Gandirea critica„Gândirea critică" poate vă sună ca o expresie tehnică neplăcută, dar ea este de fapt o abilitate utilă. Gândirea critică înseamnă reţinerea doar a informaţiilor importante care pot fi utilizate pentru a vă ajuta să luaţi o decizie sau să vă formaţi o părere personală, în loc să vă mulţumiţi doar cu afirmaţiile altora. Această abilitate nu se formează întotdeauna de la sine, dar din fericire ea poate fi antrenată pentru a o perfecţiona.

 



Antrenaţi-vă să acordaţi atenţie detaliilor importante


Pentru a avea o gândire critică este foarte important să învăţăm care sunt amănuntele care chiar contează. Suntem expuşi în fiecare zi la atât de multe informaţii şi atât de multe opinii diferite, încât este foarte uşor să ne pierdem în detalii. În consecinţă, trebuie să ne antrenăm să învăţăm care detalii sunt importante şi care nu. Începeţi prin a vă asculta instinctul. Dacă ceva nu vă sună credibil, atunci acesta este un prim semn de avertisment. În continuare puteţi începe să căutaţi şi alte nepotriviri dintr-un raţionament. Iată doar câteva modalităţi prin care puteţi face acest lucru:

- Gândiţi-vă cine are de câştigat de pe urma unei anumite declaraţii. Când citiţi o ştire sau aflaţi o opinie este bine să vă gândiţi la cine are de câştigat, dacă există cineva, de pe urma afirmaţiei respective. Dacă cineva aduce un argument în sprijinul unei declaraţii, atunci există o şansă reală ca acela să beneficieze de pe urma acesteia dintr-un motiv oarecare. Acest lucru nu reprezintă însă întotdeauna un lucru rău, uneori motivaţiile unei persoane pot face ca opinia acesteia să fie mai credibilă, dar este bine să vă gândiţi cine are de câştigat de pe urma unei idei.
- Încercaţi să aflaţi sursa informaţiilor: datorită Internetului, sursa informaţiilor nu este întotdeauna uşor de aflat, aşa încât este bine să încercaţi să aflaţi de unde a provenit ştirea sau informaţia pe care aţi citit-o înainte de a vă forma o opinie despre aceasta.
- Încercaţi să surprindeţi argumentele evidente: un truc obişnuit în cadrul dezbaterilor, comentariilor şi chiar a declaraţiilor cu caracter personal constă în a introduce un argument important în interiorul unor afirmaţii care sunt în mod evident adevărate. Afirmaţiile din această categorie pot trece uşor neobservate, deoarece ele sunt enunţate imediat după o serie de informaţii cu care tocmai aţi fost de acord. Iată un exemplu extrem în acest sens: „Deci, acum ştim că cerul este albastru, că iarba este verde, că norii sunt de culoarea albă şi că Apple face cele mai bune computere din lume".

Argumentele pot fi înşelătoare dintr-o mulţime de motive, iar evenimentele de genul unor dezbateri prezidenţiale sau a unor dezbateri ştiinţifice vă pot oferi o şansă deosebită pentru a vă antrena în ceea ce priveşte atenţia pe care trebuie să o acordaţi la anumite detalii. Cu cât acordaţi o atenţie mai mare la aceste detalii, cu atât gândirea voastră critică va deveni mai bună.

Puneţi întotdeauna întrebări


A cunoaşte ce detalii este bine să urmăriţi constituie prima parte a gândirii critice, dar aceasta este practic inutilă dacă în continuare nu ştiţi ce fel de întrebări puteţi pune. În concluzie, gândirea critică şi felul în care adresăm întrebări reprezintă două aspecte care nu pot fi separate.

Psihologul Maria Konnikova sugerează câteva moduri prin care putem face acest lucru în clipul video de mai sus, dându-l ca exemplu pe Sherlock Holmes:

„După ce îşi stabileşte obiectivele, el începe să facă observaţii şi să adune date. În continuare el se întreabă: Bine, cum pot răspunde la această întrebare? şi „Ce pot spune despre această conversaţie, despre această persoană, cu privire la această situaţie, despre orice s-ar fi întâmplat astfel încât să pot aduna datele pe care le voi putea utiliza ulterior pentru a vedea dacă ipotezele mele sunt corecte? În continuare el face un lucru pe care fiecare om de ştiinţă valoros îl face şi pe care oamenii de ştiinţă mediocri, probabil, nu îl fac: este vorba să se dea cu un pas înapoi şi să înveţe să analizeze datele, să le recombine, să verifice diferite scenarii, să dea dovadă de imaginaţie în ceea ce priveşte aceste date şi să se întrebe: Există ceva la care nu m-am gândit în prealabil? Este mintea mea deschisă? Ştiu ce se întâmplă? Aceste date mă fac cumva să mă gândesc la alte idei? Sunt necesare abordări noi? Trebuie să mă gândesc la lucruri la care nu m-am gândit în trecut?

Scriitorul Scott Berkun ne împărtăşeşte propriile sale întrebări în ceea ce priveşte gândirea critică:

Ce este contraargumentul? Oricine a luat în serios o numită opinie se presupune că a văzut suficiente fapte care se potrivesc cu aceasta aşa cum, probabil, a analizat şi o altă opinie. Dacă nu, întrebaţi despre ele... Alte întrebări similare care pot fi foarte utile sunt următoarele: Cine mai împărtăşeşte această opinie în afară de dumneavoastră? Care sunt cele mai importante preocupări, întrebări ale dumneavoastră în legătură cu acest aspect şi cum încercaţi să răspundeţi la ele? Ce ar trebui să se schimbe pentru ca să ajungeţi la o opinie diferită?

Desigur, acest lucru este similar cu metoda lui Socrate în care o serie de întrebări vă ajută să descoperiţi ce credeţi despre un argument sau o idee. Indiferent cum ajungeţi la răspuns, scopul final este să învăţaţi să gândiţi critic şi să analizaţi totul. Aşa cum am văzut înainte, este necesar ca întotdeauna să vă întrebaţi de ce este important ceva anume şi cum se leagă aceasta cu informaţiile pe care deja le cunoaşteţi. De fiecare dată când faceţi asta vă antrenaţi creierul să facă conexiuni între idei şi astfel ajungeţi să gândiţi critic în legătură cu tot mai multe informaţii pe care le aflaţi.

Fiţi atenţi la anumite declaraţii tipice

Declaratii tipice



Gândirea critică nu se referă doar la antrenarea creierului în acest scop. Ea se referă, de asemenea, la antrenarea auzului astfel încât atunci când auziţi unele cuvinte şi fraze subtile să fiţi deja avertizaţi în legătură cu ce urmează. Aşa cum am menţionat deja, este imposibil să acordăm aceeaşi atenţie la tot ce se întâmplă în jurul nostru, astfel încât cunoaşterea unor fraze care apar de obicei înainte de un argument slab este într-adevăr de ajutor. În general vorbind, întotdeauna este bine să ne activăm gândirea critică atunci când vorbitorul se adresează printr-o declaraţie specifică.

The Wall Street Journal ne indică o mulţime de astfel de declaraţii tipice:

- Vreau să spun...
- Eu doar spun...
- Pentru a fi sincer cu adevărat...
- Vreau doar ca să ştiţi...
- Să vă spun adevărul...
- Nu am spus...
- Am auzit ceea ce aţi spus...
- Nu interpretaţi aceasta în mod greşit...
- Să fim sinceri...
- În măsura în care ştiu...
- Mă gândesc că...
- Cu siguranţă...

Acestea sunt tipurile de declaraţii care de obicei vă pot semnala un neadevăr şi ele ar trebui să vă atenţioneze că este timpul să fiţi atenţi la ce urmează. Odată ce aţi făcut asta veţi şti că este timpul să începeţi să puneţi întrebări.

Autoanaliza. Ţineţi piept propriului subiectivism şi propriilor prejudecăţi



This is Water from Patrick Buckley on Vimeo.

 

Când vorbim despre gândirea critică este imposibil să nu vorbim despre faptul că ne este destul de greu să ne recunoaştem propriile prejudecăţi în modul nostru de gândire. Suntem cu toţii subiectivi în privinţa informaţiilor pe care le aflăm, indiferent dacă ne dăm seamă sau nu şi o caracteristică a gândirii critice este reprezentată tocmai de dezvoltarea aptitudinilor de a vedea dincolo de propriile noastre prejudecăţi.

Am vorbit deja destul de mult despre asta, deci nu vom mai continua din nou aici în aceeaşi direcţie, dar ideea de bază este rezumată destul de bine de Terry Pratchett în cartea sa intitulată The Truth (Adevărul):

„Fiţi atenţi. Oamenilor le place să audă ceea ce ştiu deja. Amintiţi-vă. Ei se vor simţi inconfortabil dacă le veţi spune lucruri noi. Lucrurile noi... ei bine, lucrurile noi nu sunt ceea ce ei se aşteaptă. Lor le place să ştie că, să spunem, un câine va muşca un om. Asta e ceea ce fac câinii. Ei nu doresc să ştie că un om muşcă un câine, pentru că aceasta ar trebui să nu se întâmple vreodată. Pe scurt, ceea ce oamenii cred că îşi doresc sunt noutăţi, dar ceea ce ei aşteaptă să audă sunt ştiri cunoscute deja... Nu noutăţi, ci ştiri cunoscute care să le spună oamenilor că ceea ce ei cred că ştiu deja este adevărat".

Gândirea critică se formează prin confruntarea propriilor prejudecăţi cu alte puncte de vedere cât mai des posibil. Nu-i uşor, dar dacă vă veţi face timp să vă gândiţi şi la alte opinii diferite de a voastră pe parcursul zilei vă veţi antrena creierul să faceţi acest lucru tot mai des.

Aplicaţi cu fiecare ocazie ceea ce aţi învăţat


Similar cu orice altceva, dacă doriţi să vă formaţi o bună gândire critică, trebuie să o practicaţi în fiecare zi. Cu siguranţă o mare parte din ceea ce reprezintă gândirea critică poate fi experimentat de fiecare dintre noi în propriul cap, dar puteţi face şi exerciţii care vă pot îmbunătăţi această aptitudine.

În general, o modalitate uşoară de a face acest lucru este de a ţine un fel de jurnal. Acesta ar putea conţine diversele voastre observaţii sau opinii, dar indiferent dacă îl veţi păstra pe un netbook sau într-un caiet, important este să scrieţi în fiecare zi. Odată ce scrisul va deveni o activitate confortabilă pentru voi, blogging-ul ar fi numai bun pentru voi din moment ce acesta reprezintă o modalitate foarte bună de a cunoaşte alte persoane şi a afla diferite alte puncte de vedere. De asemenea, participarea la dezbateri alături de prieteni reprezintă o şansă de a practica ceea ce aţi învăţat despre gândirea critică.

Discuţia despre gândirea critică nu se termină aici. Cu cât veţi obţine mai multe cunoştinţe despre ea, cu atât mai bine va fi pentru voi. Este evident că, în mod constant, medităm la modul de gândire al nostru şi că rezultatul final al acestui proces este un creier care formează în mod automat argumente mai bune, se concentrează mai uşor asupra ideilor şi găseşte mai repede soluţii creative la problemele de zi cu zi.



Traducere de Cristian-George Podariu după how-to-train-your-mind-to-think-critically-and-form-you.