Mâna aceasta arată de parcă ar aduna toată forţa de care este nevoie pentru a lansa o minge de foc. În realitate nu este vorba decât de o degajare normală a căldurii corpului, pe care  un tip special de fotografie reuşeşte să o redea prin capturarea schimbărilor în densitatea aerului. Este un exemplu de fotografie striată (”schlieren”). Acest tip de fotografie reuşeşte să capteze pe film diferenţele care apar în densitatea aerului.

 

 

Inventată de August Toepler, ea a fost perfecţionată în 1864. Configuraţia de bază de care este nevoie este formată dintr-o sursă de lumină, o oglindă şi un dispozitiv de filtrare. Lumina călătoreşte direct din interiorul sau din apropierea obiectului care este fotografiat.

Ea ricoşează din oglinda curbată şi se îndreaptă înapoi pe un punct focal. Dispozitivul de filtrare deseori nu este nimic mai mult decât o lamă sau o bucată de hârtie ale cărei muchii întretaie punctul focal al luminii. În împrejurări normale, când aerul este de o densitate uniformă – muchia nu afectează cu adevărat fotografia, ci doar o face mai întunecată. Dar căldura şi frigul dilată şi contractă aerul, făcându-l mai mult sau mai puţin dens.

Lumina se curbează pe măsură ce se deplasează prin medii cu diferite densităţi ale aerului. Dacă lumina este îndeajuns de curbată, o parte din aceasta va cădea pe obiectul care blochează punctul focal, creând puncte întunecate pe fotografie. Modelul de lumină şi întuneric este apoi captat pe film, la fel ca în fotografia cu mâna şi aerul agitat de deasupra acesteia, care provine de la o lumânare stinsă de curând.



Traducere Daniela Albu după  the-secret-of-aura-photography