Mit: Ferdinand Magellan (Fernão de Magalhães) a fost primul om care a navigat în jurul globului pământesc. Nu există nicio îndoială că Magellan şi-a dorit să încheie cu succes călătoria programată atunci când expediţia sa a pornit din Spania în data de 20 septembrie 1519. El şi-a planificat cu atenţie plecarea, cu speranţa de a dovedi că oamenii ar putea naviga pe tot drumul din jurul globului pământesc şi pentru a fi prima persoană care ar realiza acest lucru. Ambiţia lui a fost stimulată şi de aventurile unor exploratori anteriori cum ar fi Christopher Columbus şi Vasco Nunez de Balboa, omul care a trecut peste istmul Panama spre Oceanul Pacific. Magellan nu s-a îndoit niciodată că ar putea putea efectua această călătorie.

 

Magellan nu a fost primul om care a navigat în jurul lumii, cel ce a reuşit asta putând fi un sclav al acestuia.



Cinci nave au părăsit Spania cu acest obiectiv, dar numai trei dintre ele au ajuns până la Oceanul Pacific. Una dintre nave a fost pierdută ca urmare a unei tentative de revoltă ce a avut loc atunci atunci când expediţia naviga de-a lungul coastelor Americii de Sud, în timp ce membrii unei alte nave au dezertat atunci când expediţia naviga prin ceea ce este acum cunoscut sub numele de Strâmtoarea lui Magellan, aşa încât a fost nevoie de o lună pentru ca expediţia să ajungă la Oceanul Pacific. Cu toate acestea, membrii expediţiei au sperat să încheie cu succes călătoria lor.

Cele trei nave rămase au navigat prin Oceanul Pacific timp de aproximativ trei luni fără să se fi putut reaproviziona cu mâncare şi apă înainte ca să ajungă în Guam. Echipajul a fost la un pas să moară de foame, dar pe măsură ce Oceanul Pacific rămânea în spatele lor se părea că ei vor reuşi să ajungă cu succes în Insulele Spice, pentru ca, în cele din urmă, să reuşească să încheie călătoria lor în jurul lumii.

Ei au reuşit să ajungă până în Filipine, o regiune care a fost anterior cartografiată, dar aici Magellan şi-a găsit sfârşitul. El s-a implicat într-un război local şi a fost, în cele din urmă, ucis în luptă în data de 27 aprilie 1521.

Deci, dacă Magellan nu a fost primul om care a navigat în jurul globului, atunci cine a fost? Răspunsul la această întrebare necesită o dezbatere. Onoarea de a fi primul om care a înconjurat pe apă globul pământesc ar putea fi atribuită sclavului personal al lui Magellan, Enrique Malacca, deşi nu este foarte clar dacă acesta a reuşit să parcurgă ultimele 1.000 de mile pentru a încheia efectiv călătoria sau când a reuşit să ajungă la capătul călătoriei, în cazul în care într-adevăr a ajuns la finalul acesteia.



Enrique a trecut de partea lui Magellan în jurul anului 1511, atunci când acesta l-a luat ca pe o pradă de război şi l-a botezat Enrique (numele iniţial al acestuia s-a pierdut în istorie).

El a fost un membru important al echipajului expediţiei. Antonio Pigafetta, un geograf şi unul dintre cei doi membri ai echipajului care ţineau un jurnal al călătoriei şi care mai târziu a publicat lucrarea First Voyage Around the World (n.t. prima călătorie în jurul lumii), a scris că datorită acestui sclav Magellan a fost capabil să-l convingă pe regele Spaniei să finanţeze expediţia. Acesta a fost fascinat, printre alte lucruri, de culoarea pielii lui Enrique şi de faptul că el putea vorbi fluent câteva limbi diferite.

Există dovezi importante că Enrique provenea din Malacca (aşa cum se arată în testamentul lui Magellan) sau de pe o insulă aflată la doar o mică distanţă de Malacca, Sumatra.

Acest lucru este susţinut în plus de faptul că Enrique a acţionat ca un translator pentru echipajul aflat în zona Indoneziei. Dacă aşa au stat lucrurile, atunci este posibil ca Enrique să fi putut încheia călătoria în jurul lumii atunci când el s-a întors în regiunea sa natală, cu mult timp înainte ca ceilalţi exploratori europeni rămaşi în viaţa să se fi apropiat de Spania.

Ceea ce nu se cunoaşte este dacă el a reuşit, de fapt, să se întoarcă acasă, după ce a dispărut din expediţie. Şi asta nu pentru că el a ar fi murit ci pentru că ar fi trădat (aparent pe bună dreptate) echipajul.

În conformitate cu prevederile din testamentul lui Magellan, Enrique trebuia sa fie eliberat după moartea acestuia şi sa primească 10.000 maravedis (monede spaniole) din averea lui Magellan.

După moartea lui Magellan din data de 27 aprilie 1521, căpitanul lui Santiago, Juan Serrano (João Serrão), a decis să ignore prevederea din testamentul acestuia şi i-a spus lui Enrique că va rămâne în continuare un sclav. El a luat această decizie, cel mai probabil, pentru că, pur şi simplu, expediţia avea nevoie de ajutorul său şi deoarece ei se apropiau de ţinuturile de baştină ale lui Enrique i-ar fi plăcut mai mult să-i ofere acestuia libertatea atunci când ajungeau acolo.

Indiferent cum ar fi stat lucrurile, decizia sa de a nu-l elibera pe Enrique i-a influenţat mult viaţa.

După patru zile de la moartea lui Magellan, în timp ce se aflau pe Insula Cebu, speculează Pigafetta (sau cel puţin el nu spune de unde ştie acest lucru), Enrique, care lucra ca translator, i-a spus conducătorului din Cebu, Jade Humabon, că europenii încearcă să subjuge populaţia din insulă şi să-l transforme pe acesta în sclav, aşa cum i-au făcut şi lui.

Astfel, Humabon a invitat la cină mai mulţi ofiţeri şi o parte din echipaj. Pigafetta afirmă că el a rămas pe navă din cauza unei răni pe care a suferit-o cu câteva zile înainte. În cele din urmă, câţiva membri ai echipajului s-au întors şi au declarat că localnicii s-au comportat ciudat. În continuare, după cum descrie Pigafetta:

„Abia au apucat să spună aceste cuvinte că s-au auzit strigăte şi bocete. Noi imediat am ridicat ancora şi am descărcat mai mult mortar pentru a ne apropia de mal. Atunci l-am văzut pe John Seranno în tricoul lui, legat şi rănit şi care ne striga să nu tragem focuri de armă deoarece băştinaşii îl vor ucide. Noi l-am întrebat dacă translatorul şi ceilalţi invitaţi la cină au murit. El a spus că toţi ceilalţi sunt morţi, cu excepţia translatorului. El ne-a implorat să-l răscumpărăm cu ceva marfă, dar Johan Carvaio, prietenul său (şi alţii) nu au permis ca corabia să acosteze la ţărm, astfel încât ei au rămas pe navă. Dar deşi Johan Serrano ne cerea să nu navigăm atât de repede pentru că astfel ei l-ar ucide şi a spus că s-a rugat lui Dumnezeu pentru sufletul lui Johan Carvaio, tovarăşul său, în ziua judecăţii, noi ne-am îndepărtat imediat. Nu ştiu dacă el este viu sau mort".

Dacă este adevărat, atunci Enrique a reuşit să se răzbune pe Seranno, cel care s-a opus eliberării sale care a cerută prin testamentul lui Magellan. Nu ştim dacă Enrique i-a trădat într-adevăr pe răpitorii săi sau nu, el era acum un om liber şi aparent nu mai avea niciun interes de a se întoarce pe navă. Nu există relatări ca el i-ar fi rugat pe cei din echipajul navei să-l ia cu ei, aşa cum a cerut Seranno. În consecinţă, istoricii cred că el probabil a stabilit relaţii de prietenie cu localnicii, deşi acesta este momentul în care el dispare din istorie, astfel încât nu putem fi siguri de ce a urmat.

În cazul în care el a rămas în viaţă şi în relaţii bune cu localnicii, el ar fi putut să se întoarcă acasă după o perioadă în care a stat pe insulă, el fiind conştient de această oportunitate, astfel încât mulţi istorici cred că probabil el s-a întors totuşi acasă. În cazul în care a făcut acest lucru destul de repede după evadarea sa, atunci el cu siguranţă ar fi ajuns înaintea europenilor acasă, din moment ce el a fost părăsit în insula Cebu în data de 1 mai 1521, cu aproximativ 15 luni înainte ca membrii expediţiei să ajungă înapoi în Spania.

Cu toate acestea, nu există nicio dovadă pentru ca noi să ştim cu siguranţă ce s-a întâmplat cu el, aşa că nu putem fi siguri de această ipoteză.

Mai multe date documentare există despre cei câţiva membri rămaşi ai echipajului corăbiei Victoria şi a căpitanului ei, Juan Sebastian Elcano. Această navă a fost singura care a reuşit să se întoarcă în Spania după călătoria lor în jurul lumii. Ea a acostat în data de 6 septembrie 1522, după aproximativ trei ani de la plecarea lor, având doar 18 oameni la bord dintr-un număr iniţial de 241 de oameni.

Deşi Magellan nu a reuşit să încheie călătoria sa în jurul lumii şi deşi el este numit incorect „primul om care a navigat în jurul globului", el a fost primul explorator care a planificat o expediţie de succes. Înainte de moartea sa, el şi-a adus contribuţia, de asemenea, la „epoca marilor descoperiri" deoarece a reuşit să găsească o cale de a ajunge la Oceanul Pacific prin vest.

Date suplimentare:


1. Magellan a fost cel care a denumit Oceanul Pacific. După ce s-a confruntat cu o vreme tumultuoasă pe partea atlantică a Americii de Sud, în timp ce naviga prin Strâmtoarea Magellan şi intra în Oceanul Pacific el a numit oceanul „Mar Pacifico", sau „marea paşnică" crezând că după o scurtă perioadă de timp va ajunge în Insulele Spice (n.t. Insulele Malaku).

2. Elcano a fost recunoscut de regele Charles I ca fiind primul om care a navigat în jurul lumii. Cu toate acestea, după cum s-a menţionat anterior, alături de Enrique au mai existat 17 membri ai echipajului care au terminat călătoria, inclusiv geograful italian Antonio Pigafetta şi care din punct de vedere tehnic (considerând valorile de longitudine) au încheiat ocolul în jurul lumii înainte de a ajunge în Spania. Mai mult, deoarece Filipine fusese deja explorată înainte ca ei să plece în această expediţie specială, este posibil ca o parte din echipajele anterioare să fi rămas la un moment dat acolo, ceea ce înseamnă că din punct de vedere tehnic ei ar fi putut înconjura globul înainte de a ajunge înapoi în Spania. Dacă astfel stau lucrurile, atunci noi ar trebui să menţionăm acele călătorii înainte de această expediţie.

3. Elcano a primit o pensie anuală şi o stemă de forma unui glob pe care era scris în latină: Primus circumdedisti mine („tu ai fost primul care ai mers în jurul meu"). Cincizeci de ani mai târziu, la aniversarea expediţiei, moştenitorii săi de sex masculin au primit titlul Marques de Buglas. Elcano a murit de subnutriţie în Oceanul Pacific în cursul expediţiei Loaisa, în cea de-a doua încercare de a ajunge în Insulele Spice.

4. Iniţial expediţia lui Magellan a fost planificată pentru a se găsi o rută alternativă către Insulele Spice. Dacă s-ar fi mers spre est în loc de a merge spre vest s-ar fi câştigat mult timp, dar Papa a negociat un tratat între Spania şi Portugalia prin care a dat Portugaliei accesul la apele oceanului Atlantic din est în timp ce Spaniei i-au fost rezervate apele occidentale. Prin urmare, expediţia a trebuit să găsească o cale de a ajunge în Oceanul Pacific. Din cauza rivalităţii dintre Spania şi Portugalia, Magellan, un portughez, a fost considerat trădător în ţara sa, pentru că el a trecut de partea Spaniei.

5. După cum s-a menţionat anterior, Magellan a stipulat în testamentul său că Enrique trebuie să fie eliberat după moartea sa. În special, acesta a spus următoarele: „Prin dorinţa mea actuală şi prin testament, declar şi hotărăsc ca acesta să fie eliberat de orice obligaţie de captivitate, supunere şi sclavie. Sclavul meu capturat Enrique, mulatru, originar din oraşul Malacca, având vârsta de douăzeci şi şase ani, mai mult sau mai puţin, începând din ziua morţii mele va fi pentru totdeauna eliberat şi scutit de orice obligaţie de sclavie sau de supunere, el putând acţiona cum doreşte şi crede de cuviinţă. Eu doresc ca din bunurile mele să-i fie dată lui Enrique suma de zece mii de maravedis în bani pentru sprijinul său şi această eliberare i-o voi acorda pentru că el este un creştin şi pentru că el se poate ruga lui Dumnezeu pentru sufletul meu".

6. Au trebuit să treacă 58 de ani înainte ca o altă călătorie în jurul lumii să fie efectuată de englezul Sir Francis Drake. La fel ca în cazul expediţiei lui Magellan, doar o singură navă a supravieţuit acestui calvar.

7. Elcano nu a fost prima alegere a echipajului pe postul de conducător al expediţiei după moartea lui Magellan. Cu toate acestea, primele lor alegeri, Duarte Barbosa şi Jao Serrao, au murit într-un interval de patru zile înainte de a fi votaţi într-o poziţie de conducere. Joao Lopez Carvalho a preluat mai târziu comanda, dar oamenii nu au fost impresionaţi de modul său de conducere. Atunci când în corabia sa Trinidad s-a produs o spărtură, chiar înainte ca ei să plece din Insulele Spice, Carvalho a rămas cu nava sa cu gândul de a reveni mai târziu şi Elcano a fost cel care a reuşit să comanda Victoria în condiţii de siguranţă către casă.

Traducere de Cristian-George Podariu după the-first-person-to-circumnavigate-the-world