Incertitudinea knightianaCriza economică globală din ultimii doi ani a provenit, într-o anumită parte, din incapacitatea instituţiilor financiare de a judeca eficient riscurile investiţiilor lor. Din acest motiv, criza a atras atenţia asupra unei idei vechi (de câteva decenii).

 

 

 

Criza economică a readus în atenţie o idee filozofică veche despre risc şi incertitudine: „Incertitudinea knightiană”. Însă la ce se referă aceasta, mai exact?


Frank Knight a fost un economist aparte, care a formalizat o distincţie între risc şi incertitudine, în cartea sa „Risc, Incertitudine şi Profit”, apărută în 1921. Din punctul de vedere al lui Knight, o lume mereu în schimbare aduce noi oportunităţi afaceriştilor pentru a face profit, însă înseamnă şi că nu avem cunoştinţe complete despre evenimentele viitoare. Astfel, conform lui Knight, riscurile se aplică situaţiilor în care nu cunoaştem rezultatul unei situaţii anume, însă putem calcula şansele unui anumit rezultat. Incertitudinea, de pe altă parte, se aplică situaţiilor în care nu putem şti toate informaţiile de care avem nevoie pentru a calcula exact şansele de prima dată.

„Există o distincţie fundamentală între recompensa asociată asumării unui risc cunoscut şi aceea a asumării unuia a cărui valoare nu este cunoscută”, scria Knight. Un risc cunoscut este „uşor de convertit într-o certitudine eficientă”, în timp ce „adevărata incertitudine”, cum o denumea Knight, „nu poate fi supusă măsurătorilor”. O companie aeriană poate estima că riscul unui accident care implică unul dintre avioanele sale este de exact 1 la 20 de milioane de decolări. Însă perspectivele economice ale unei companii aeriene de peste 30 de ani de acum implică atât de mulţi factori necunoscuţi, încât nu pot fi calculate.

 

 

Unii economişti au argumentat că această distincţie este exagerată. În viaţa economică reală, această obiecţie dispare, toate evenimentele fiind atât de complexe încât prezicerile sunt mereu chestiuni de jonglare cu „incertitudini adevărate”, nu riscuri; oricum, datele din trecut utilizate la prezicerea riscului ar putea să nu reflecte condiţiile actuale. Din acest punct de vedere, „riscul” ar fi aplicat cu succes unui mediu controlat la nivel înalt, asemeni unui joc pur de noroc dintr-un cazinou, iar „incertitudinea” va fi aplicată la aproape orice altceva.

Cu toate acestea, distincţia lui Knight dintre risc şi incertitudine ne poate ajuta la analiza comportamentului recent a, să spunem, firme financiare şi alţi investitori. Băncile de investiţii, care în ultimii ani şi-au considerat de încredere propriile evaluări de risc, au crezut că funcţionează în condiţiile riscului knightian, situaţie în care ar fi putut calcula şansele rezultatelor viitoare. Odată ce băncile au recunoscut că acele evaluări erau inadecvate, ele au înţeles că funcţionau de fapt în condiţiile incertitudinii knightiene, şi că e posibil să fi fost reţinute în a face tranzacţii sau a furniza capital, încetinind şi mai mult economia.

Ricardo Caballero, şeful Departamentului de Economie din MIT şi profesor Ford Internaţional de Economie, Macroeconomie şi Finanţe Internaţionale, se numără printre cei care au invocat recent incertitudinea knightiană pentru a explica comportamentele investitorilor în perioadele de panică financiară. Caballero declara, într-o prelegere susţinută la Conferinţa ştiinţifică a Fondului Monetar Internaţional, din noiembrie 2009: „Când investitorii realizează că presupunerile lor despre riscuri nu mai sunt valide, însă se aplică condiţiile incertitudinii knightiene, pieţele pot fi martorele unor „zboruri distructive către calitate” în care participanţii elimină din portofoliile lor totul în afară de cele mai sigure investiţii, cum ar fi bonurile Trezoreriei S.U.A”.

O soluţie propusă de Caballero pentru a reporni economia în aceste momente de panică reprezintă asigurările emise de Guvern pentru instituţii financiare mari. În acest sens, existenţa incertitudinii knightiene nu este doar o dispută cvasi-filozofică; percepţia subiectivă a incertitudinii knightiene în afaceri este o problematică practică presantă.

 

 

Articolul reprezintă traducerea articolului Explained: Knightian uncertainty, publicat pe site-ul web.mit.edu la data de 1 iunie 2010.
Traducere: Ştefan Ciprian Arseni