(Timp citire: 2 minute)

Stomatologia este studiul, diagnosticarea, prevenirea şi tratamentul bolilor, tulburărilor şi afecţiunilor cavităţii bucale, în special ale dinţilor şi într-o anumită măsură ale condiţiilor legate de zona maxilofacială (maxilar şi faţă).



Civilizaţia Văii Indului a oferit dovezi că stomatologia a fost practicată încă din anul 7000 î.Hr. Un sit arheologic din acea zonă, mai exact din Mehrgarh, a indicat că cea mai timpurie formă de stomatologie includea tratarea dinţilor cu un burghiu. Reconstrucţia acestei forme de stomatologie a arătat ce metode folosite erau fiabile şi eficace. Cea mai veche plombă, realizată din ceară de albine, a fost descoperită în Slovenia şi are o vechime de 6.500 de ani.

Un text sumerian din anul 5000 î.Hr. descrie un ''vierme dental'' care provoacă apariţia cariilor. Dovezi despre acesta s-au găsit şi în India Antică, Egiptul Antic, Japonia Antică şi China Antică. Legenda acestui vierme se găseşte şi în scrierile lui Homer, iar în secolul al XIV-lea, chirurgul Guy de Chauliac încă promova ideea că viermele provoca putrezirea dinţilor.

Papirusul ''Edwin Smith'', scris în secolul al XVII-lea î.Hr., dar care ar putea reflecta alte manuscrise anterioare încă din anul 3000 î.Hr., include tratamentul mai multor boli dentare. În secolul al XVIII-lea î.Hr., Codul lui Hammurabi face referinţă la extracţiile dentare şi stabileşte o legătură cu pedeapsa. Examinările rămăşiţelor câtorva egipteni antici şi greco-romani antici arată încercări timpurii ale protezelor şi ale chirurgiei dentare.

Știinţa stomatologiei moderne s-a dezvoltat între anii 1650 şi 1800. Chirurgul francez Pierre Fauchard a devenit cunoscut ca ''părintele stomatologiei moderne''. În ciuda limitărilor instrumentelor chirurgicale primitive în timpul secolelor XVII-XVIII, Fauchard era un chirurg foarte priceput care a realizat improvizaţii remarcabile de instrumente dentare, de multe ori adaptând unelte de la ceasornicari, bijutieri şi chiar frizeri, pe care considera că le putea folosi în stomatologie. A introdus plombele ca formă de tratament pentru carii, a afirmat că acizi derivaţi din zahăr precum acidul tartric erau responsabili pentru putrezirea dinţilor şi a sugerat că tumorile ce înconjoară dinţii, din gingii, pot apărea în ultimele stadii ale cariei.

Fauchard a fost pionierul protezelor dentare şi a descoperit mai multe metode pentru a înlocui dinţii căzuţi. A sugerat că înlocuitorii pot fi realizaţi din fildeş sau os. Tot el a introdus şi aparatul dentar şi a descoperit că poziţia dinţilor poate fi corectată după forma sârmei.

Preluare de pe AGERPRES/(Documentare, editor: Marina Bădulescu)