Chac MoolS-au prăbuşit marile civilizaţii din cauza schimbărilor de climă? De mult timp se vehiculează cu această idee. Studii recente au arătat că sfârşitul unor civilizaţii şi multe perioade de război şi tulburări sociale, au coincis într-adevăr cu mari schimbări climatice, dar cât de mare este rolul pe care clima l-a jucat în acest context, rămâne încă o problemă controversată.

 

Citiţi şi amplul articol dedicat aceluiaşi subiect: Pot schimbările climatice distruge civilizaţii?



Micene

 


Foto: DK Images/Rex Features

 

Puţin a rămas în prezent din oraşul Micene, dar el a fost centrul primei mari civilizații greceşti, care a prosperat între anii 1600 şi 1100 î. Hr. După această perioadă, multe oraşe au fost abandonate, comerţul a încetat, iar sistemul lor de scriere a dispărut. Şi alte civilizaţii învecinate, inclusiv imperiul Hitit şi Nour Regat al Egiptului, au intrat, de asemenea, în declin cam tot în acelaşi timp, un fenomen cunoscut sub numele de prăbuşirea epocii de bronz târzii.

Studierea unor indicatori climatici cum  ar fi stalactitele şi sedimentele marine arată faptul că Marea Mediterană a trecut la acea vreme printr-o perioadă de răcire care a avut ca rezultat cantităţi mai mici de ploi în secolele care au urmat. Unii cercetători cred că scăderea producţiei de hrană a dus la declinul populaţiei şi astfel la declinul civilizaţiei din zonă.

 

Chichen Itza


Foto: Patrick Frilet/Rex Features

Această statuie îl reprezintă  pe zeul  Chac-Mool din oraşul mayaş  Chichen Itza, pe teritoriul Mexicului de astăzi. Chichen Itza a prosperat până în secolul al XIII-lea, şi acolo mai trăiau încă mayaşii când conchistadorii spanioli au sosit în secolul al XVI-lea. Cu toate acestea epoca de aur a acestei civilizaţii a fost între anii 200 şi 800 d. Hr., când construirea unor monumente grandioase a atins apogeul. După 900 d. Hr. multe oraşe au fost abandonate.

Dovezile climatice arată că declinul a coincis cu un secol de cantităţi reduse de ploi, care ar fi secat sursele deschise de apă, precum albiile râurilor  afectând sever producţia de hrană.


Imperiul Roman de Apus


Foto: Monkey Business Images/Rex Features

 

Romanii au construit multe apeducte ca acesta din sudul Franţei lângă oraşul Nîmes  din zilele noastre. În culmea înfloririi sale, Imperiul Roman deţinea controlul aproape asupra întregii Europe, a vestului Asiei şi a Africii de nord. Dar în jurul anului 400 d. Hr. el s-a împărţit în imperiul Roman de Apus, iniţial cu capitala la Roma şi în Imperiul Roman de Răsărit cu capitala la Constantinopol – Istanbulul din Turcia de astăzi. 

Roma a fost prădată de vizigoţi în anul 410 d. Hr., prima dată în 800 de ani, când oraşul a căzut. Până la sfârşitul secolului Imperiul Roman de Apus s-a prăbuşit. Războiul civil şi corupţia instituţională au contribuit şi ele la acest declin.

De mult timp a apărut ideea că şi clima s-ar fi putut să fi jucat un rol în această prăbuşire, iar acum noi dovezi au apărut anul trecut. Reconstituirea nivelurilor  temperaturilor şi debitelor ploilor  înregistrate în  Europa de vest în ultimii 2500 de ani au dezvăluit că între 250 şi 550 d. Hr. clima s-a schimbat din uscată şi răcoroasă în caldă şi umedă de la un deceniu la altul. Astfel de schimbări imprevizibile sunt devastatoare pentru agricultori, iar lipsa hranei care a rezultat ca urmare a acestora s-ar fi putut să fi contribuit la prăbuşirea imperiului.

 

Războiul de treizeci de ani


Foto: Imagno/Getty Images

Această pictură în ulei a artistului flamand  Pieter Snayers înfăţişează atacul asupra unei coloane transportatoare de provizii în timpul Războiului de treizeci de ani, care a avut loc între 1618 şi 1648. A fost una dintre cele mai lungi şi distrugătoare perioade de război din întreaga istorie a Europei. În timpul secolului al XVII-lea au mai avut loc şi multe alte războaie, revolte şi conflicte. Acestă perioadă de instabilitate este cunoscută sub numele de Criza Generală.

Criza Generală este de obicei atribuită unor factori sociali şi economici, dar unii cercetători sunt de părere că schimbările climatice ar fi putut fi cauza reală. O răcire a emisferei nordice a condus la o scădere a producţiei de hrană şi la o creştere a preţului alimentelor, provocând foamete, migraţii în masă şi după toate probabilităţile au determinat un secol de mari perturbări.

Civilizaţia  Moche


Foto: Andrew Watson/Getty Images

 

În secolul 6, mulţi oameni s-ar fi putut să fi fost sacrificaţi zeului civilizaţiei Moche, Ai Aapec – Decapitatorul  - descris aici  într-o frescă din Templul Lunii aflat în nordul Peru. Dar sacrificiul lor a fost zadarnic.

Între anii 300 şi 500 d. Hr. civilizaţia  Moche  a prosperat şi a construit oraşe de-a lungul coastelor în Peru de astăzi. Numai că agricultorii lor depindeau de canalele de irigaţii pentru dezvoltarea culturilor. Aproximativ în jurul anului 600 d. Hr. aceste canale au fost îngropate de dune de nisip. Supravieţuitorii au abandonat oraşele de coastă şi s-au mutat în interiorul continentului.

Studii ale carotelor de ghiaţă arată că uragane teribile,  de tipul lui El  Niño s-au dezlănţuit ciclic la acea vreme producând ploi torenţiale şi inundaţii, urmate de o secetă gravă şi de lungă durată.



Textul de mai sus reprezintă traducerea articolului climate-collapse, publicat de New Scientist. Scientia.ro este singura entitate responsabilă pentru eventuale erori de traducere, Reed Business Information Ltd şi New Scientist neasumându-şi nicio responsabilitate în această privinţă.
Traducere: Daniela Albu