Ştii că descoperirea unei metode de a crea amoniac reprezintă cel mai important factor responsabil pentru creşterea populaţiei lumii de la 1,6 miliarde (în 1900) la 7 miliarde? Dar că polietilena, cel mai prezent plastic de pe mapamond, a fost descoperit, accidental, de două ori? Probabil că nu ştiai aceste lucruri, dat fiind că, în comparaţie cu alte ştiinţe, chimia este un domeniu ignorat de public.

 



Nici măcar un chimist nu a intrat în topul celor mai faimoşi oameni de ştiinţă creat de revista Science pe Twitter.

Ştirile din chimie nu au aceeaşi acoperire cum au proiectele de cercetare din fizică, chiar dacă proiectul este despre instalarea unui laborator chimic pe o cometă.

Aşa că Societatea Regală pentru Chimie a decis să identifice ce cred realmente oamenii despre chimie. A rezultat că cei mai mulţi oameni nu au o idee prea clară despre activitatea efectivă a chimiştilor şi despre contribuţia chimiei la lumea modernă. Şi este o nedrept, pentru că lumea noastră ar fi diferită fără chimie.


Clic pe imagine pentru o rezoluţie mai mare


Iată cinci invenţii din domeniul chimiei cu impact enorm asupra vieţii noastre.

1. PENICILINA


Laboratorul de producţie a penicilinei a lui Florey

Este posibil ca la un moment dat penicilina să-şi fi salvat viaţa. Fără ea, o infecţie de la un spin ori o durere de gât pot deveni fatale. Alexander Fleming este cel care, în mod obişnuit, primeşte creditul pentru descoperirea penicilinei, acesta observând, în 1928, cum mucegaiul răspândit pe farfuriile petri a blocat creşterea bacteriilor din proximitate. Dar, în ciuda eforturilor sale, Fleming nu a reuşit să extragă penicilină utilizabilă. Acesta a renunţat, iar istoria penicilinei a luat o pauză de 10 ani. Abia în 1939 farmacistul australian Howard Florey şi echipa acestuia de chimişti au identificat o cale pentru a purifica penicilina în cantităţi utilizabile.

Cu toate acestea, cum cel De-al Doilea Război Mondial se declanşase, echipamentul ştiinţific se găsea cu mare dificultate. De aceea echipa de cercetători a creat un laborator funcţional de producţie a penicilinei din căzi de baie, canistre pentru transportul laptelui şi dulapuri de cărţi. Deloc surprinzător, mass-media a fost extrem de încântată de acest nou medicament minune, dar Florey şi colegii lui au fost mai degrabă timizi şi s-au ferit de publicitate. Pe acest fond, Fleming a ieşit în "lumina reflectoarelor".

Producţia în masă a penicilinei a început în 1944, atunci când chimistul Margaret Hutchinson Rousseeau a utilizat "laboratorul de producţie" al lui Florey şi l-a transformat într-o fabrică de producţie în masă a penicilinei.


2. Procesul Haber-Bosch


Amoniacul a revoluţionat agricultura


Azotul a jucat un rol determinant în biochimia oricărei fiinţe. Este, de asemenea, cel mai răspândit gaz din atmosfera Pământului. Dar azotului "nu-i place" să reacţioneze cu multe lucruri, aşa că plantele şi animalele nu-l pot extrage din aer. În consecinţă, un factor limitator major în agricultură a constat în indisponibilitatea azotului.

În 1910 chimiştii germani Fritz Haber şi Carl Bosch au revoluţionat agricultura atunci când au combinat azotul cu hidrogenul, producând astfel amoniacul. Amoniacul poate fi utilizat ca un fertilizator pentru culturi.

Astăzi 80% din azotul din corpurile noastre vine din procesul Haber-Bosch, făcând din această reacţie chimică probabil cel mai important factor în explozia populaţiei din ultimii 100 de ani.


3. Polietilena - invenţia accidentală

Multe obiecte comune din plastic, de la ţevile de apă la recipiente pentru mâncare, sunt create din polietilenă. 80 de milioane de tone de polietilenă sunt create în fiecare an, ca rezultat al două descoperiri accidentale.

Prima a avut loc în 1898, atunci când chimistul german Hans von Pechmann, în timp ce investiga altceva, a descoperit o substanţă ceroasă pe fundul tuburilor sale. Investigând-o cu colegii săi, a descoperit că este formată din lanţuri moleculare foarte lungi şi a numi-to polimetilenă. Metoda utilizată pentru a crea plasticul nu era foarte practică, aşa că, similar poveştii penicilinei, niciun progres nu s-a realizat pentru o perioadă considerabilă.

În 1933 la compania chimică ICI (nu mai există astăzi), a fost descoperită o metodă complet diferită de a produce plasticul. Chimiştii utilizau reacţii sub mare presiune şi au observat acea substanţă ceroasă, ca şi von Pechmann. La început au eşuat în a reproduce efectul, până au observat că în reacţia originală avusese loc o scurgere de oxigen în sistem. Doi ani mai târziu ICI a transformat această descoperire într-o metodă practică de a produce material plastic.


4. Pastila şi ignamul mexican

 


Ignamul mexican

În 1930 medicii înţeleseseră potenţialul terapiilor bazate pe hormoni pentru trata cancerul, afecţiunile menstruale, precum şi rolul hormonilor în contracepţie. Dar cercetările şi tratamentele erau blocate de metode de sintetizare a hormonilor, ineficiente şi consumatoare de timp. În acele vremuri progesteronul costa echivalentul a 1000 de dolari (la valoarea de astăzi a dolarului) per gram, pe când astăzi un gram de progesteron costă câţiva dolari. Russel Marker, profesor de chimie organică la Universitatea de stat Pennsylvania, a redus drastic costurile de producţie a progesteronului, descoperind o scurtătură în procesul de sinteză. Acesta a căutat plante cu molecule asemănătoare progesteronului şi a descoperit ignamul mexican. Din această vegetală Russel a izolat un compus ce necesită un singur pas pentru a fi convertit în progesteron (pentru a crea prima pastilă contraceptivă).


5. Ecranul pe care citeşti (chiar acum)

În mod incredibil, planuri pentru realizarea unui ecran plat în culori există încă din 1960. Pe atunci ministrul apărării britanic a decis că are nevoie de ecrane plate pentru a înlocui voluminoasele şi costisitoarele tuburi catodice din vehiculele militare. Acesta era interesat de cristalele lichide. Se cunoştea deja că LCD-urile (ecranul pe baza cristalelor lichide) sunt posibile, problema era că acestea funcţionau doar la temperaturi ridicate.

În 1970 George Gray (Universitatea Hull), a primit sarcina de la Ministerul Apărării american de a identifica o cale de face LCD-ul să funcţioneze la temperaturi mai mici. Şi acesta tocmai acest lucru l-a realizat prin inventarea unei molecule cunoscute sub denumirea de 5CB.

Până la sfârşitul anilor 70 ai secolului trecut, 90% dinte toate dispozitivele cu LCD foloseau 5CB; încă vei găsi 5CB în ceasuri ieftine şi calculatoare de birou.

Între timp, derivate ale 5CB sunt utilizate în telefoane, computere şi televizoare.