Relativitatea lingvistica, teorie aparuta in prima jumatate a secolului 20, spune ca limbajul ghideaza gandirea. Gandim functie de limbajul avut la dispozitie. Aceasta inseamna ca vorbitorii de limbi diferite ar trebui sa experimenteze in mod diferit realitatea.
Initial s-a crezut ca sunt dovezi in sprijinul acestei teorii, dat fiind ca s-a descoperit ca americanii Zuni, care nu au termeni pentru galben si portocaliu au dificultati in a-si aminti daca un lucru este galben ori portacoliu - in fapt daca sunt diferente de culoare intre lucruri galbene si portocalii.
In 1972 insa, Eleanor Rosch arata ca lucrurile nu sunt chiar asa, testand principiul pe o populatie din Noua Guinee care nu avea termeni decat pentru alb si negru, dar care a putut face diferenta dintre diferitele culori.
Teoria relativitatii lingvistice a inceput apoi sa piarda teren in fata gramaticii transformationale a lui Noam Chomsky, care afirma ca limbile vorbite de om sunt asemanatoare ca structura, iar acest lucru este explicat de faptul ca regulile gramaticale sunt preexistente in creier, care are o zona specializata pentru limbaj.
Scientia.ro: Răspunsul este din arhiva Q&A, secţiunea "Filozofie" (vechiul QA, acum inaccesibil).
