Victor DaimacaLa finele lui 1943 Victor Daimaca trimite către Observatorul Astronomic din Bucureşti o telegramă: „Cometă nouă, mărimea a 8-a în Lynx, pe linia Alfa - Gemini - Ipsilon Ursa Mare, deplasare diurnă 2 grade spre omicron Ursa Mare“.

 

 

 

 

 

Întâlnim zilnic, pe stradă, zeci de oameni. Toţi par să fie la fel. Unora, care nu sunt îmbrăcaţi „la patru ace“, cum se spune într-o expresie plastică, acelora care nu îşi expun cu vehemenţă punctul de vedere, acelora care „nu se bat cu pumnul în piept“ nici nu le dăm importanţă. Şi totuşi, unii dintre ei au puterea, printr-o muncă de furnică şi cu mijloace financiare proprii, să acumuleze informaţii, să-şi formeze deprinderi şi, în final, să deschidă porţi ale cunoaşterii nebănuite de ceilalţi umblători prin viaţă. Unul dintre aceştia a fost Victor Daimaca, singurul astronom român descoperitor de comete.

Biografia unui profesor de liceu

Victor Daimaca s-a născut pe 22 august 1892 la Drobeta Turnu Severin. Părinţii săi, Maria şi Dumitru Daimaca, erau mici negustori şi aveau o casă „semeaţă“ în cartierul olarilor din Turnu Severin. Victor a urmat şcoala primară în oraşul natal, apoi Liceul „Traian“, pe care l-a absolvit în anul 1913. Încă de mic, dar mai ales în perioada liceului, a fost pasionat de astronomie, aşa că şi-a continuat studiile la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti.

După absolvirea facultăţii a desfăşurat diverse activităţi, iar din 1929 Victor Daimaca s-a stabilit în Târgu Jiu. La început a lucrat la Şcoala de meserii din Vădeni, satul în care s-a născut eroina Ecaterina Teodoroiu. S-a remarcat prin rigurozitate şi tenacitate, fiind apoi transferat la Şcoala Normală de băieţi din Târgu Jiu, unde a predat aritmetica, algebra şi geometria. În 1949, la vârsta de 57 de ani, s-a mutat în Bucureşti pentru a lucra la Observatorul Astronomic. S-a stins din viaţă pe 20 mai 1969, în Bucureşti, la 77 de ani.

Începuturile pasiunii pentru astronomie

Pasiunea pentru astronomie a început în vremea liceului, după ce a descoperit în biblioteca şcolii mai multe volume mari, cu gravuri frumoase, interesante. Erau lucrări de popularizare a astronomiei, printre care câteva scrise de Camille Flammarion: „Ce este cerul?“, „Astronomie Populară“, „Stelele şi curiozităţile cerului“, „Pământurile cerului“. Acumulase deja multe cunoştinţe când, în 1907, într-o dimineaţă de august, la vârsta de 14 ani, a văzut pentru prima dată o stea cu coadă. Era cometa Daniel.

Astronom amator

În 1910, Victor Anestin anunţase în revista Orion despre trecerea a patru comete strălucitoare şi a altor trei comete slabe. Daimaca a reuşit să le vadă folosind un binoclu, iar bucuria şi satisfacţia au fost enorme. Folosind anuarul lui Flammarion din acel an, 1910, a văzut, utilizând acelaşi binoclu, şi planeta Uranus în constelaţia Arcaşul. Era din ce în ce mai fascinat de bolta cerească, aşa că şi-a „construit“ un observator astronomic în podul casei părinteşti din mahalaua olarilor.

Tot în 1910, cometa Haley se apropia de Soare, iar strălucirea ei creştea şi se dezvolta, aşa că în primăvara anului 1910 Victor Daimaca a reuşit să o vadă cu ochiul liber. I-a scris lui Victor Anestin o scurtă relatare, pe care acesta a publicat-o în revista Orion şi în ziarul Universul. Victor Daimaca era singurul român care văzuse cometa Haley cu ochiul liber.

Tot răul e spre bine!


În 1913 a terminat liceul şi a trebuit să-şi părăsească observatorul improvizat din podul casei părinteşti. S-a înscris la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti, apoi a început războiul cu greutăţile lui.

În 1929 s-a stabilit la Târgu Jiu. Preocupat de activitatea didactică, a lăsat pe plan secund observarea bolţii cereşti. Pe 20 septembrie 1938, Uzina electrică din Târgu Jiu a luat foc şi oraşul a rămas într-un întuneric total, care a făcut ca cerul să strălucească. Un bun prilej pentru Victor Daimaca de a studia firmamentul. Apoi, camuflajul impus de război a menţinut condiţiile favorabile pentru observarea stelelor.

În 1943 a urmărit săptămâni la rând cometa Whipple, până în luna mai, când aceasta s-a depărtat atât de mult încât nu mai putea fi văzută cu binoclul. Aşa s-a decis să caute comete noi, nedescoperite încă. Avea acum multe cunoştinţe de astronomie. Avea un atlas ceresc Dien-Flammarion cu stelele şi nebuloasele până la magnitudinea a 9-a. Avea un binoclu mai bun, care mărea de 15 ori şi care îi permitea să vadă comete până la magnitudinea a 9-a. Şansa nu s-a lăsat aşteptată mult. În noaptea de 3 septembrie, spre zorii zilei, a îndreptat binoclul spre constelaţia Lynx. A văzut o steluţă extrem de mică - era ca o pată rotundă, alburie, difuză. A cercetat atlasul. A găsit toate stelele din câmpul binoclului, dar steluţa alburie, difuză, nu era trecută. În a doua noapte a găsit-o deplasată spre Ursa Mare, la două grade depărtare de locul iniţial. Aşadar, era o cometă! În noaptea de 5 septembrie ajunsese şi mai departe. A notat pe atlas poziţiile observate, a calculat deplasarea din timpul zilei, a estimat direcţia de deplasare şi a făcut o schiţă cu traseul cometei pentru următoarele nopţi. A trimis la Observatorul Astronomic din Bucureşti o telegramă: „Cometă nouă, mărimea a 8-a în Lynx, pe linia Alfa - Gemini - Ipsilon Ursa Mare, deplasare diurnă 2 grade spre omicron Ursa Mare“. Cometa se afla la 49,5 milioane de kilometri de Pământ.

Confirmarea reuşitei


Telegrama a ajuns la destinaţie după trei zile, deoarece Gestapo-ul german a crezut că este o telegramă cu conţinut cifrat, legat de lagărul de deţinuţi politici de la Târgu Jiu. În dimineaţa de 9 septembrie 1943, Observatorul din Bucureşti a identificat cometa descrisă de Victor Daimaca şi a comunicat telegrafic descoperirea şi poziţiile cometei Biroului Central al Uniunii Astronomice Internaţionale de la Copenhaga, care le-a trimis în toată lumea. Cometa nu mai fusese observată de nimeni înainte şi de aceea a primit numele Daimaca 1943.

Specialist în descoperirea cometelor


În seara de 16 decembrie a găsit cu binoclul o cometă în regiunea sudică a constelaţiei Aquarius. Observatorul din Bucureşti a trimis informaţia la Copenhaga. Cu câteva ore înainte se primise o informaţie asemănătoare şi de la Observatorul Astronomic de la Johannesburg din Africa de Sud. Alt amator, american de origine, Peltier, identificase şi el cometa, dar după Daimaca. În final, cometa a primit numele cometa Van Gent - Peltier - Daimaca.

Victor Daimaca a mai descoperit şi alte comete: la 30 iulie 1945 - cometa Kopf (care a fost ulterior descoperită de un german, cometa purtând numele acestuia, deoarece telegrama lui Daimaca nu a ajuns în timp util la Copenhaga), apoi altele, pe 5 septembrie 1946, 14 octombrie 1947, 22 iunie 1948. În 1955, deşi locuia la Bucureşti, a revenit pentru o scurtă vacanţă la Târgu Jiu şi, întâmplător sau nu, în seara de 25 iulie a descoperit cometa Bakharov.

Victor Daimaca a descoperit cu ajutorul binoclului şapte comete, dintre care două noi, care îi poartă numele. Pentru prima cometă descoperită a primit o medalie de bronz cu numele său gravat pe ea din partea Societăţii Astronomice a Pacificului din San Francisco.

Recunoaştere postumă


Ca omagiu adus marelui astronom, la Liceul „Traian“ a luat fiinţă, în 1973, un cerc de astronomie care îi poartă numele, iar în 1976 a fost construit aici un observator astronomic menit să eternizeze numele lui Victor Daimaca, într-o formă inedită, între Bucureşti şi Timişoara. De asemenea, câte o stradă din Bucureşti şi Târgu Jiu, dar şi liceul de informatică din municipiul gorjean poartă numele  lui Victor Daimaca“.

Articolul preluat de pe blogul gheorghe.manolea.ro, cu acordul autorului.