Citiţi articolul anterior din serie

 

În 1947 Harald zur Hausen a avansat ideea că infecţia cu un tip necunoscut de HPV (Human Papilloma Virus) ar fi cauza pentru cancerul de col uterin. La acea dată se credea că un alt virus, Herpes Simplex, ar fi fost vinovat de acest tip de cancer. Atunci când Hausen a arătat în cadrul unei conferinţe ştiinţifice că a încercat în zadar să depisteze virusul Herpes Simplex în tumori canceroase şi că ar putea fi o bună idee pentru cercetătorii implicaţi în depistarea cauzei cancerului de col uterin să încerce să detecteze HPV, ceilalţi participanţi nu au fost entuziaşti deloc la auzul propunerii.

Human Papilloma Virus

Human Papilloma Virus

 

 

Hausen nu s-a descurajat însă şi a continuat munca pentru găsirea virusului HPV. A presupus că dacă are dreptate, atunci celulele canceroase vor avea ADN viral în genele lor. Pentru a găsi acest acest ADN viral Hausen a construit segmente dintr-un singur lanţ ADN pe care le-a folosit ca momeli pentru HPV. Acest mod de lucru este posibil, întrucât materialul genetic poate fi pus la un loc numai respectând reguli ferme de împerechere: baza A cu baza T, iar baza C cu G (aceste litere provin de la denumirile bazelor: adenină, citozină, guanină şi timină). Pentru a reuşi să extragă virusul din ţesuturi bolnave, Hausen a folosit o tehnică prin care nu era obligatorie potrivirea perfectă între segmentele folosite ca momeală şi secvenţa ADN virală.

 

 

Detectarea HPV

 


În 1983 Hausen, după mulţi ani de muncă, a descris într-o revistă de specialitate, Proceedings of the National Academy of Sciences, primul tip de HPV, numit HPV16. Mai târziu a identificat şi HPV18. Ulterior a clonat tipurile de virus găsite.



Mecanismele infectării cu HPV

Cancerul de col uterin provocat de infecţia cu HPV este o boală cu transmitere sexuală. Virusul poate penetra celulele bazale ale membranei mucoasei cervicale; celulele bazale sunt cele care menţin membrana. Odată infiltrat în ţesut, ADN-ul virusului intră în nucleul celulelor bazale, unde genele virale stimulează replicarea celulelor, conducând la creşterea dimensiunii stratului de celule bazale; această creştere se concretizează într-o umflătură. Cu timpul celulele infectate ajung la suprafaţa membranei, mor şi eliberează viruşi; în acest moment femeia purtătoare devine contagioasă (vezi imaginea de mai jos).

 

Infectarea cu HPV

 

Într-un caz din zece ADN viral va ajunge în genomul celulelor bazale, caz în care nu mai sunt produse noi virusuri, ci noi celule; în această replicare de celule sunt implicate două gene virale, denumite E6 şi E7. Proteina produsă de gena virală E7 scoate din funcţiune o genă din celula bazală care în mod normal controlează replicarea celulară; fără această genă activă, celula se va replica necontrolat. Cealaltă genă virală E6 are rolul de a bloca funcţionarea unei proteine protective numite p53 care are sarcina de a forţa celulele ce se multiplică în mod necontrolat să moară (proces numit apoptoză). Prin acest mecanism de suprimare a sistemului de protecţie al celulelor bazale, în 10-30 de ani se poate forma o tumoră canceroasă.

Vaccinarea pentru prevenirea cancerului de col uterin

Hausen a oferit viruşi clonaţi tuturor cercetătorilor care i-au cerut sperând în grăbirea obţinerii unui vaccin împotriva HPV. Îngrijorarea acestuia se baza şi pe faptul că se considera că între 50 şi 80 de procente dintre cei activi sexual ajung să intre în contact cu HPV în timpul vieţii. În fiecare an 500 de mii de femei sunt diagnosticate cu cancer de col uterin, jumătate dintre acestea murind. Deşi astăzi sunt cunoscute în jur de o sută de tipuri diferite de HPV, 70% dintre tumorile maligne sunt provocate de tipurile HPV16 şi HPV18. Alte tipuri periculoase sunt HPV45, HPV31 şi HPV33 care produc 12 procente dintre cazurile de cancer cervical. Vaccinurile realizate s-au dovedit extrem de eficiente împotriva HPV, în mai mult de 90% dintre cazuri reuşind eliminarea cancerului, când administrarea s-a făcut în fazele incipiente.

 

 

Citiţi şi povestea descoperirii HIV, Virusul Imunodeficienţei Umane.

Articolul este inspirat de materiale de pe siteul nobelprize.org