Razele cosmice sunt particule cu energie mare ce intră în sistemul solar din depărtările galaxiei noastre. Această radiaţie cosmică este formată în cea mai mare parte din protoni, electroni ori nuclee de atomi (care şi-au pierdut electronii ce le orbitau în călătoria lor galactică).

În 1912 fizicianul Viktor Franz Hess a arătat că intensitatea radiaţiilor cosmice creşte odată cu altitudinea, trăgând astfel concluzia că acestea vin din depărtările spaţiului cosmic. Ce se întâmplă în fapt este că particulele cu energie mare venite din afara sistemului solar intră în coliziune cu moleculele din atmosferă, provocând reacţii în urma cărora pot apărea alte particule. Nu toată radiaţia cosmică ajunge pe Pământ.

Aproximativ 90% dintre razele cosmice sunt nuclee de hidrogen (protoni), 9% sunt heliu (particule alfa), iar celelalte elemente constituie 1%. Ştim că cea mai mare parte a radiaţiei observate pe Pământ are ca provenienţă Soarele. Dar radiaţia cosmică care are cea mai mare energie are altă origine, venind, aşa cum am mai spus, din afara sistemului solar.

Care este sursa radiaţiei cosmice?

Sunt mai multe posibilităţi vehiculate de fizicieni în ce priveşte provenienţa radiaţiei cosmice. Este posibil să vină din afara galaxiei, din quasari, ori să fie produsă în urma unor explozii care se soldează cu emisii de raze gama. Sunt unele opinii care susţin că este posibil ca această radiaţie cosmică să fie un efect al prezenţei materiei negre ori chiar expresia unor defecţiuni topologice în structura universului.

Cum detectăm aceste raze cosmice?

Pentru a detecta aceste raze cosmice avem nevoie de "observatori" situaţi cât mai departe de suprafaţa Pământului, aşa cum sunt sateliţii, echipaţi cu aparatură adecvată.