Ba da, e ciudat. Într-o vreme m-a preocupat problema și am făcut o listă lungă (sute de cuvinte) din cele două categorii. M-a interesat subiectul pentru că eu unul tind să le pronunț pe toate cu -ee și m-am mirat cînd l-am găsit pe curcubeie scris așa.
Iată aici cîteva exemple din ambele categorii:
-ee:
apogeu - apogee
ateneu - atenee
calcaneu - calcanee
muzeu - muzee
nucleu - nuclee
releu - relee
-eie:
arneu - arneie
curcubeu - curcubeie
eleșteu - eleșteie
zmeu - zmeie
Diferența dintre cele două categorii de cuvinte, după cum poate observați, este vechimea lor în lexic (și originea). Cele cu pluralul în -eie sînt relativ vechi, iar cele în -ee sînt neologisme, de regulă franțuzisme.
Dar criteriul după care pluralul e corect într-un fel sau în altul nu este nici vechimea, nici etimologia. Tot ce contează e cum pronunță vorbitorii (în uzul îngrijit). Dacă vorbitorii pronunță unele dintre aceste cuvinte cu -eie și pe celelalte cu -ee, atunci așa e morfologia lor. Nu sînt convins totuși că formele de plural din dicționar au fost constatate în urma unei anchete lingvistice; cred mai degrabă că sînt păstrate de la o ediție la alta din simplă inerție, prin tradiție, așa cum se procedează foarte adesea în lexicografia românească.