De când ne putem transmite gândurile către "umanitate" prin intermediul, în special, al reţelelor de socializare, producţia de aberaţii, aparent profunde, a crescut alarmant. În fapt pare că prea mulţi sunt preocupaţi să genereze (ori măcar să răspândească) fraze "antologice", care să ne pună pe gânduri, care musai stârnesc introspecţii şi revelaţii răvăşitoare. Dar aspectul mai interesant este umătorul: ne plac aceste aberaţii. Deşi nu înţelegem nimic din ele, pentru că nu spun nimic, în fapt, la o lectură superficială par a avea ceva de spus. Sigur, uităm repede de ele apoi, căci mii de alte aberaţii ne aşteaptă pentru a ne "provoca" intelectul şi imaginaţia.



Ce sunt acest aberaţii, de care vorbim mai sus? Afirmaţii care au rolul de a ne impresiona, dar care, în fapt, nu au niciun înţeles şi care nu fac apel la nicio cunoaştere validă.

Iată trei exemple, culese la întâmplare de pe Internet.

1. "Cele mai bune şi mai frumoase lucruri din lume nu pot fi văzute şi nici atinse - ele trebuie simţite cu inima". Helen Keller (o scriitoare surdă şi oarbă nord-americană)

Zic că e impresionat, dar ce înţelegem din asta? Dacă întrebăm 10 persoane despre semnificaţia acestei afirmaţii, credeţi că vom găsi doi care să înţeleagă acelaşi lucru? Altfel, zicerea pare profundă, revelatoare. Dar e altceva decât o sumă de cuvinte puse împreună într-o frază lipsită de un conţinut real?


2. "Trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul". Mircea Badea (realizator de emisiuni TV)

Înţelegem că omul a fost aşa pătruns de profunzimea gândirii sale, concretizată în această frază unică, ce distilează ani şi ani de analiză socio-politică, încât a înregistrat acest non-sens la OSIM (până în 2017). Unii spun că ar fi "împrumutat" expresia de la un alt gânditor. Dar ce relevanţă are?

Care-i înţelepciunea din această "maximă"? Ce adevăr spune? În ce fel ne trezeşte la realitate?

Adevărul este că, la fel ca majoritatea maximelor de acest soi, expresia lui Mircea Badea este atât de vagă, încât fiecare înţelege ce vrea. Orice interpretarea i-am da, ar putea veni să ne spună "creatorul" că altul este sensul ascuns. Practic vorbim aici de o cutie goală, misterioasă, în care fiecare, inclusiv autorul, pune ce vrea.


3. "Când îţi doreşti ceva cu adevărat, tot Universul conspiră pentru îndeplinirea visului tău". Paulo Coelho (celebru romancier)

De la această expresie se poate naşte o sectă cu frumoase perspective de succes. Dar, deşi e cuceritoare "cunoaşterea" cu care ne "loveşte" celebrul autor brazilian, are ea vreun sens?

Desigur, e copleşitor să aflăm că nu doar sistemul nostru solar (nici măcar doar galaxia noastră), ci întreg Universul se ocupă de fiecare dorinţă de-a noastră (desigur, dacă îţi doreşti "cu adevărat", nu aşa... într-o doară), dar e adevărat? Desigur că nu, dar sună bine.


De ce credem astfel de bazaconii? De ce le atribuim profunzime, tâlc, când, în fapt, nu au nimic din acestea?

Desigur, un răspuns generic nu poate fi dat. Dar răspunsul trebuie să aibă legătură cu capacitatea de a gândi raţional a unei persoane.

În cadrul unor cercetări recente s-a descoperit că această apetenţă pentru expresii stupide, dar cu aparenţă de profunzime, este corelată cu o credinţă puternică, în paranormal, teorii ale conspiraţiei ori medicină alternativă şi complementară. Deloc întâmplător, credem, este corelată negativ cu o abordare generală sceptică şi o gândire rațională.

Oricât i-am supăra pe cei care rămân sideraţi în faţa acestui tip de pseudo-cultură, încântarea lor în faţa unor aberaţii ca cele menţionate mai sus indică necesitatea unei schimbări de abordare.