În data de 22 noiembrie 1963 al 35-lea preşedinte al Statelor Unite, John F. Kennedy, a fost asasinat în oraşul Dallas, statul Texas. În ciuda a două investigaţii oficiale care au concluzionat că Lee Harvey Oswald l-a împuşcat şi l-a ucis pe preşedinte, încă persistă îndoieli. Acest lucru se datorează şi faptului că nici Oswald şi nici explicaţiile oficiale nu au apărut într-un proces.
Fără o credibilitate care poate fi obţinută numai în urma unor probe care pot fi susţinute într-o instanţă de drept, dovezile guvernamentale rămân, cel puţin unele dintre ele, sub o notă de scepticism.
Deci, ne spun rapoartele oficiale întreaga poveste ? Voi decideţi.
Comisia Warren din anul 1963
La o săptămână după asasinat, preşedintele Lyndon B. Johnson a convocat o comisie sub preşedenţia şefului Curţii Supreme de Justiţie a SUA din acea vreme, Earl Warren, pentru a investiga şi a întocmi un raport cu privire la asasinarea preşedintelui. Comisia a constatat următoarele:
În limuzină
Kennedy şi guvernatorul statului Texas, John Connally, călătoreau împreună cu soţiile lor (Kennedy şi soţia sa se aflau în spate, preşedintele şi guvernatorul erau pe partea din dreapta şoferului), într-o limuzină deschisă în timp ce se apropiau de Dealy Plaza din centrul oraşului Dallas. Ei se aflau în apropiere de pasajul subteran Triple Underpass şi se deplasau cu aproximativ doar 11 mph la ora 12:30 pm atunci când s-au auzit focuri de armă. Potrivit raportului comisiei de investigare: „Un glonţ a trecut prin gâtul preşedintelui, următorul glonţ care a fost letal a trecut prin partea dreaptă a craniului. Guvernatorul Connally a suferit răni provocate de glonţ în spate, în partea dreaptă a pieptului, la încheietura mâinii drepte şi în coapsa stângă".
Momentul asasinatului nu este, în general, contestat atâta timp cât un mare ceas electronic aflat deasupra clădirii Texas School Book Depository arăta cifrele corespunzătoare orei 12:30... cu câteva secunde înainte ca focurile de arma să fie trase.
Viteza de deplasare a maşinii în momentul tragerii a fost stabilită prin analiza unui film realizat de către un amator Abraham Zapruder. Aceasta este singura înregistrare video a asasinatului.
Potrivit comisiei au fost trase doar trei focuri de armă. Despre primul glonţ s-a spus că l-a lovit pe preşedintele Kennedy în gât. Acest lucru a fost stabilit, în parte, datorită mărturiei soţiei sale despre care se spune: „S-a auzit un sunet similar cu zgomotul unei motociclete... la intersecţie ea a observat o privire întrebătoare pe faţa soţului ei atunci când el a ridicat mâna stângă către gâtul său...".
Nu este clar dacă acest prim glonţ l-a lovit pe guvernatorul Connally (care se afla chiar în faţa preşedintelui). Potrivit raportului, acesta a auzit primul foc de armă şi apoi: „instinctiv s-a întors spre dreapta... fiindu-i imposibil să vadă dacă preşedintele s-a întors spre dreapta, guvernatorul s-a uitat înapoi peste umărul stâng, dar nu a apucat să continue mişcarea pentru că a simţit ceva ce l-a lovit în spate... Guvernatorul Connally a fost sigur că el a fost lovit de al doilea glonţ...".
Contrar concluziei Comisiei cu privire la existenţa a trei focuri de armă, Roy Kellerman, agent în cadrul Serviciului Secret, a mărturisit că el a auzit o „rafală de focuri de armă" după cel de-al doilea glonţ. Kellerman a declarat că el a emis un ordin de a „pleca repede de aici" înainte ca glonţul letal să-l lovească pe Kennedy în cap.
Contrazicând această afirmaţie, guvernatorul şi doamna Connally au afirmat că Kellerman a dat acest ordin după ce au auzit un alt foc de armă în urma căruia preşedintele Kennedy a fost împuşcat şi „au observat bucăţi din creierul acestuia împrăştiate în interiorul maşinii".
La întoarcerea la Washington o analiză asupra limuzinei prezidenţiale a dezvăluit existenţa a „două fragmente de glonţ în scaunul din faţă". Au fost descoperite diferite resturi de plumb. Ancheta FBI a arătat că atunci când acestea: „au fost comparate cu fragmentele de glonţ găsite la Parkland Hospital din Texas acolo unde Kennedy a fost dus la scurt timp după ce a fost împuşcat toate cele trei fragmente de glonţ s-au dovedit a avea o compoziţie metalică similară".
Fragmentul de glonţ descoperit la Parkland Hospital, „aproape cât un glonţ întreg" a fost „găsit pe targa guvernatorul Connally... după asasinarea preşedintelui". „Acesta a fost descoperit atunci când un angajat al spitalului... a lovit una dintre tărgi de un perete şi acel glonţ a putut fi văzut". O analiză ulterioară a stabilit că acest glonţ a provenit dintr-o puşcă Mannlicher-Carcano C2766 care a fost descoperită în Texas School Book Depository.
Numărul de focuri de armă
Comisia de anchetă a stabilit că: „Cea mai convingătoare dovadă referitoare la numărul de focuri de armă a fost furnizată de prezenţa la etajul al şaselea a trei cartuşe utilizate care au provenit din aceeaşi puşcă din care s-au tras gloanţele care au cauzat rănile suferite de preşedinte şi guvernator".
Comisia a concluzionat, de asemenea, că: „unul dintre gloanţe probabil a ratat maşina şi pe ocupanţii acesteia". Ca rezultat doar două gloanţe au cauzat rănile suferite de Kennedy şi Connally.
Rănile
Preşedintele Kennedy
În ceea ce priveşte rana de la cap care l-a ucis, Comisia a concluzionat: „Preşedintele Kennedy a fost... împuşcat de la spate. Glonţul a intrat prin partea din spate a capului şi a ieşit prin partea dreaptă a craniului... a fost împuşcat de sus şi din spate".
În ceea ce priveşte rana de la gât, Comisia a stabilit: „Glonţul a intrat prin partea din spate a gâtului... şi medicii au concluzionat că acesta a ieşit prin partea din faţă a gâtului preşedintelui care a fost îndepărtată printr-o traheotomie".
Acest glonţ nu a fost găsit în automobil. Prin urmare, contrar celor susţinute de Connally, Comisia a ajuns la concluzia că acest prim glonţ a fost cel care, cel mai probabil, „l-a lovit pe guvernatorul Connally". Traiectoria urmată de acest glonţ în conformitate cu explicaţia oficială i-a făcut pe mulţi să denumească acest argument drept teoria glonţului magic.
Guvernatorul Connally
După ce a ieşit din gâtul preşedintelui se spune că glonţul a intrat în spatele lui Connally, „i-a spart cinci coaste şi a ieşit prin partea de jos a mamelonului drept". De acolo glonţul a „trecut prin încheietura mâinii guvernatorului şi i-a pătruns în coapsă".
În ceea ce priveşte rana de la încheietura mâinii, glonţul i-a intrat în mână din spate, „cu aproximativ 2 centimetri... deasupra încheieturii pe partea degetului mare". Deşi un expert a spus iniţial că punctul de intrare al glonţului a fost pe partea din palmă, el mai târziu „a amânat concluzia" pentru ca aceasta să fie stabilită de un doctor.
Martorii
Din locul în care se afla Howard Brennan avea o imagine clară a clădirii Texas School Book Depository. Înainte ca limuzina prezidenţială să sosească „el a observat un om la o fereastră din colţul de sud-est aflată la etajul şase". Apoi, atunci când limuzina a trecut, Brennan a auzit o explozie. El a mărturisit: „Imediat după această explozie m-am gândit că a fost un foc de armă tras din Texas Book Store... Şi acest om pe care l-am văzut se pregătea pentru ultimul său foc de armă".
Brennan l-a descris pe acest om ca „având până în treizeci de ani, cu tenul alb, suplu...". În urma anchetei efectuate în data de 22 noiembrie, Brennan l-a identificat pe Oswald ca fiind „cel mai apropiat ca înfăţişare de omul de la fereastră, dar el a spus că îi este imposibil să-l poată identifica cu precizie".
Alţi martori au confirmat că focurile de armă au fost trase de la fereastra etajului al şaselea şi l-au descris pe trăgător în diferite moduri care nu au fost incompatibile cu descrierea lui Oswald.
Martorii din clădirea Texas Book Store au depus mărturie la audiere că au auzit focuri de armă ce au provenit din clădirea lor. Harold Norman aflat la etajul al cincilea, chiar sub fereastra de unde s-au tras focurile de arma, a mărturisit că el „a putut, de asemenea, auzi ceva ce a sunat ca nişte cartuşe care au căzut pe podea fiind aruncate dintr-o puşcă". Ray Williams aflat, de asemenea, la etajul 5 a mărturisit că: „Al doilea foc de arma a sunat ca şi cum s-ar fi tras în clădire, al doilea şi al treilea... chiar au zguduit clădirea, în partea în care ne aflam noi. Părţi din zidărie au căzut pe capul meu".
În conformitate cu declaraţiile martorilor, numărul focurilor de armă şi localizarea acestora au variat de la un martor la altul. Unii au auzit trei, alţii patru. Unii au crezut că focurile de armă au provenit din zona limuzinei. Un alt martor a mărturisit că focurile de armă s-au auzit de undeva „la vest de clădirea Texas School Book Depository". Cel puţin doi martori, Frank E. Reilly şi S.M. Holland, au crezut că focurile de armă au provenit din „copacii aflaţi în partea de nord a străzii Elm acolo unde unul dintre ei a văzut fumul lăsat de focurile de armă".
Fiindu-i imposibil de a identifica dacă focurile de armă au provenit din clădirea Texas School Book Depository sau din pasajul subteran Triple Underpas, martorul Lee E. Bowers, care a lucrat în zonă, a mărturisit că: „Înainte de 22 noiembrie 1963 am remarcat o asemănare între sunetele ce provin din vecinătatea clădirii School Book Depository şi cele din zona pasajului subteran Triple, pe care el a atribuit-o unor reverberaţii sonore care apar în ambele locaţii".
Oswald
În data de 22 noiembrie 1963, cu aproximaţie la ora 7:15 am, Linnie Mae Randle, al cărui frate lucra la Book Depository împreună cu Lee Harvey Oswald, a observat că Oswald transporta o „pungă maro grea" care avea o formă „conică... şi era mai voluminoasă la partea de jos". O pungă maro a fost găsită la etajul al şaselea în apropiere de locul în care au fost trase focurile de armă.
Un angajat din depozitul de cărţi, Charles Givens, l-a văzut pe Oswald la etajul al şaselea la ora aproximativă 11: 55 am.
La scurt timp după asasinarea preşedintelui, un poliţist care patrula în zonă M.L. Baker a intrat în clădirea Book Depository şi s-a întâlnit cu Oswald în sala de mese de la etajul al doilea. Poliţistul a declarat că: „el nu părea a fi agitat, temător sau neliniştit". Lui Oswald i s-a permis să părăsească clădirea.
În jurul orei 1:16 pm, ofiţerul J.D. Tippit „a fost împuşcat la mai puţin de 1 milă de casa lui Oswald". O mulţime de dovezi au fost folosite pentru a-l acuza pe Oswald de această crimă, inclusiv declaraţiile pasagerilor şi a şoferului unui autobuz, precum şi a unui şofer de taxi.
Earlene Roberts, o menajeră din casa în care locuia Oswald, a mărturisit că aproximativ la ora 1:00 pm „el a intrat în casă într-o grabă neobişnuită... El s-a dus în camera lui şi a rămas nu mai mult de 3 sau 4 minute". Cincisprezece minute mai târziu ofiţerul de poliţie Tippit era mort. Şase martori l-au identificat pe Oswald ca fiind cel ce l-a ucis pe Tippit.
Aproximativ la ora 1:45 pm Oswald a intrat în clădirea Texas Theatre unde el a fost observat de către Johnny Calvin Brewer, manager al unui magazin învecinat, care a declarat că: „el s-a uitat ciudat la mine... ca şi cum ar fi fost grăbit şi arăta speriat... ". Brewer l-a urmat pe Oswald în clădire şi atunci când el şi un angajat al teatrului, Julia Postal, au realizat că Oswald nu şi-a cumpărat un bilet, ei au chemat poliţia.
Oswald a fost arestat şi şi-a petrecut următoarele 12 ore la interogatoriu. El „a negat că ar fi avut vreo legătură cu asasinarea preşedintelui Kennedy sau cu uciderea poliţistului Tippit". În următoarele două zile, în timp ce s-a aflat în custodia poliţiei, jurnaliştii care au reuşit să se apropie de el i-au strigat câteva întrebări. În timpul unui astfel de incident, Oswald a declarat: „Eu nu sunt decât un ţap ispăşitor!".
În plus faţă de declaraţiile martorilor, Comisia a stabilit legătura dintre Oswald şi puşca din care s-au tras focurile de armă. Dovezile arată că aceasta a fost trimisă la o cutie poştală, închiriată de Oswald, din Dallas şi experţii FBI au arătat că scrisul de mâna din comanda pentru puşcă se potriveşte cu cel al lui Oswald.
În data de 22 noiembrie 1963, un locotenent din cadrul poliţiei din Dallas a identificat amprentele lui Oswald pe ţeava puştii, deşi această dovadă este subminată de faptul că autoritatea Latent Fingerprint Section a FBI a găsit doar „potenţiale amprente care se aflau acolo şi care erau fără valoare".
Cu toate acestea, urma degetului lui Oswald şi amprentele sale au fost prelevate de pe pungă şi de pe alte materiale care au fost găsite la etajul al şaselea al Book Depository. În calitate de angajat el „a avut acces la etajul al şaselea şi la fereastra din colţul de sud-est de unde s-au tras focurile de armă".
În dimineaţa zilei de duminică 24 noiembrie 1963, la ora aproximativă 11:20, în timp ce era transferat la un alt centru de detenţie, Lee Harvey Oswald a fost împuşcat şi ucis de către Jack Ruby, proprietarul unui club de noapte din Dallas numit Vegas Club. În cursul examinării sale cu ajutorul unui poligraf (n.t. detector de minciuni), Ruby a susţinut că el nu s-a întâlnit niciodată cu Oswald şi nici nu l-a cunoscut anterior pe acesta. El a declarat că nu l-a „împuşcat pe Oswald" datorită influenţei comuniştilor, a lumii interlope, a unei puteri străine sau a unui sindicat, ci mai degrabă l-a împuşcat pentru a „o salva pe doamna Kennedy de calvarul unui proces".
Ancheta efectuată de Comitetul Camerei Reprezentanţilor pentru asasinate
Convocată pentru a investiga asasinarea atât a lui JFK cât şi a reverendului dr. Martin Luther King Jr. în anul 1976, acest comitet a contestat concluzia Comisiei Warren privind existenţa unui singur asasin în cazul uciderii preşedintelui Kennedy.
„Comitetul a constatat că: preşedintele Kennedy a fost ucis, probabil, ca urmare a unei conspiraţii restrânse. Constatarea Comitetului... s-a bazat pe patru factori (1) ancheta efectuată de Comisia Warren şi de FBI a fost grav viciată în ceea ce priveşte posibilitatea existenţei unei conspiraţii, (2) comisia Warren... a greşit concluzionând că Oswald şi Ruby nu se cunoşteau, (3) O conspiraţie nu poate fi exclusă şi (4) există o mare probabilitate ca un al doilea trăgător să-l fi ucis pe preşedinte".
În sprijinul afirmaţiilor sale, Comitetul a constatat în special că „dovezile ştiinţifice acustice au stabilit, cu o mare probabilitate, că doi trăgători l-au împuşcat pe preşedintele John F. Kennedy".
Deşi Comitetul a stabilit că au acţionat doi trăgători, Oswald nu a fost dezvinovăţit şi Comitetul a fost de acord cu Comisia Warren cum că el a fost de fapt cel ce l-a împuşcat şi l-a ucis pe preşedinte. Comitetul s-a bazat pe mai multe argumente în favoarea acestei concluzii.
În primul rând, „focurile de armă care l-au lovit pe preşedintele Kennedy din spate au fost trase de la fereastra etajului al şaselea din colţul de sud-est al clădirii Texas School Book Depository". În al doilea rând, „Lee Harvey Oswald a deţinut puşca din care s-au tras focurile de armă care l-au ucis pe preşedintele Kennedy". În al treilea rând, datorită dovezii că Oswald a încercat să-l ucidă pe generalul Edwin A. Walker, s-a afirmat că „Comitetul susţine concluzia că Oswald l-a asasinat pe preşedintele Kennedy".
În cele din urmă, deşi Comitetul a susţinut ideea că a putut exista o conspiraţie restrânsă el a respins afirmaţiile cum că sovieticii, cubanezii, grupurile cubaneze anti-Castro, CIA, FBI, Serviciul Secret sau chiar Mafia (ca o organizație puternică) s-ar fi aflat în spatele asasinării preşedintelui.
Legea din anul 1992 cu privire la documentele asasinării lui Kennedy
După treizeci de ani de la moartea lui Kennedy multe înregistrări referitoare la asasinarea sa au rămas clasificate. În anul 1992, ca răspuns la furorile produse de filmul lui Oliver Stone din anul 1991 intitulat JFK, Congresul SUA a cerut National Archives şi Records Administration (NARA) să pună toate aceste documente într-o colecţie unică. Assassination Records Review Board (ARRB) a fost însărcinată să decidă în ce mod se pot aduce la cunoştinţa publicului aceste înregistrări.
Deşi astăzi sunt disponibile cinci milioane de pagini, unele înregistrări rămân încă secrete faţă de publicul larg. Conform rapoartelor întocmite, „mii de pagini care provin în primul rând de la CIA rămân în afara cunoştinţei publicului" în arhivele naţionale. În condiţiile legii, anumite documente poate fi reţinute, în cazul în care „apărarea militară, operaţiunile de informaţii sau desfăşurarea relaţiilor externe" ar fi afectate de aceste dezvăluiri.
Este aceasta povestea completă?
Dacă credeţi că aceste rapoarte oficiale nu prezintă întreaga poveste, nu sunteţi singuri. La scurt timp după asasinarea preşedintelui, atât cetăţeni respectabili cât şi personaje dubioase şi-au arătat neîncrederea asupra faptului că aceasta a fost povestea completă a evenimentelor. Pentru ei trei întrebări foarte simple rămân fără răspuns: „De ce a fost ucis Kennedy ? Cine a beneficiat de moartea sa? Cine a avut puterea de a acoperi acest caz?"
Traducere de Cristian-George Podariu după jfks-assassination-official-reports-tell-whole-story