La nivel teoretic, licitaţiile Vickrey aduc avantaje atât vânzătorului, cât şi cumpărătorului, dat fiind faptul că nu plăteşte de către cumpărător mai mult decât valoarea reală a obiectului, iar vânzătorul primeşte cel mai bun preţ posibil. Sistemul de reclamă al Google, denumit Google AdWords funcţionează după modelul licitaţiei Vickrey. De asemenea, şi cel al Yahoo.

 

 


Iată care este mecanismul licitaţiei Vickrey pentru un singur obiect:
- ofertanţii licitează preţul obiectului licitat în secret.
- câştigă licitaţia cel care licitează cel mai mare preţ, dar el va plăti cel de-al doilea preţ licitat, în ordine descrescătoare.

De exemplu dacă cel mai mare preţ licitat este 10 lei, iar următorul preţ licitat este 8 lei, câştigătorul va plăti 8 lei, deşi a licitat 10 lei. În felul acesta cel care licitează este întotdeauna sincer, şi nu poate interpreta greşit valoarea obiectului licitat. Din perspectiva unui ofertant, valoare licitată determină doar dacă va câştiga licitaţia, dar nu şi valoarea pe care o va plăti. El poate câștiga numai atunci când licitează suma pe care o consideră a fi valoarea reală a obiectului licitat.

 


Licitaţia clasică vs licitaţia Vickrey

Vom numi licitaţie clasică licitaţia în care câştigă ofertantul care licitează suma cea mai mare. Să luăm exemplul unei licitaţiei clasice: 3 ofertanţi licitează în secret pentru un obiect: Maria licitează 3 lei, Vasile 5 lei şi Ion 7 lei. Ion câştigă licitaţia. Ion credea că obiectul licitat valora 9 lei. În realitate, ar fi plătit chiar şi 9 lei, dar intuia că Maria şi Vasile nu vor licita mai mult de 7 lei.

Într-o licitaţie Vickrey, Ion licitează mai mult de 7 lei, pentru a-şi asigura câştigarea licitaţiei. El licitează 9 lei ştiind că dacă va câştiga, va avea de plătit doar al doilea cel mai mare preţ licitat. Dacă se respectă scenariul licitaţiei “clasice” şi al doilea cel mai mare preţ licitat este 5 lei, atunci Ion va plăti doar 5 lei. Totuşi, este posibil ca Vasile să liciteze mai mult, urmând strategia lui Ion.

Într-o licitaţie secretă “clasică”, ofertanţii nu licitează valorile oneste ale obiectelor, ştiind că pentru a câştiga trebuie doar să îi învingă pe ceilalţi participanţi şi trebuie să plătească doar valoarea licitată.

De exemplu, în licitaţia clasică, dacă Ion crede că al doilea cel mai mare ofertant va licita doar 2 lei, el va licita doar 2 lei şi un ban. În modelul licitaţiei Vickrey, chiar dacă Ion crede că al doilea cel mai mare ofertant va licita doar 2 lei, el poate licita mai mult decât 2 lei şi un ban, ştiind că va avea de plătit doar 2 lei în cazul în care câştigă. Dar, licitând mai mult decât 2 lei şi un ban, el poate câştiga chiar dacă al doilea cel mai mare ofertant va licita mai mult de 2 lei, atâta timp cât al doilea cel mai mare ofertant rămâne pe poziţia a doua.

Punctele slabe ale licitaţiei Vickrey
1) Ofertanţii pot colabora şi influenţa soarta licitaţiei.
2) Un ofertant îşi poate crea două profiluri: cu un profil se poate asigura că va câştiga licitaţia, iar cu celălalt îşi poate micşora suma de plată.

Preluare de pe BlogulDespreStiinta, cu acordul editorului