ExtraterestruOameni de ştiinţă eminenţi, ca Stephen Hawking şi Carl Sagan, au crezut, cu mult timp în urmă, că într-o zi oamenii vor coloniza Universul. Cu toate acestea, indiferent de cât de uşor ar fi şi de cât de mult ne-am dori aceasta, de ce nu am observat nicio dovadă a existenţei a unor alte forme de viaţă care să-şi manifeste dorinţa de a coloniza Universul?

 



Într-un nou studiu, realizat de dr. Stuart Armstrong şi dr. Anders Sandberg din cadrul Future of Humanity Institute (FHI) al Oxford University, se încearcă să se răspundă la această întrebare. Studiul urmează să fie publicat în revista Acta Astronautica şi el are ca punct de plecare paradoxul lui Fermi, adică discrepanţa între probabilitatea de existenţa a vieţii extraterestre inteligente şi absenţa oricăror dovezi observaţionale care să confirme o astfel de existenţă.

Dr. Armstrong afirmă: „Există două probleme analizate în cadrul studiului nostru. Prima este reprezentată de viitorul nostru ca specie, umanitate ar putea, la un moment dat, coloniza Universul. A doua problemă se referă la potenţialele specii extraterestre, studiul arătând că deplasarea între galaxii se poate face cu o relativă uşurinţă, dar, în lipsa dovezilor privind existenţa altor forme de viață inteligente, această abordare generează şi mai multe întrebări şi agravează paradoxul lui Fermi".

Paradoxul, numit după fizicianul Enrico Fermi, este de un interes aparte pentru cadrele universitare din FHI, o echipă de cercetare multidisciplinară care are sarcina dificilă de a încerca să răspundă la întrebările privind umanitatea şi perspectivele sale, cu ajutorul matematicii, filosofiei şi ştiinţei, în general.

Dr. Sandberg explică: „De ce trebuie ca FHI să ţină cont de paradoxul lui Fermi? Ei bine, tăcerea din cer ne spune ceva despre tipul de inteligenţă din Univers. Spaţiul nu este plin de omuleţi verzi care ar putea să ne spună o mulţime de lucruri despre o altă viaţă inteligentă. Viaţa extraterestră ar putea fi foarte rară, ar putea fi ascunsă sau ar putea dispărea relativ uşor. Desigur, s-ar putea ca aceasta, de asemenea, să nu existe. În cazul în care umanitatea este singură în Univers, atunci avem o enormă responsabilitate morală. Prin inteligenţă sau poate prin mintea noastră conştientă am putea decide soarta întregului Univers".

Potrivit dr. Armstrong, o posibilă explicaţie a paradoxului lui Fermi este că viaţa însăşi se distruge înainte de a se putea răspândi. „Aceasta însemnă că noi ne aflăm în faţa unui pericol mai mare decât ne-am fi închipuit", spune el. „Acesta este un motiv de îngrijorare în ceea ce priveşte viitorul omenirii".

Dr. Sandberg adaugă: „aproape orice răspuns la paradoxul lui Fermi dă naştere la ceva inconfortabil. Există, de asemenea, teoria care afirmă că pe o mulţime de planete se află, cu aproximaţie, civilizaţii în acelaşi stadiu evolutiv, ceea ce noi numim proces de sincronizare, termen ce ar descrie capacitatea lor de a explora Universul, dar, personal, nu cred că este posibil aşa ceva".

Aşa cum dr Armstrong afirmă, există planete similare Pământului mult mai bătrâne decât acesta, de fapt cele mai multe dintre ele sunt cu miliarde de ani mai vechi.

Dr. Sandberg spune: „La începutul anilor 1990 am crezut că, probabil, nu există multe exoplanete, dar acum noi ştim că Universul este plin de planete. Există mai multe planete decât ne-am aşteptat".

Lucrarea din Acta Astronautica analizează cât de departe se poate răspândi, în mod teoretic, o civilizație, precum cea umană, pe cuprinsul Universului. Studiile anterioare ale paradoxului lui Fermi au analizat, în principal, posibilitatea de răspândire a acestora la nivelul galaxiei Calea Lactee. Cu toate acestea, această lucrare analizează posibilitatea de răspândire a unei civilizaţii la o scară mai mare.

Dr. Sandberg afirmă: „Dacă noi am dori să mergem spre o galaxie aflată la o distanţă foarte mare, pentru a coloniza una dintre planetele acestei galaxii, în mod normal ar trebui să trimitem rachete spaţiale care să decelereze la sosire. Universul se află într-o continuă expansiune, iar galaxiile se îndepărtează tot mai mult unele de altele, ceea ce face ca calculele necesare planificării unei asemenea călătorii să fie destul de complicate. Ceea ce am făcut în această lucrare a fost să combinăm o serie de instrumente matematice şi fizice pentru a putea aborda această problemă".

Dr. Armstrong şi dr. Sandberg arată în lucrarea lor că, având în vedere anumite ipoteze tehnologice (cum ar fi automatizarea avansată sau inteligența artificială capabilă de autoreplicare), ar fi posibil să construim o sferă Dyson care ar putea capta energia stelelor și ar avea puterea de a coloniza spaţiul intergalactic. Acest proces ar putea fi inițiat într-un interval de timp surprinzător de scurt.

Dar de ce ar dori o civilizaţie să-şi extindă orizontul său către alte galaxii? Dr. Armstrong spune: „Unul dintre motivele care poate determina răspândirea unei civilizaţii ar putea fi dorinţa unei minorităţi asuprite să se separe sau pentru că această civilizaţie este implicată ideologic în dorinţa de colonizare. În acest caz, ne putem confrunta cu problema unei civilizaţii centrale care poate doreşte să prevină acest tip de expansiune. Cel mai bun mod de afla este să ajungem acolo, în primul rând. Preempțiunea este, probabil, cel mai bun motiv pentru o colonizare".

Dr. Sandberg adaugă: „Să presupunem că o specie de extratereștri antipatici doreşte să transforme Universul în parcări sau spații publicitare, atunci alte specii ar putea să se opună acestei acţiuni. Ar putea exista o mulțime de motive întemeiate pentru ca orice specie să dorească să se răspândească, chiar dacă nu sunt interesate, de fapt, de colonizarea sau stăpânirea Universului".

El concluzionează: „Punctul nostru de vedere este că dacă o civilizaţie din trecut a dorit să se extindă, ea ar fi fost capabilă să colonizeze o mare parte a Universului. Aceasta face ca întrebarea legată de paradoxul lui Fermi să fie şi mai dificilă. Dacă viața inteligentă este rară, atunci înseamnă că într-o galaxie poate apare doar o singură civilizaţie. Dacă toate civilizaţiile avansate s-au abţinut de la colonizare, această tendinţă trebuie să fie atât de puternică, încât doar una singură, din cadrul a miliarde de galaxii şi de-a lungul unei perioade de miliarde de ani, a decis să o facă.

„Noi încă nu cunoaştem răspunsul, dar ştim că acesta are o importanţă mai mare decât s-a anticipat anterior".



Traducere de Cristian-George Podariu după silence-in-the-sky cu acordul editorului