Pentru a vă înregistra, vă rugăm să trimiteți un email către administratorul site-ului.
Pune o întrebare

3.6k intrebari

6.8k raspunsuri

15.5k comentarii

2.5k utilizatori

1 plus 1 minus
1.6k vizualizari

Dacă consideraţi că există astfel de diferenţe, ar putea fi enumerate ceva particularităţi specifice celor ce privesc viaţa din perspectivă evoluţionistă, respectiv celor ce o percep din perspectivă creaţionistă? Care ar fi trăsăturile de personalitate şi/sau tipul de gândire predominant ce consideraţi că ar putea corela pozitiv şi semnificativ cu o percepţie asupra vieţii din prisma evoluţionismului? Dar în ceea ce priveşte percepţia creaţionistă?

 

 

Junior (925 puncte) in categoria Psihologie - Filozofie
1 0
Intrebarea duce mai mult la discutia atei si agnostici vs credinciosi. Cei din prima categoria sunt probabil firi mai rationale, mai sceptice sau chiar mai negativiste in unele cazuri. Uneori, poate fi vorba de o dorinta de a se opune vehement maselor. In trecut poate Nietzsche, in prezent, un ateu "la moda" in genul asta este Cristopher Hitchens. Mai sunt cei care pun pret foarte mare pe adevar, ca Immanue Kant, iar in prezent, un ateu "la moda" care se declara preocupat in primul rand de adevar si de distrugerea mentalitatilor regresiste si irationale din randul oamenilor este Richard Dawkins.

Pe de alta parte, cei din a doua categorie, credinciosii sunt mai traditionalisti, uneori mai comozi, mai putin curiosi, mai "artisti". Ei cred in ceea ce este frumos sa existe, sau in ceea ce "ar trebui" sa existe, in general. Uneori mentalitatea asta e una buna, daca analizezi dragostea dpdv chimic, ea nu mai are niciun fel de magie, de exemplu. E ca povestea cu liberul arbitru, el "trebuie" sa existe, alftel nimeni nu mai poate fi culpabilizat pentru nimic, deci nici pedepsit pentru nimic. Asta cu toate ca principiile deterministe nu par sa faca exceptie in cazul oamenilor.

Daca vrei o lista mai complexa si mai completa de trasaturi probabile de personalitate, exista un test  MBTI, de exemplu, care imparte oamenii in 16 tipuri. Conform unor statistici, in cazul unora dintre tipuri se regasesc multi atei si agnostici(ISTP, INTP etc), iar in cazul altor tipuri de personalitate, ateii nici nu se pot zari. Daca tu crezi in teste de genul si in statistici de felul asta, poti arunca o privire.

Si, ca sa raspund la intrebare, atat timp cat vorbim de psihologie, e greu de "demonstrat" ceva, o teorie poate fi sustinuta prin exemple, exeprimente sau statistic, dar atat timp cat nu se gaseste o structura din creier care se ocupa cu asta, adica atat timp cat neurologii stau departe de problema, orice raspuns la o intrebare de felul tau este o simpla supozitie in care tu decizi daca crezi sau nu.
0 0

Înţeleg şi sunt de acord cu tine, doar că discuţia nu vrea să ducă spre ceva de genul atei şi agnostici vs credincioşi. Am încercat să formulez întrebarea în aşa fel încât să nu se ajungă în direcţia aceasta, discuţia fiind despre posibilele trăsături de personalitate caracteristice unor oameni cu o anumită perspectivă asupra vieţii, adică cea a evoluţioniştilor, respectiv creaţioniştilor.

În altă ordine de idei, psihologia este şi ea un soi de ştiinţă şi ar putea să demonstreze aceste diferenţe de personalitate prin studii şi experimente, iar toate acestea ar putea fi demonstrate teoretic, nu ar fi simple supoziţii după cum tu le numeşti, iar dacă ar avea şi susţinerea unor studii neurologice, teoria ar fi demonstrată şi la nivel practic, fizic, concret, ceea ce probabil mai necesită timp de dezvoltare.

Din punctul meu de vedere o demonstraţie teoretică nu este lipsită de valoare, este un mijloc de cercetare şi de cunoaştere valoros pe care putem să-l exploatăm la maximum de potenţial atâta timp cat nu avem nici un soi de prejudecată. Sper că nu ai prejudecăţi la adresa psihologiei, sau poate e vorba doar de o neîncredere la adresa testelor psihologice, ceea ce recunosc că nici eu nu sunt fanul acestor teste gen 16PF, MBTI, etc. etc. deşi au şi ele importanţa lor în anumite situaţii.

0 0
Nu am prejudecati asupra psihologiei, ma amuza asta, sincer. Dar trebuie spus faptul ca stiintele care studiaza modul in care rationam, in care ne comportam, dar care nu studiaza si creierul construiesc doar niste structuri care deseori ajuta la o intalegere mai percisa a oamenilor, dar uneori o dau in bara. Daca mergem mai departe, in psihiatrie, diagnosticele si tratamentele sunt usor de gresit. De exemplu, o depresie severa poate fi caracterizata atat printr-o activitate extrem de sporita a creierului, cat si printr-o activitate redusa. Antidepresivele, in marea majoritate, scad activitatea creierului, iar in cazul in care e vorba de o depresie din al doilea caz, pacientul devine efectiv o leguma. In psihiatrie (singurul segment medical pe care il cunosc in care obiectul studiului - creierul - nu e studiat), afectiuni diferite pot da aceleasi simptome, aceeasi afectiune se imparte in mai multe categorii, cazuri, fiecare necesitand un anumit tratament. Psihologia, spre deosebire de psihiatrie, nu da un verdict, nu bate in cuie nimic, nu trage cu arcul in marul de pe capul pacientului, nu da un tratament care poate provoca un dezastru, ci, in cazul asta, gaseste caracteristici comune la persoane din acelasi grup. Marea problema e ca nu poate afla niciodata in ce fel sunt corelate aceste caracteristici de alti factori, daca nu studiaza mai profund problema. De exemplu, daca toti adeptii evolutionismului studiati au barba, e incorect sa se stabileasca o legatura intre caracteristicile astea. Daca se studiaza si alte aspecte, poate se observa ca toti cei studiati sunt barbati, de exemplu. In opinia mea, este necesara in primul rand studierea creierului pentru a vorbi de teorii foarte probabile, sau de studii foarte ample, nu de pareri personale neavizate, care de cele mai multe ori, au sens doar pentru cei care le enunta.
0 0

Mă bucur dacă nu ai prejudecăţi asupra psihologiei şi înţeleg şi de ce te amuza asta. Pe ansamblu ai dreptate, nu pot să te contrazic, dar consider că eşti totuşi prea categoric. Uite spre exemplu dacă am avea 1000 de adepţi ai evoluţionismului şi 1000 de adepţi ai creaţionismului şi am aplica pe ei teste de atenţie, memorie, IQ şi teste de personalitate sunt convins că am găsi ceva diferenţe caracteristice celor două categorii. Am convingerea că sub un IQ de 90-100 nu se mai zăreşte nici un evoluţionist şi nici peste un 130-140 nu se mai zăreşte nici un creaţionist. Cât despre mici diferenţe de persoanlitate, acestea cu siguranţă există, ceva trebuie să fie diferit la nivelul gândirii, la nivelul persoanlităţii şi probabil chiar şi la nivelul structurii creierului. Eu zic că discuţia ar avea sens şi la acest nivel al diverselor opinii subiective, mai mult sau mai puţin avizate, pentru mine sigur are sens, în caz contrar nu aş mai fi pus întrebarea...

0 0
Aici e o greseala. In primul rand ca un test IQ nu determina chiar inteligenta. Totusi, in ipoteza in care face asta, un iq de peste 130-140 inseamna mai putin de 1% din populatie. Si acesti oameni au alte preocupari, probabil ca la un studiu de genul se va gasi foarte greu un creationist, adevarat, dar probabil ca nici un evolutionist nu se va gasi. Cat despre cealalta extrema, 90-100 nu e un punctaj socant de slab. Sigur se vor gasi creationisti. Premisa e falsa, daca o persoana crede ceva, nu inseamna ca face asta rational, ca poate aduce argumente solide pentru a-si justifica parerile. Exista si evolutionisti retardati crescuti in familii de atei care cred in asta pentru ca "asa zic oamenii de stiinta", in ciuda faptului ca stiu atata stiinta incat nu stiu sa calculeze aria unui triunghi. Depunde de educatie si de context, in majoritatea cazurilor, oamenii nu modifica ce este selectat "by default", recomand studii despre presiune sociala, conformism si frica de decizie (ultimele doua fiind printre cele mai grave boli ale societatii actuale)
0 0

Un test IQ determină inteligenţa logico-matematică, iar un om cu un astfel de nivel de inteligenţă ridicat nu poate fi ţinut în rigorile unor credinţe iraţionale. Şi eu şi mulţi alţii am fost crescuţi în familii ce au susţinut teoria creaţionistă, adică cum se spune oameni credincioşi care merg la biserică şi respectă toate obiceiurile cu pricina, dar cu timpul am reuşit să descoperim lumea prin proprii ochi. Unii oameni reuşesc să-şi descopere şi să-şi elimine convingerile iraţionale din sistemul lor de gândire iar incidenţa cazurilor sunt convins că e în creştere cu creşterea nivelului de inteligenţă. E drept că există şi oameni simpli de pe la ţară care sunt atei, dar respectivii oameni cu siguranţă în simplitatea şi modestia lor depăşesc media locală ca nivel de inteligenţă. Cât despre cazuri de persoane cu retard dar care să se declare evoluţionişti, mă cam îndoiesc, or fi probabil ceva cazuri izolate, dar nu suficient de multe pentru a perturba o astfel de cercetare statistică.

Eu nu cred că se poate pune egal între creaţionişti şi evoluţionişti, există cu siguranţă diferenţe caracteristice pe care le putem evidenţia chiar şi aşa grosier la simţul comun. Nu vreau să minimizez importantul rol pe care îl joacă presiunea socială, conformismul şi frica de decizie, ai foarte mare dreptate, dar pe mine mă interesează să înţeleg diferenţele structurii de personalitate la cele două categorii. Spre exemplu dacă reuşeşti să înţelegi foarte bine structura de personalitate a unii creaţionist, reuşeşti să găseşti poate o abordare mai eficientă într-o posibilă discuţie pe tema evoluţionism vs creaţionism care de multe ori se transformă într-un adevărat război ideologic.

0 2

Are a face personalitatea cu credinta???

Un copil cu o personalitate "extrema", inca de foarte de mic, nu are nimic de a face cu vre-un fel de educatie, si deci de unde credinta?

Sunt nenumarate exemple in Biblie de personaje cu o puternica personalitate, unele chiar negativa (adica impotrivitoare tuturor preceptelor lui Dumnezeu) si care erau totusi oameni cu credinta, cum a fost Samson, sau care au gresit fatal, cu urmari catastrofale, deci neascultatori de Dumnezeu (de toate cerintele Lui) si totusi au fost oameni cu o credinta dintre cele mai mari de pe pamant, si toti acestia sunt oameni care au existat, adica nu-s personaje de fictiune! Ii putem enumera pe David, regele evreilor, si pe Solomon, a carui intelepciune era cunoscuta pana extrem de departe, si chiar pe Avram, tatal poporului evreu, care iata unde a dus faptul ca a "ascultat" de nevasta sa si a luat pe roaba ei spre a face un copil pe care si-l doreau si nu-l puteau avea devenind deja batrani - acum exista popoarele arabe cu toate consecintele de rigoare!

Deci, ce are a face o personalitate, o personalitate neinfranta, ne tematoare, neascultatoare, cu o credinta adevarata? Nimic! Caci adevarata credinta face omul sa se supuna lui Dumnezeu in mod total: "Tata, voia Ta sa se faca si nu a Mea!", a spus Domnul Iisus, si a murit pentru toti oamenii. Un om cu o abilitate si istetime, intelepciune de neegalat, care a scapat de nenumarate ori "din mainile" celor care isi doreau sa-L omoare... Dar Cel ce dadea viata celor morti, vedere ochilor orbi, carne pe oasele putrede, stia sa se supuna neabatut inaintea Cuvantului lui Dumnezeu!

Acelasi mi-a redat si mie Viata! Si nici un psiholog... Nici un om de stiinta NU CREAZA VIATA.

Daca vor sa faca un embrion iau materialul existent din organismul uman deja exsitent. O supa primordiala, si o primata sora - halal stiinta! Nici macar celula genomului uman nu se poate suprapune cu aceea a primatelor. si asa zisa evolutie nu a permis niciodata adaugarea de cromozomi... Stiintific nu este NIMIC DEMONSTRAT ca EVOLUTIE, ci doar o alta supozitie, pentru ei, cei care asa o considera si CREATIA.

Astfel, ca nu avem NIMIC.

Si, mai mult, pentru cei ce voiesc dovezi "pietrele nu tac"! Sunt destule si in continua dezvelire, asupra existentei a tot ceea ce sta scris in Biblie. Potop, istorie a popoarelor, a regilor, a culturilor, a raselor.

Dar ca sa credem pe deplin, este nevoie de ceva: "un om trebuie sa se nasca din nou..." ca sa inteleaga :)

Cine cauta, gaseste!...

Dar personalitatea face parte din ceea ce ai de la nastere, zic eu. Sau nu este asa?

0 0

La naştere ai doar un potenţial genetic şi atât! Mediul are şi el un cuvânt important de spus în formarea personalităţii. Personalitatea nu este un dat la naştere, ea se formează în timp pe baza potenţialului genetic şi a experienţelor prin care trece o persoană.

1 Raspuns

0 plusuri 2 minusuri
NU, nu exista astfel de diferente.

1. - Nimenea nu este absolut ateu. Fiecare om are o forma de "credinta", o forma de "idolatrie", si o imagine asupra "creatiei" sale aflata intr-un stadiu  mai mult sau mai putin de evolutie. Ha!

Astfel, fiecare mai are si o educatie formatoare diferita, o experienta de viata, de relationare, ceea ce a dus la formarea unui anumit caracter.

Omenirea este ca o "varza"! Diferite curente, idei, principii, experimente... Tot ce vrei! Idei personale...!

Daca lucrurile ar fi simplu de departajat dupa cum le-ati dori dvs., de ex., si tot nu s-ar putea face o asemenea distinctie; nu de personalitate! Pentru ca insusi omul este intr-o continua formare si, in functie de conditii si de trairi, se transforma. Si este un lucru de dorit! Aceasta este viata, o continua transformare :)

Dar cum eu nu sunt nici filozof, nici psiholog, nu va pot relata decat simpla mea observatie. Si un lucru am observat extrem de clar: un om care a fost atins de Creatorul sau, are categoric un caracter finalmente optimist. In timp ce un om necredincios, sau mai exact cu o forma de credinta doar de fatada, bazandu-se in decursul vietii pe un alt om, sau altceva, un obiect muritor (!) va avea o viziune frizand catastrofa.

Ori, poate avand o alta forma de credinta (dar tot necreationista, deci ne conforma cu Biblia, Cuvantul scris), va ramane sa-si traiasca viata inrobit respectivelor sale nevoi omenesti. Pana si crestinul, cel pur, bun, cu crez creationist si traind dupa Cuvantul scris, poate fi inca robit unor nevoi lumesti conforme cu legaturile ce le-a facut inerent (casatorie, serviciu, copii...) si care nu au cum sa-l lase sa traiasca liber, precum o frunza in bataia vantului, lasandu-se cu totul dus de Duhul Sfant al lui Dumnezeu. Lucru pe care un pustnic si un calugar cu mult mai mare usurinta il poate realiza.

Dar, a fi o persoana chiar pragmatica, nu tine de credinta, ci de firea omului. Si acelasi om poate - pentru o perioada de timp - sa se lase "prada" visarii, sa creeze literatura, arta de o forma sau alta, si totusi sa fie si o persoana extrem de pragmatica in alte aspecte! Da! Sau in pofida pragmatismului sau, aceeasi persoana sa fie totusi deosebit de permisiva cu oamenii cu care vine in contact sau care au o influenta extrema in cursul evenimentelor vietii sale, doar pentru o buna relationare, cu o indelunga rabdare... Aceasta poate fi un creationist! Un bun om credincios! Dar la fel de bine, cred ca ar putea fi si oricare alt om, un "om bun", chiar daca evolutionist :( Caci, dupa cum  sta scris: "neamurile (nu evreii care cunosteau Legea ce Dumnezeu o cerea a se respecta) fac din fire cele ale Legii..."! :) Deci?

Nu este diferenta pe asemenea precepte, precum o personalitate caracteristica. Personalitatea este ceea ce ai "din fire", din nastere, si este mai mult sau mai putin slefuita de educatie.
Novice (109 puncte)
0 0
Din punctul meu de vedere, metafizicianul vede lumină şi structuri (din materii de alte vibraţii!!! asta este, mnoo... ce să-i faci??!!) acolo unde privirea cu structurile oculare percepe doar întuneric. Orbii care văd clar în mintea lor nu mai pot fi negaţi, altfel... suntem la 5 minute de Evul Mediu... Teologul poate spune cel mult: Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat . Vederea, bunînţeles .
0 0

Cristiana, de ce nu îţi deschizi tu un subiect al tău? Eu te încutajez să deschizi un subiect al tău şi să-l moderezi cum o să poţi tu mai bine. Aici era vorba despre trăsături de personalitate caracteristice evoluţioniştilor, respectiv creaţioniştilor. Aici nu cred că au sens aberaţiile metafizice. Eu cred că există diferenţe de personalitate între creaţionişni şi evoluţionişti. Explică concret care sunt argumentele raţionale care îţi susţin afirmaţiile. Aberaţii gen Dulcan poate să spună oricine, dar dacă nu aduci argumente pentru afirmaţiile tale, este normal să nu fii luat în serios.

În altă ordine de idei e puţin lispit de bun-simţ să faci o astfel de afirmaţie/proiecţie/interpretare pur subiectivă: "Îmi e clar că persoana care a pus această temă aici este adeptul evoluţiei din maimuţă" Dacă nu înţelegi evoluţia şi ştii doar placa maimuţele/primatele, mai citeşte şi ceva serios, ştiinţific, nu doar aberaţiile mistice "moderne" pe care le susţii cu atât de multă pasiune.

@goguv, sincer îţi pierzi timpul... eu m-am convins în nenumărate rânduri că: "...nu poţi învăţa un porc să cânte, tu îţi pierzi vremea, iar pe porc îl enervează"; sau "... a discuta argumentat cu un om care a renunţat la raţiunea sa este ca şi cum ai administra medicamente morţilor." – Thomas Paine

0 0

Cristiana, atât AdiJapan cât şi Puiu ţi-au explicat elegant că e foarte posibil să aberezi şi eşti departe de a înţelege cu adevărat ştiinţa, eu ţi-am zis oarecum acelaşi lucru doar că mai direct. Toată lumea aşteaptă nişte argumente care să-ţi susţină afirmaţiile... nu e suficient să zici că avem 1000 de corpuri invizibile, trebuie să-ţi sprijini şi tu afirmaţiile alea pe ceva argumente concrete, în caz contrar sunt doar vorbe-n vânt fără nicio valoare. Cred că ştie mai toată lumea ce s-a întâmplat în Evul Mediu, nu cred că e necesar să amesteci în metafizica ta şi lecţii de istorie. Încearcă să te concentrezi pe subiect, concret prin ce îţi susţii afirmaţiile. Mă repet şi chiar te rog să deschizi tu subiectul metafizicii separat de acest subiect şi îţi urez succes de pe acum să-l moderezi.

0 0

Nu folosesc niciodată asemenea forme de exprimare: aberezi, etc. Mai vorbesc şi eu "în barbă" - "colorat" !!! dar nu-i arunc omului în faţă aşa ceva. Asta nu e ipocrizie, e bunsimţ. E cuminţenie. Sunt un om cuminte!!!

Eu nu am intrat pentru a vă ţine lecţii de metafizică, ci doar pentru un singur subiect, la care nimeni nu se referă, înţeleg că voi vă luaţi numai de ceea ce aveţi obişnuinţa, sau înclinaţia: să daţi la o parte ceea ce credeţi a fi "aberant". Ce este incomod. Invit frumos să mai "abereze" ca să omor până la capăt, să nu cumva să mai deranjeze în continuare. 

Nici nu aveam intenţia, decât din când în când să mai arunc o vorbă, fără măcar să am pretenţia unui "vot" !!! între timp am văzut şi asta, am dat şi eu un vot pe ici şi colo!!! Chestia asta mi se pare chiar copilărească, dar e alegerea platformei pe care s-a creat forumul. Aşa cum nu am eu nici o vină că platforma pe care este creat siteul meu a pus acolo "Întreabă specialistul..." Am atras atenţia că nu mă consider specialist, dar mi s-a spus că nu poate schimba platforma de lucru, toate se fac aşa. Punct. 

Încă o dată: nu vreau decât să spun: părerea mea este că faceţi greşeli privind împărţirea oamenilor între evoluţionişti şi creaţionişti. 

Că este vorba despre evoluţia spiritului şi evoluţia corpurilor: deci toţi credem în evoluţie !!!

Că evoluţia poate fi :

1. Evoluţie după trup: primate, Neanderthal, Cro Magnon, etc.

2. Evoluţie după spirit: prin întrupare în corpuri create de ceea ce religioşii numesc Dumnezeu.

3. Evoluţie după ideile privind extratereştri care ar fi creat o specie umană prin inginerie genetică.

Altele eu nu mai ştiu, dacă mai există şi alte păreri, vreau să ştiu, pentru mine personal, jur că nu am mai auzit despre altceva !!!

Am spus doar că eu nu sunt religioasă, ci am încredinţări de natură metafizică, conform cărora am arătat că se poate clar undeva care a fost procesul pas cu pas de creaţie a speciilor, a speciei umane la fel ca şi a celorlalte. De care religioşii se tem ca de moarte (a spiritului) , crezând cu Dumnezeu a interzis asta. Nu Dumnezeu a interzis, ci religiile abrahamice. 

Că singura deosebire între evoluţionişti şi creaţionişti, după cum a fost pusă întrebarea, este că ştiinţelor exacte li s-a permis la un moment dat dezvoltarea - dar numai până la un punct să expună oficial deocamdată, urmând să se desecretizeze totul după cum se vor schimba interesele. 

Că religia şi-a păstrat aura de mister, în virtutea căreia îşi permite să interzică sub pedeapsa cu canonul (etc., mergând până la alungarea preoţilor) ieşirea din dogmele pe care reprezentanţii ei îşi permit să le încalce în ascuns. 

Gata! Chestia cu metafizica nu este în sarcina mea să ţin cursuri. 

Acestea fiind spuse, eu nu am altceva de scris referitor la subiect. 

Adică comentariu, plăcut - neplăcut, atât. Dar voi v-aţi aruncat asupra mea doar de dragul contestării "aberaţiilor". Care pentru alţii nu sunt aberaţii. Desigur greşeala mea a fost că am dat exemplu ceva scris în altă parte, ca să fie clar la ce m-am referit. Am stârnit ... nu controverse, ci cu totul altceva. Faci controversă dacă eşti în cunoaştere. Cei mai buni detractori ai Bibliei sunt şi cei mai buni cunoscători ai ei !!! De reflectat...

Altfel pot spune şi eu: "E aberant să pui problema aşa!" Puteam s-o fac de la început. Dar nu o fac - deşi aş putea. Am ales să răspund la câteva întrebări, şi ??? Care este problema? De ce să să fim aşa? E jenant. Chiar este o situaţie jenantă. Dar nu pentru mine, am spus, eu plec cu fruntea sus, deranjează? Se dorea să plec cu coada între picioare, speriată de moarte? De ce ? smiley

Ezoteriştii, metafizicienii există. Vreţi să ne omorâţi? nu puteţi!! smileynici măcar ideile, concepţiile, convingerile!! Trăim în aceeaşi lume în fond. O facem mai bogată, mai frumoasă chiar !!! Arătăm lumina, culoarea din întuneric. Viitorul cred că va fi a tuturora, avem loc cu toţii şi mai mult: vom putea discuta în tihnă, echilibraţi, cu toţii. 

End of story  (vorba românului contemporan, glumesc, normal!) Sau: să auzim numai de bine !!! 

0 0

Cristiana, dacă ai fi fost un om cuminte şi cu bun-simţ, nu ai fi spus că tu nu eşti doamnă pentru că doamnele stau şi nu fac nimic. Ai votat negativ o întrebare pertinentă. Nu ştiu cât de frustrat/ă trebuie să fii să faci asta fără a fi justificat, dar e ok. E doar o întrebare, nu e o afirmaţie, nu e o concluzie. Când faci afirmaţii nefondate atunci da, e justificat să fii taxat, spre exemplu tu afirmi că ai mai multe corpuri invizibile dar nu ai adus şi un argument pt această afirmaţie. Ai invocat doar că ştiinta este limitată, iar dex-ul te limitează în exprimare, dar în nenumăratele rânduri pe care le-ai scris nu te-ai obosit să zici concret, convingerile mele au la baza argumentele x, y şi z. AdiJapan şi Puiu te-au rugat să te exprimi concret nu să faci balet de cuvinte, adică să-ţi argumentezi afirmaţiile cu iz metafizic. Nu e nimic aberant sau jignitor în ceea ce priveşte întrebarea mea, dar evident e dreptul tău de a o aprecia subiectiv... cum gândeşti aşa judeci. Iar în ceea ce priveşte cuvântul "aberaţie" nu cred că e nimic colorat şi lipsit de bun-simţ, e doar un cuvânt al limbii române ce are ca înţeles: absurditate, aiureală, baza­conie, elucubrație, enormitate, fantasma­gorie, prostie, stupiditate. Deci afirmaţiile tale metafizice pe care nu le-ai susţinut absolut deloc, nici măcar prin nici cea mai mică tentativă de argument, sunt o absurditate, o aiureală, nişte bazaconii. Dacă vrei să existe un dialog normal cu mine sau cu oricare alt utilizator al site-ului, te rog să-ţi argumentezi afirmaţiile metafizice, în caz contrar o să le consider în continuare nişte aiureli, bazaconii, aberaţii, etc.

Până acum ţi-am tolerat derapajul de la subiect cu rugămintea să-ţi deschizi un subiect al tău despre metafizică şi să dezvolţi subiectul acolo, iar dacă vrei musai să renunţi la conversaţiile/dezbaterile pe scienţia, măcar să o faci cu capul sus şi pentru asta cred că ar trebui să explici şi să-ţi argumentezi teoriile metafizice nu doar să faci afirmaţii. Nu cred că vrea cineva să pleci, cu atât mai puţin cu capul jos, dar nici nu te ţine nimeni cu forţa, nu vrea nimeni moartea ezotericilor şi a metafizicienilor, după cum a zis şi AdiJapan e loc pt toţi sub soare, tot ce am vrea ar fi să-ţi argumentezi afirmaţiile.

...