Nu avem un termen cu acest sens și se pare că foarte multe limbi nu au. Ca urmare cuvîntul spoiler a fost împrumutat în multe limbi și se utilizează ca atare.
În engleză cuvîntul spoiler e înregistrat de prin secolul al XVI-lea, cu sensul de „jefuitor” (pe atunci spoil însemna „a prăda, a jefui”), dar sensul de care vorbim aici a apărut în jurul anului 1982 (nu știu dacă în engleza americană sau cea britanică). Ideea e că verbul spoil înseamnă „a strica”: strici copilul răsfățîndu-l, ploaia îți strică vacanța, se strică mîncarea dacă n-o pui la rece etc. În același fel poți strica plăcerea cuiva de a vedea un film, de a citi o carte etc., dîndu-i informații cheie despre desfășurare, așa cum spuneți. Atunci detaliul respectiv a fost numit spoiler, adică „stricător”.
În română avem deja un cuvînt spoiler (din aceeași origine), folosit pentru panourile care se instalează pe autoturisme în spate pentru a trimite o parte din aer în sus și a crește aderența la sol. Cuvîntul vine de fapt din aeronautică, unde denumește un dispozitiv cu rol similar montat pe aripile avioanelor pentru a descrește portanța sau viteza și deci a permite o coborîre rapidă a avionului (la aterizare sau în caz de avarie). Și acolo sensul are aceeași explicație: spoilerul strică ceva, și anume curgerea aerului.
