Alexandru BuiaGrădina botanică este, azi, o instituţie de cultură şi o zonă de relaxare. Ca instituţie de cultură, ca spaţiu de cercetare a apărut încă din antichitate, grădina botanică  fiind “laboratorul” în care medicii  cultivau plantele de care aveau nevoie în tratarea bolnavilor.

 

 

 

Apoi, în perioada Renaşterii, grădinile botanice au fost organizate pe lângă universităţi, pentru studiul ştiinţelor naturale, pentru aclimatizarea speciilor exotice, iar mai nou pentru conservarea speciilor ameninţate cu dispariţia. Se poate spune că o universitate care are o grădină botanică este o instituţie de nivel mondial. În lume sunt aproximativ 800 de grădini botanice, în înţelesul actual de organizare şi funcţionare, dintre care  9 sunt în România: Arad,  Bucureşti, Cluj-Napoca, Craiova, Galaţi, Iaşi, Jibou- Sălaj, Tg.Mureş şi Tulcea. Grădina botanică  de la Craiova a fost  ctitorită de  Alexandru Buia, profesor la Facultatea de Agronomie din Craiova.

Puţină istorie


Oltenii şi-au dorit o universitate. Să ne reamintim de Nicolae Bălcescu şi de actul constituţional, numit Proclamaţia de la Islaz, citit la 9 iunie 1848 de către Ion Heliade Rădulescu şi care prevedea „instrucţiune egală”, iar apoi o universitate în Bucureşti şi la Craiova. Au trecut o sută de ani şi dorinţa oltenilor a devenit realitate. Legea nr.138 pentru înfiinţarea şi organizarea Universităţii din Craiova şi Eforiei ei,  votată de Adunarea Deputaţilor în şedinţa din 5 aprilie 1947 şi promulgată de Regele Mihai I la data de 21 aprilie 1947, prevedea, printre altele, înfiinţarea Facultăţii de Agronomie care şi-a  deschis porţile în ziua de 29 martie 1948. Unul dintre primii profesori ai Facultăţii de Agronomie din Craiova a fost Alexandru Buia.

Alexandru Buia. Scurtă biografie

Alexandru Buia s-a născut la  data de 23 martie 1911 în localitatea  Sângeorz-Băi, mai demult Sîngeorzul Român, o localitate frumoasă, situată pe malul Someşului Mare. Localitatea este atestată documentar din 1245, când purta numele de Sanct Gurgh. A aparţinut din 1762 până în 1851 Districtului Grăniceresc Năsăudean, cunoscut şi sub numele de Al doilea Regiment Valah de Infanterie Grănicerească nr.17. Se pare că numele localităţii provine de la Sfântul Gheorghe, sărbătorit la începutul fiecărei primăveri, când localnicii urcau cu oile la păşunat. A fost al zecelea copil dintr-o familie cu unsprezece copii. A urmat Liceul  din Năsăud, a cărui clădire a fost construită în 1888 şi la a cărui fondare a contribuit şi bunicul academicianului Grigore Moisil. Pe perioada studiilor liceale  a primit o bursă din fondurile grănicereşti.A absolvit liceul în 1929. Profesorii l-au remarcat şi l-au comparat cu alt om important al locurilor năsăudene, Florian Porcius (1816-1906) , unul dintre cei mai de seamă creatori ai terminologiei botanice româneşti, membru al Academiei Române  din 1882. Poate de aceea l-au îndemnat să se înscrie la Academia de Înalte Studii  Agronomice din Cluj.Poate şi pentru că un alt ilustru năsăudean, Iuliu Prodan, profesor  la catedra  de botanică descriptivă şi fitopatologie  de la Academie, fusese profesor secundar la Liceul din Năsăud.

Şi aici a fost  remarcat pentru sârguinţa cu care învăţa, pentru altruismul manifestat în toate împrejurările, pentru calităţile de organizator şi orator. Aşa se  face că în perioada studiilor universitare a devenit preşedinte al Asociaţiei studenţilor  din centrul universitar Cluj şi a participat, în 1934, la Congresul  Internaţional al Studenţilor ţinut la Veneţia.

La terminarea studiilor universitare, în 1934, a obţinut diploma de inginer agronom cu distincţie şi a fost numit asistent la  Catedra de Botanică şi Fitopatologie, condusă de profesorul Iuliu Prodan.  Sub  îndrumarea acestuia  îşi elaborează teza de doctorat cu titlul „Cercetări asupra Cuscutelor  din România”, susţinută în 1938 şi publicată un an mai târziu, în 1939. O lucrare valoroasă, continuată mai apoi în cercetările sale, în cadrul căreia a descoperit mai multe unităţi sistematice noi pentru ştiinţă şi care îi poartă numele. Iată numai câteva: Cuscuta  basarabica Buia, Cuscuta prodani Buia. Această lucrare  îl situează printre puţinii monografi din lume ai genului cuscuta, dar l-a recomandat, ştiinţific vorbind,  pentru ocuparea, în 1940, a postului de profesor suplinitor la Catedra de Botanică sistematică, anatomie şi fiziologie vegetală, iar apoi, în 1943, ca profesor titular. În acea perioadă a elaborat şi publicat, în 1948, cursul de  „Botanică sistematică”. Calităţile sale profesionale şi de bun organizator l-au propulsat, de asemenea, din 1945, în funcţia de decan al Facultăţii de Agronomie din Cluj.

Era o personalitate cunoscută în lumea botaniştilor când, în 1948, a fost solicitat de Ministerul Învăţământului Public  să vină la Craiova pentru organizarea  Institutului Agronomic şi dezvoltarea învăţământului botanic, a învăţământului agronomic în Oltenia. Acum, după  mai bine de şaizeci de ani de la începuturile învăţământului agronomic la Craiova, se poate spune că profesorul Alexandru Buia şi îndeplinit cu brio misiunea de apostolat.

A editat monografia  „Flora Olteniae Exsiccata”. A publicat, în 1961 şi 1962, „Elemente de morfologie vegetală”, cursul de „Morfologia plantelor”, a participat la elaborarea mai multor monografii, apărute după  decesul său. Este vorba de tratatul de „Botanică agricolă”, apărut în 1965, de cursul „Botanică” apărut în 1967 sub coordonarea lui Mihai Răvăruţ, de „Flora mică a României”, lucrare coordonată de magistrul său, Iuliu Prodan şi care a apărut în trei ediţii: 1958, 1961 şi 1966.

Din 1955 şi până în 4 octombrie 1964, când a trecut în nefiinţă, a fost rector al Institutului Agronomic „Tudor Vladimirescu” din Craiova.

Grădina Botanică "Alexandru Buia"

Una dintre realizările de primă importanţă ale profesorului Alexandru Buia a fost Grădina Botanică. Nu trebuie să uităm că a venit de la Cluj unde  şcoala de botanică are rădăcini puternice. Alexandru Buia, ca de altfel toţi marii botanişti, ştia că fără o grădină botanică şi un herbar ştiinţific nu se poate asigura un învăţământ superior de  nivel mondial. Înfiinţarea Grădinii Botanice din Craiova a fost rezultatul implicării mai multor persoane cu putere de decizie din Craiova şi din regiunea Oltenia, a fost rezultatul implicării afective a cadrelor didactice, a studenţilor şi a salariaților Institutului Agronomic, dar persoana catalizatoare a acestor energii a fost profesorul Alexandru Buia. Mai întâi s-a obţinut aprobarea Ministerului Agriculturii, care a asigurat şi finanţarea iniţială a lucrărilor de amenajare. Apoi, administraţia locală, prin decizia  din 29 august 1952 a  repartizat Institutului Agronomic  terenul Parcului „7 Noiembrie - Fântâna Jianu”.

Trandafir Abracadabra
Trandafir "Abracadabra"
credit imagine: www.gradinabotanicadincraiova.ro

 

Profesorul Buia  s-a implicat direct în elaborarea  proiectului de amenajare a grădinii şi a prevăzut toate sectoarele unei grădini botanice universitare. Terenul inițial era plat, iar pentru crearea condiţiilor ecologice  a fost necesară  amenajarea unui microrelief specific cu înălţimi  cuprinse între 1,5 şi 30 m. Mai mult, folosind apa colectată din izvorul fântânii Jianu, construită de Hagi Stan Jianu în jurul anului 1800, s-au amenajat 3 lacuri, cu o suprafaţă totală a luciului de apă de 0,3 ha. Această amenajare a permis cultivarea de specii autohtone şi exotice, erbacee şi lemnoase.

O componentă importantă o reprezintă  herbarul. S-a început cu  herbarul  cumpărat de la familia Borza, format din  10.000 de coli  editate  şi a fost completat cu  herbarul profesorului Buia, compus din  cca. 20.000  de coli cu plante presate, colectate din aproape toate  regiunile ţării şi  determinate de acesta. Pe aceste coli a rămas, ca mărturie, scrisul olograf al profesorului Buia.

În data de 13.03.2002, Colegiul Senatului Universităţii din Craiova, ca dovadă de apreciere postumă a activităţii profesorului Buia, a hotărât ca Grădina Botanică din Craiova să poarte numele ctitorului său, „Alexandru Buia”.

Articolul preluat de pe blogul gheorghe.manolea.ro, cu acordul autorului.