometru electronic este folosit pentru a porni şi opri ştergătoarele la un anumit interval de timp.

În anul 1970 au fost puse în aplicare pentru prima dată ştergătoarele de faruri şi cele plasate în spatele automobilului. Primele modele de ştergătoare de parbriz cu senzor de ploaie au apărut pe la sfârşitul secolului XX. Ștergătoarele conectate la un rezervor cu lichid pentru spălare a parbrizului au apărut în jurul anului 1931 şi au fost dezvoltate de un şofer de curse uruguayan şi mecanic auto care se numea Hector Suppici Sedes.

Aproape toate autovehiculele, inclusiv trenuri, ambarcaţiuni şi unele aeronave sunt dotate cu astfel de dispozitive, care au devenit o cerinţă legală.

Preluare de pe AGERPRES