premiul nobel chimie 2008Premiul Nobel pentru chimie în anul 2008 a fost acordat pentru descoperirea (şi progrese privind folosirea) proteinei fluorescente verzi. Criptic nu? Pe cât de neinteresant poate părea la o primă privire, pe atât de incitant este în realitate rolul proteinei în ştiinţa modernă.

 

 

 

Ca şi în cazul premiului Nobel pentru fizică, şi în domeniu chimiei în anul 2008 au fost desemnaţi drept câştigători trei cercetători. Aceştia sunt Osamu Shimomura, Martin Chalfie şi Roger Y. Tsien.

 

Shimomura
Osamu Shimomura

 

 

Osamu Shimomura este de origine japoneză. Este născut în 1928 şi actualmente lucrează în Statele Unite. Shimomura este cel care a izolat primul proteina fluorescentă verde din meduza Aequorea Victoria, după ce a descoperit că aceasta, sub lumină ultravioletă, reflectă o lumină verde strălucitoare.

 


 

Chalfie
Martin Chalfie

 

 

Martin Chalfie este cetăţean american, născut în Chicago în 1947. Acesta a demonstrat valoarea extraordinară a proteinei fluorescente verzi (PFV) ca etichetă luminoasă în diverse fenomene biologice. Într-unul dintre experimente, Chalfie a reuşit să coloreze cu ajutorul PFV 6 celule dintr-un vierme numit Caenorhabditis elegans.

 

Tsien
Roger Y. Tsien

 

 

Roger Y. Tsien este, de asemenea, cetăţean american, născut în New York în 1952. Acesta a avut o contribuţie importantă la înţelegerea fluorescenţei proteinei fluorescente verzi. Pe de altă parte, Tsien a extins paleta de culori pentru a permite cercetătorilor să dea diverselor proteine şi celule mai multe culori.

 

Importanţa proteinei fluorescente verzi

PFV a fost observată pentru întâia dată la meduza numită Aequorea victoria, în anul 1962. Odată cu descoperirea acesteia, ea a devenit una dintre cele mai importante instrumente folosite în biologia modernă. Cu ajutorul PFV se pot vedea procese biologice, ca de pildă dezvoltarea celulelor nervoase ori răspândirea în organism a celulelor canceroase.

Studierea tuturor componentelor unei celule este imposibilă cu un microscop; cu atât mai dificilă este urmărirea proceselor chimice din interiorul celulelor. Cum o celulă conţine numeroase proteine ce controlează diferite procese (iar când proteinele dau greş survine îmbolnăvirea organismului), se dovedeşte foarte importantă posibilitatea de a face o hartă a proteinelor şi a le urmări evoluţia. Ataşarea unor markeri în interiorul celulelor permite, de exemplu, urmărirea modului în care sunt distruse celule ale bolnavilor de Alzheimer ori a felului în care celulele beta secretoare de insulină sunt create în pancreasul unui embrion.

Proteina fluorescentă verde este folosită astăzi şi pentru detectarea arsenicului în fântânile din sud-estul Asiei, unde arsenicul a otrăvit şi otrăveşte mii de oameni. Bacterii modificate genetic, rezistente în preajma arsenicului, cu proteine fluorescente verzi inserate, anunţă prezenţa elementului otrăvitor. O altă utilizare a proteinei este aceea de a străluci în prezenţa trotilului, a cadmiului şi a zincului.

 

 

Citiţi superba poveste a descoperirii şi utilizării proteinei fluorescente verzi în partea a doua a articolului.

Articolul este inspirat de materiale de pe siteul nobelprize.org