Efect de seraDacă vom dubla cantitatea gazelor cu efect de seră din atmosfera Terrei, cu cât se va modifica temperatura? Răspunsul la această întrebare ni-l oferă articolul de faţă, a doua şi ultima parte a seriei de articole pe tema modificărilor climatice.

 

 

 

 

Ce este forţarea radiativă?

 

Sensibilitatea climatică este termenul utilizat de Comisia Interguvernamentală a Schimbărilor Climatice (IPCC – Intergovernmental Panel on Climate Change) pentru a exprima legătura dintre emisiile, cauzate de oameni, care se adaugă la efectul de seră al Terrei (cum ar fi dioxidul de carbon, dar şi alte gaze) şi modificările de temperatură care vor rezulta din aceste emisii.

Concret, termenul defineşte cu cât va creşte temperatura medie globală de la suprafaţă dacă se va produce o dublare a cantităţii de gaze cu efect de seră (exprimate ca echivalente ale dioxidului de carbon) din aer, odată ce planeta a încercat să-şi găsească un echilibru după ce s-a produs creşterea. Cu alte cuvinte, este o măsură direct despre cum va reacţiona climatul planetei la acea dublare.

Conform celui mai recent raport al IPCC, acea valoare este de 3 grade Celsius, cu un interval de incertitudine între 2 şi 4.5 grade.

Această sensibilitate depinde, în principal, de toate efectele de feedback, atât cele pozitive, cât şi cele negative, care amplifică sau diminuează efectul de seră. Există trei efecte de feedback primare, anume norii, gheţarii şi vaporii de apă; acestea, combinate cu alte efecte de feedback, produc cele mai mari incertitudini în prezicerea viitorului climat al planetei.

 

 

Fără nici un efect de feedback, modificarea temperaturii ar fi de doar 1 grad Celsius, după cum sunt de acord toţi oamenii de ştiinţă. Teoretic, toate controversele despre schimbările climatice sunt legate de modul în care vor apărea diferitele efecte de feedback, şi dacă cercetătorii au eşuat în a le cataloga pe toate.

Norii sunt un exemplu bun. Ei pot avea fie un feedback pozitiv, fie unul negativ, în funcţie de altitudinea lor şi de dimensiunea picăturilor. Per ansamblu, majoritatea cercetătorilor consideră acest efect net ca fiind unul pozitiv, însă sunt incertitudini majore.

„Există încă incertitudini mari în legătură cu ceea ce este sensibilitatea climatică”, spune Andrei Sokolov, cercetător în Centrul pentru Ştiinţa Schimbărilor Climatice Globale din MIT, care a făcut cercetări despre sensibilitatea climatică pentru mai mulţi ani. „Feedback-ul este cel care conduce lucrurile”, spune el.

Este important de reţinut faptul că sensibilitatea climatului este calculată pe baza dublării cantităţii de dioxid de carbon şi alte gaze cu efect de seră din atmosferă, comparativ cu nivelele pre-industriale. Însă modificările de temperatură date de această definiţie a sensibilităţii climatului sunt doar o parte a întregii poveşti. Adevărata creştere a temperaturilor ar putea fi mai mare, pe termen lung, doarece cantităţile de gaze cu efect de seră ar putea creşte mai mult decât de două ori, fără adoptarea unor politici riguroase pentru controlarea emisiilor de gaze. Însă pe termen scurt, încălzirea concretă ar putea fi mai mică decât cea sugerată de teoria sensibilităţii climatului, deoarece, datorită ineţiei termale a oceanului planetar, ar putea dura o perioadă de timp după dublarea concentraţiei de gaze până ce climatul va ajunge la un echilibru.

 

 

Articolul reprezintă traducerea articolului Explained: Climate sensitivity, publicat pe site-ul web.mit.edu.
Traducere: Ştefan Ciprian Arseni