Faxul este transmiterea telefonică a unor materiale imprimate scanate (text şi/sau imagini) către un alt telefon conectat la o imprimantă sau un alt dispozitiv de ieşire. Documentul original este scanat cu un aparat numit fax (sau telecopiator) care procesează conţinutul (text şi/sau imagini) ca o imagine grafică fixă, convertind-o în format bitmap, apoi transmiţând-o prin sistemul de telefonie sub forma de tonuri cu frecvenţă audio. Faxul receptor interpretează tonurile şi reface imaginea imprimând o copie a documentului.
Inventatorul scoţian Alexander Bain a lucrat la tipuri de dispozitive chimice de faxuri mecanice şi în anul 1846 a reuşit să reproducă semne grafice în experimente de laborator. A primit patentul pe 27 mai 1843 pentru ''Telegraful Electric care Imprimă''. Frederick Bakewell a adus mai multe îmbunătăţiri design-ului lui Bain şi a prezentat o maşinărie telefax. Pantelegraful a fost inventat de fizicianul italian Giovanni Caselli. Acesta a introdus primul serviciu comercial de telefax între Paris şi Lyon în anul 1865, cu 11 ani înainte de inventarea telefonului.
În anul 1881, inventatorul englez Shelford Bidwell a construit fototelegraful scanner. Acesta a fost prima maşinărie telefax care putea scana orice original bidimensional. În jurul anului 1900, fizicianul german Arthur Korn a inventat ''Bildtelegraph'', foarte răspândit în special în Europa continentală, începând cu o transmitere de la Paris la Londra, în 1929, a unei fotografii cu o persoană urmărită. Rivalii acestuia au fost pentru început ''Belinographe'' al lui Edouard Belin, iar din anii '30, ''Hellschreiber'' inventat în anul 1929 de germanul Rudolf Hell, un pionier în scanarea şi transmiterea mecanică a imaginii.
Inventia teleautografului în anul 1888 de către Elisha Grey a marcat continua dezvoltare în tehnologia faxului, oferind utilizatorilor posibilitatea să trimită semnături peste distanţe lungi, astfel permiţând verificarea identificării sau a proprietăţii pe distanţe lungi.
Ca designer pentru ''Radio Corporation of America'', în anul 1924, Richard H. Ranger a inventat fotoradiograma wireless (fără fir), sau facsimilul radio transoceanic, precursorul faxurilor din zilele noastre. O fotografie a preşedintelui Calvin Coolidge trimisă de la New York la Londra pe 29 noiembrie 1924 a devenit prima fotografie reprodusă de facsimilul radio transoceanic. Folosirea comercială a produsului lui Ranger a început doi ani mai târziu. Faxul radio este încă folosit şi astăzi pentru transmiterea graficelor meteo şi informaţiilor către navele aflate în larg. De asemenea, în 1924, Herbert E. Ives de la ''AT&T Corporation'' a transmis şi a reconstruit primul facsimil color, folosind separarea culorilor. În jurul anului 1952, ''Finch Facsimile'', o maşinărie ultramodernă, a fost descrisă în detaliu într-o carte, dar se pare că nu a fost niciodată construită la scară largă. În anii '60, Armata SUA a transmis prima fotografie prin facsimil satelit de la ''Deal Test Site'' la Puerto Rico.
Un punct de reper ar fi anul 1964, când Xerox Corporation a introdus şi patentat ceea ce mulţi consideră a fi prima versiune comercializată a faxului modern sub numele LDX sau Long Distance Xerography. Acest model a fost înlocuit doi ani mai târziu cu o unitate care a stabilit cu adevărat standardele faxurilor pentru ani ce au urmat. Până la acel moment maşinăriile fax erau foarte costisitoare şi erau foarte greu de operat. În anul 1966, Xerox a lansat Magnafax Telecopier, un fax mai mic de 23 de kilograme. Această unitate era cu mult mai uşor de operat şi putea fi conectată la orice linie de telefon standard. Această maşinărie era capabilă să transmită un document stil scrisoare în aproximativ şase minute. Primul fax digital cu timpi de transmitere sub un minut a fost dezvoltat de Dacom.
Până la sfârşitul anilor '70 multe companii din întreaga lume (în special din Japonia) au intrat pe piaţa faxurilor. În scurt timp, un nou val de faxuri mai compacte, mai rapide şi mai eficiente a apărut pe piaţă. Xerox a continuat să producă şi să perfecţioneze faxuri ani buni după prima unitate revoluţionară, dar mai târziu au combinat faxul cu echipament ''Copier'' (Copiatoare) pentru a crea maşinile hibrid multifuncţionale pe care le folosim astăzi care copiază, scanează şi transmit faxuri.
Deşi companiile mai păstrează unele capabilităţi de transmitere fax, această tehnologie se confruntă cu o competiție aflată în creştere, alternative bazate pe internet. Totuşi, faxurile păstrează încă câteva avantaje, mai exact în transmisia materialelor sensibile care, dacă sunt trimise pe internet necriptate, pot fi vulnerabile interceptării. În unele ţări, deoarece semnătura electronică de pe contracte nu este încă recunoscută de lege, în timp ce contractele trimise prin fax sunt, unităţile fax continuă să se bucure de suport în afaceri. În Japonia faxurile sunt încă folosite foarte des din motive culturale.
Preluare de pe AGERPRES