ParfumCompaniile axate pe produse odorizante „miros” a bani mulţi! Atât cele producătoare de parfumuri, cât şi cele care elimină mirosurile neplăcute. În timp ce producătorii de parfumuri şi articole de toaletă sunt într-o perpetuă competiţie în încercarea lor de a descoperi miresme noi care să delecteze receptorii noştri olfactivi, există o altă ramură industrială importantă care este preocupată de apărarea consumatorilor de asaltul mirosurilor neplăcute.

 

 

Ceea ce reprezintă o adevărată provocare. Căci dacă în negoţul cu parfumuri o mai poţi scoate la capăt folosind reclame ingenioase şi afirmaţii fanteziste, atunci când este vorba despre înlăturarea mirosurilor neplăcute nu este deloc dificil să judeci dacă un produs are sau nu efect.

Iar aromele neplăcute nu sunt tocmai rare. Urina animalelor de casă, gunoiul, bălegarul, apele reziduale, mucegaiul, transpiraţia şi vasul veceului - toate emană în aer mirosuri neplăcute. Cum se scapă de aşa ceva? Există câteva metode. Duhorile pot fi mascate de un miros mai puternic – adică tocmai principiul de funcţionare al odorizantelor cu arome florale. Ori pot fi îndepărtate din aer moleculele urât mirositoare. Aparatele de purificare trec aerul prin filtre din carbon activ ce leagă compuşii mirositori. Zeoliţii (aluminosilicaţi), prezenţi în diferite forme, au o capacitate uluitoare de a absorbi la suprafaţa lor diverse molecule.

Pot fi folosite şi reacţiile chimice. Duhoarea de peşte impregnată în mâini este rezultatul unor substanţe chimice denumite anime. Dacă ele reacţionează cu acidul citric din sucul de lămâie se formează săruri care nu mai pot fi transportate pe calea aerului. De aceea spălarea mâinilor cu suc de lămâie elimină mirosul de peşte. Foarte multe mirosuri neplăcute, precum mirosul de mâncare stricată, se datorează acizilor organici ce pot fi neutralizaţi cu bicarbonat de sodiu. Moleculele urât mirositoare din aer pot fi şi ele distruse folosind reacţii chimice. Generatoarele de ozon produc acest gaz care distruge compuşii mirositori din aer. Mirosul fumului generat de foc este eliminat de ozon. Anumite enzime produse de bacterii pot „înghiţi” compuşii detestabili. Majoritatea odorizantelor folosite pentru eliminarea mirosurilor animalelor au la bază un „amestec” de bacterii.

Moleculele urât mirositoare din aer pot fi eliminate şi prin interacţiunea lor cu alte substanţe volatile rezultând produşi care nu mai sunt volatili. Ciclodextrina, ingredientul activ din produse precum Febreze, este o moleculă mare compusă din unităţi de glucoză aranjate într-un inel. Compuşii rău mirositori sunt captaţi de acest inel, iar din cauza masei suplimentare molecula de ciclodextrină se sedimentează. Anumite uleiuri esenţiale din plante pot de asemenea interacţiona cu compuşii volatili, multe produse folosite în „neutralizarea” mirosului bazându-se pe acest principiu.

Dar uleiurile esenţiale ştiu să facă mult mai multe. Anumite tipuri pot adera la receptorii olfactivi din nas fără a declanşa nicio reacţie, dar procesul blochează interacţiunea altor molecule cu aceşti receptori. La fel ca şi o cheie care nu se potriveşte în broască şi de aceea nu poate deschide uşa, dar împiedică introducerea cheii potrivite. Există un număr mare de studii care au reuşit într-o oarecare măsură să găsească uleiuri esenţiale specifice în blocarea anumitor mirosuri. Din păcate informaţia este secretă, iar companiile nu dezvăluie uleiurile folosite, dar se pare că aceste produse pot controla cu succes mirosurile neplăcute emanate de bălegar, gropi de gunoi ori staţii de epurare a apelor uzate.

Uneori odorizantele şi parfumurile pot lucra mână în mână. Harvey Prince Company, un producător de parfumuri din New York, susţine că a reuşit o uniune de acest gen sub forma produsului „Ageless Fantasy”, un parfum care miroase a „tinereţe”. Pun pariu că vă întrebaţi dacă nu cumva este vorba despre o şmecherie. Nu chiar. Cel puţin, nu total. Premisa de la care s-a pornit este că pe măsură ce îmbătrânim procesele chimice din corpul nostru se schimbă şi de aceea se produc compuşi noi.

Citiţi şi: Aproape totul despre... parfum

Cercetătorul japonez Shinichiro Haze a analizat mirosurile emanate de tricouri purtate timp de trei zile de subiecţi cu vârsta cuprinsă între 26 şi 75 de ani. Un anumit compus a ieşit în evidenţă: 2-nonenal, cu un miros descris drept unsuros, ierbos, de „carte veche” sau „bătrân” şi care a predominat la persoanele în vârstă. Cercetările ulterioare au demonstrat că era vorba despre rezultatul acţiunii unei bacterii asupra acidului vaccenic şi palmitoleic, acizi care se găsesc în transpiraţie şi a căror cantitate creşte odată cu vârsta.

Înarmată cu această informaţie compania Harvey Prince a conceput produsul „Ageless Fantasy” în speranţa că va reuşi să neutralizeze mirosul complexului 2-nonenal. Distrugerea chimică a unui miros nu este însă menirea unui parfum, ci doar mascarea acestuia. Dar Harevey Prince dorea mai mult decât o simplă aromă care să mascheze mirosul. Căuta mirosul tinereţii. Conform cercetărilor anterioare se părea că mirosul grapefruitului era asociat cu tinereţea. Poate fi oare găsit un amestec de mirosuri de plante care pe de o parte să blocheze compusul 2-nonenal, iar pe de altă parte să „insufle” tinereţe? Există un experiment interesant în care femeile parfumate cu diferite arome au fost evaluate de o echipă de bărbaţi în ceea ce priveşte vârsta lor. Mirosurile de măr, grapefruit roz, rodie, mango şi ananas au reuşit să-i înşele pe bărbaţi care au subestimat constant vârsta femeilor. Mirosurile florale precum iasomia şi floarea de cireş au declanşat emoţii de bucurie, iar tinereţea şi entuziasmul au fost atribuite moscului şi vaniliei.

Harvey Prince a combinat toate aceste miresme (plus altele) în Ageless Fantasy, iar apoi a pulverizat parfumul pe un grup de femei. Bărbaţii au fost invitaţi la un test de „adulmecare”. Iar rezultatele, ni se spune, au fost interesante. Conform estimărilor femeile parfumate cu Ageless Fantasy erau cu opt ani mai tinere decât vârsta lor cronologică.

Nu pot judeca valoarea practică a acestor descoperiri căci studiul nu a fost publicat. Au încercat oare testele să descopere dacă mirosul compusului 2-nonenal a fost mascat? S-au folosit grupe de control? Cum au estimat bărbaţii vârsta femeilor în absenţa parfumului? Poate bărbaţii sunt doar politicoşi atunci când li se cere să estimeze vârsta unei femei. Sau poate că orice parfum ar genera rezultate similare. Cine ştie? Dar dacă aveţi 120 de dolari puteţi experimenta pe propria dvs. piele. Să nu uităm însă: a îmbătrâni este o afacere care „pute”. Un parfum nu poate da timpul înapoi, dar poate însă crea iluzia fântânii tinereţii.



Traducere de Brândușa Băcilă după odour-removal cu acordul editorului