SeringăÎnainte de anii ’90, prevalenţa autismului infantil era în jur de 1 la 2500 de copii (autismul este diagnosticat în jurul vârstei de 2 ani). Acum estimările sunt în zona lui 1 din 150! Eşti cumva la maternitate şi poţi număra 150 de bebeluşi? Unul sigur va fi autist.

Comentarii -

ConştiinţaGândeşte-te un pic la timpul când nu erai încă născut. Unde erai? Acum gândeşte-te la timpul de după moartea ta. Unde vei fi? Răspunsul brutal este: nicăieri. Viaţa este o scurtă incursiune pe Pământ, care a început cândva, fără niciun motiv şi care se va sfârşi inevitabil.

Comentarii -

Gena egoistaDatorită sau din cauza evoluţiei. Nu există doar o evoluţie prin selecţie naturală, genetică, ci şi o evoluţie culturală. Iar dacă în cazul selecţiei naturale vorbim de gene ca unităţi de replicare, în cazul evoluţiei culturale vorbim de meme: cântece, idei, ghicitori etc.

Comentarii -

Aparitia religiilorStrămoşii noştri nu au avut mereu o religie, dar totuşi multe practici religioase par a avea origini foarte vechi. Se naşte deci întrebarea: când a apărut prima religie? Arheologii au fost de multă vreme fascinaţi de această întrebare. Un indiciu îl reprezintă obiceiul înmormântării.

Comentarii -

Evolutia credintelor religioaseÎn partea a doua a articolului intitulat "Cum l-a găsit evoluţia pe Dumnezeu" autorul explică de ce în opinia sa principalul avantaj evolutiv oferit de către practicile religioase îl reprezintă sentimentul de apartenenţă la o comunitate, la un grup social.

Comentarii -

Evolutia credintelor religioaseCredinţa religioasă este o enigmă. În viaţa de zi cu zi, cei mai mulţi dintre noi depun măcar un efort minim pentru a verifica pe cont propriu adevărul celor auzite ori pretinse de ceilalţi. Cu toate acestea, în ceea ce priveşte credinţele religioase, lucrurile stau cu totul altfel.

Comentarii -

ParanormalulPareidolia este caracteristica minţii omeneşti de a identifica tipare acolo unde există doar o mică similaritate cu imaginea desluşită. În a doua parte a articolului vom vorbi deci despre tendinţa noastră de a detecta modele şi de a forma diverse asocieri.

Comentarii -

Abilitati supranaturaleDecenii întregi de cercetare în parapsihologie nu au produs dovezi solide, reproductibile ale existenţei fenomenelor paranormale. Deşi aparent fără sens, interesul unor oameni de ştiinţă pentru parapsihologie a dezvăluit lucruri uimitoare despre creier.

Comentarii -

RugaciuneEste creierul uman "configurat" de la naştere pentru a experimenta credinţa în divinitate? Există o înclinaţie naturală spre convingerile religioase? Ce cred oamenii de ştiinţă referitor la viitorul religiei? Iată o parte din întrebările la care vom răspunde în continuare.

Comentarii -

RugaciuneÎn timp ce multe alte instituţii s-au prăbuşit în timpul Marii Depresiuni care a debutat în 1929, una s-a descurcat chiar bine. În vremuri dintre cele mai tulburi, cele mai stricte şi mai autoritare biserici s-au bucurat de o vizibilă creştere a numărului credincioşilor.

Comentarii -

Era începutul anului 1910 când două comete vizibile cu ochiul liber s-au îndreptat ameninţător spre Pământ. Prima, catalogată sub numele C1910A1, a fost cea mai luminoasă cometă vizibilă în secolul XX. Ea a trecut foarte aproape de Pământ  (la 0,129 unităţi astronomice), în data de 17 ianuarie 1910, provocând panică în rândul populaţiei. Este iminentă ciocnirea Pământului cu un asteroid? Câte astfel de corpuri cereşti reprezintă un pericol real pentru noi? Iată câteva dintre întrebările la care următorul articol încearcă să răspundă.

 

jupi si astro

 

Jupiter şi centura de asteroizi

A doua, care a ajuns la distanţa minimă faţă de Pământ în data de 20 aprilie 1910 era cometa Halley, ce a revenit mai apoi, în anul 1986. Anul 1910 a rămas, prin apariţia într-un interval atât de mic  a două corpuri cereşti aflate în imediata apropiere a Pământului, un an de referinţă pentru  astronomia modernă. Impactul psihologic (alimentat şi de ştirile alarmiste din presă) a fost deosebit. Bunicul meu, care avea pe atunci 8 ani, îmi povestea cândva că un atac de panică a cuprins populaţia când cometa C1910A1 sau Daylight Comet (cometa vizibilă la lumina zilei) a ajuns foarte aproape de Pământ. La piaţă, precupeţii îşi abandonaseră mărfurile, laptele era vărsat pe caldarâm, nimeni nu mai dădea nici o importanţă banilor. Se anunţase că o cometă uriaşă va lovi Pământul. Se anunţase că sfârşitul lumii este iminent. Din fericire, alarma a fost falsă. Cometa a trecut, într-adevăr, foarte aproape de Pământ, terorizând întreaga planetă.

Dar iată că au trecut de atunci aproape 100 de ani. Progresele ştiinţifice şi tehnologice ale secolului al XX-lea au schimbat radical modul în care omenirea priveşte cerul înstelat. Observatoare astronomice ultraperformante, sateliţi artificiali ce poartă telescoape uriaşe, o putere de calcul cândva de neimaginat, permit omenirii să privească adânc, în viitor. Dar ştirile alarmante nu încetează să apară. De fapt, analiza unor evenimente catastrofale ce au schimbat radical, în trecut, aspectul vieţii pe Pământ, ne îndreptăţeşte să fim îngrijoraţi în ceea ce priveşte viitorul planetei noastre.

 

crater asteroid 25m

Un meteorit cu diametrul de aproximativ 25m  a lovit Pământul în urmă cu zeci de mii de ani şi a format  un crater cu diametrul de 1,2km în deşertul Arizona (imaginea  a fost preluată de pe portalul NASA)


Nu demult au apărut în presa scrisă şi au avut loc multe dezbateri la posturi TV referitoare la o posibilă coliziune catastrofală la finele anului 2012, apoi în cursul anului 2036, care ar putea provoca extincţia vieţii pe Pământ. Ce este adevăr şi ce este fabulaţie în aceste sinistre previziuni?

Agenţia spaţială guvernamentală a Statelor Unite (NASA) acordă o atenţie deosebită problemelor legate de o posibilă coliziune catastrofală la nivel planetar şi din acest motiv are programe special finanţate pentru a căuta răspunsuri la următoarele întrebări:

- Când va avea loc o coliziune catastrofală?

- Ce efecte va avea asupra civilizaţiei actuale sau chiar a vieţii pe Pământ?

- Cum am putea mări precizia predicţiilor aferente unor astfel de evenimente?

- Cum am putea limita efectele unor astfel de coliziuni?

Există două categorii de corpuri cereşti ce pot pune în pericol viaţa pe Pământ: cometele şi asteroizii.

Cometele sunt corpuri cereşti mici ce au un nucleu format din gaze îngheţate, pietricele şi praf, înconjurat de o coamă rotundă formată din gaze şi praf, apoi o coadă lungă, formată din gaze şi praf.

 

ida si dactyl

Asteroidul  243 Ida cu lungimea de aproximativ  52 km şi satelitul său Dactyl, fotografiate de sonda Galileo la data de 28 august 1993.( Imagine preluată de pe portalul NASA)

 

Asteroizii sunt corpuri cereşti formate din materiale solide. Ei se găsesc în centura de asteroizi dintre orbitele lui Marte şi Jupiter, sau provin din această centură.

Programul spaţial al NASA privind predicţiile legate de corpuri cereşti ce pot pune în pericol viaţa pe Pământ le denumeşte pe acestea cu acronimul NEO (Near Earth Object). Acestea sunt corpuri cereşti (asteroizi sau comete) care ajung să se apropie de Soare la mai puţin de 1,3 UA (1 UA – unitate astronomică - este egală cu distanţa medie dintre Pământ şi Soare, adică aproximativ 150.000.000 de km.). Comunitatea ştiinţifică ce monitorizează  şi analizează  la nivel planetar acest potenţial pericol a creat “scara Torino” (în urma unei conferinţe internaţionale desfăşurată la Torino, în Italia). Scara Torino (Torino scale) are valori între 0 şi 10, în funcţie de probabilitatea aferentă coliziunii şi de amploarea posibilelor distrugeri cauzate. Nivelul 0 se referă la coliziuni a căror probabilitate este zero sau apropiată de zero, sau corpurile cereşti sunt atât de mici încât în mod sigur vor arde complet după intrarea în atmosfera Pământului. Nivelul 10 corespunde obiectelor cereşti ce vor lovi cu siguranţă Pământul, efectele unei astfel de coliziuni fiind schimbări climatice majore ce pot să distrugă civilizaţia actuală.

Conform actualelor estimări ale NASA (http://neo.jpl.nasa.gov/risk/ ), în următorii 100 de ani, doar asteroidul 2007VK184 poate fi cotat cu valoarea 1 pe scara de risc Torino, celelalte corpuri cereşti cunoscute fiind cotate cu valoarea zero. Acest asteroid va avea, în perioada 2048-2057, 4 impacturi potenţiale, cu o probabilitate de impact cumulată de 3.4x10-4. Diametrul estimat al acestui asteroid este de 130m.

Un alt asteroid ce merită atenţia specialiştilor din domeniu este 99942 Apophis (2004MN4) ce va avea, între anii 2036-2069, 3 posibile impacturi cu probabilitatea cumulată de 2,3x10-5 şi diametrul estimat de 270m.

Desigur, astronomii din întreaga lume continuă "vânătoarea" de obiecte cereşti ce pot pune în pericol civilizaţia şi chiar viaţa pe Pământ. Tehnologiile actuale permit deocamdată doar monitorizarea lor. Poate că în viitor, cu ajutorul unor sonde spaţiale specializate, să putem devia, îndepărta sau chiar distruge, corpurile cereşti ce ameninţă Pământul. Când se va realiza acest lucru vom putea spune că civilizaţia a ajuns la un nivel tehnologic care să-i permită să "intervină" pe cerul înstelat. Dar până atunci, pericolul autodistrugerii cauzate de conflicte militare, arme biologice necontrolabile sau conducători demenţi este mult mai mare. Pentru contracararea acestor pericole "pământeşti", omenirea ar trebui să fie mereu în alertă.

 

Comentarii -

Circulă pe internet ideea cum că ziua nu mai are 24 de ore, ci doar 16 ore. Cum că timpul trece aşadar mai repede acum pe Pământ decât în trecut, iar aceasta, zice-se, din cauză că frecvenţa de rezonanţă Schumann a Pământului a crescut. Mai mult, se zice ca pe 21 decembrie 2012, frecvenţa aceasta va avea valoare infinită, iar prin urmare timpul va înceta să mai curgă! De aceea, vă invităm să explorăm împreună ce este rezonanţa Schumann din punct de vedere ştiinţific şi ce poate spune ea despre cele de mai sus.

 

rezonanta Schumann

 

Rezonanţa Schumann pe înţelesul tuturor şi de ce nu aduce sfârşitul timpului şi lumii în 2012

Citind acest articol veţi înţelege că între sol şi atmosfera ionizată se formează o cutie rezonantă, unde undele electromagnetice de frecvenţă foarte foarte joasă rezonează la frecvenţe de cam 8 Hertzi sau multipli ai lor. Aceasta mai ales în timpul furtunilor tropicale din Asia, Africa sau America. Această rezonanţă este un fapt natural, prezis teoretic şi observat experimental. Însă nu s-a măsurat o creştere în timp a acestei frecvenţe de rezonanţă. Dar şi dacă s-ar fi observat, nu ar fi însemnat că durata zilei scade de la 24 de ore la 16 ore şi că ar continua să scadă pană la ... zero, când timpul s-ar opri şi ar veni sfârşitul lumii. Acestea sunt doar fabulaţii pseudoştiinţifice despre falsul sfârşit al lumii în 2012. Despre ce este vorba de fapt la radiaţia Schumann, vă rugăm să descoperiţi citind cele ce urmează.

 

1. Introducere

Nu demult, un zvon cutremurător dar absolut neştiinţific s-a răspândit prin intermediul mass-media pe întreg globul pământesc: că timpul a luat-o razna, că ar fi început să alunece din ce în ce mai repede, pe un tobogan imaginar al cărui sfârşit este  anul 2012. Data de 21  decembrie 2012 este prezentată în multe scrieri apocaliptice drept data în care, dintr-un motiv sau altul, civilizaţia umană va dispărea. Lăsându-i la o parte pe “vizionarii  ce prevăd viitorul” cu dispozitive bazate pe boabe de cafea sau  fasole,  să ne oprim puţin la cei ce aduc argumente pseudoştiinţifice unor astfel de afirmaţii.  Unii prognozează o posibilă coliziune catastrofală a planetei noastre cu un obiect ceresc de mari dimensiuni, alţii prevăd schimbări catastrofale datorate unei conjuncţii planetare. Toţi aceşti “vizionari” pornesc de la ideea că data de 21 decembrie 2012 este ultima dată menţionată  în calendarul maya.

Dar cea mai ciudată motivare a “sfârşitului lumii” este ipoteza că timpul, ce mai demult bătea ţăruşi alene,  pe marginea unui drum fără întoarcere, măreşte acum ritmul în mod asimptotic  spre o apropiată  dată limită: 21 decembrie 2012,  iar după această dată, totul dispare în neant.

Într-un  articol  anterior m-am referit la previziunile actuale,  fundamentate ştiinţific, referitoare la o posibilă extincţiei a civilizaţiei  în urma unei coliziuni catastrofale şi nu voi reveni acum  la acest subiect. În schimb, voi încerca să explic, pe înţelesul tuturor,  fenomenul de “rezonanţă Schumann”, mecanismul prin care se produce acest fenomen, modul în care poate fi pus în evidenţă şi efectele pe care le poate avea asupra fiinţelor vii.

Pentru început, vom discuta despre partea inferioară  a spectrului undelor electromagnetice, undele de foarte joasă frecvenţă.

 

 

2. Definiţii şi terminologie despre unde electromagnetice de frecvenţă foarte joasă

Conform Administraţiei Naţionale de Telecomunicaţii şi Informare a Statelor Unite ale Americii , undele electromagnetice ale căror frecvenţe sunt mai mici decât 30 kHz sunt denumite unde electromagnetice de foarte joasă  frecvenţă  (very low frequency), iar cele a căror frecvenţă  este mai mică decât 3 kHz nici nu sunt atribuite vreunei activităţi civile.

Terminologia utilizată  în lucrările ştiinţifice ce se referă la undele electromagnetice de joasă frecvenţă (şi pe care o voi folosi în cele ce urmează) le clasifică  în modul următor:

- unde electromagnetice de foarte joasă frecvenţă (very low frequency sau pe scurt, VLF), cu frecvenţe cuprinse între 30 kHz şi 3 kHz;

- unde electromagnetice de ultra joasă frecvenţă (ultra low frequency sau ULF), cu frecvenţe cuprinse între 3 kHz şi 300 Hz;

- unde electromagnetice de super joasă frecvenţă (super low frequency sau SLF), cu frecvenţe cuprinse între 300 Hz şi 30 Hz;

- unde electromagnetice de extrem de joasă frecvenţă (extreme low frequency sau ELF), ale căror frecvenţe au valori sub 30 Hz.

După cum se ştie, materialele conductoare sunt opace pentru undele electromagnetice şi din acest motiv, comunicarea între două puncte aflate în medii conductoare (de exemplu apa sărată din mări şi oceane sau subsolul Pământului) nu se poate realiza cu echipamentele uzuale şi folosind metodele clasice de comunicare radio.

Acest fenomen de "ecranare" împiedică comunicarea  radio clasică  între  o bază terestră şi submarinele aflate în submersiune. Într-o astfel de situaţie, doar undele electromagnetice din gama SLF  pot asigura legătura radio.

Pe de altă parte, în cazul unor accidente miniere, când echipamentele de telecomunicaţii prin cablu sunt distruse, apare necesitatea unei căi de comunicaţie "fără fir" între minerii blocaţi în subteran şi echipele de salvare aflate la suprafaţă sau tot în subteran. Undele electromagnetice din gama ULF pot penetra solul la adâncimi de ordinul zecilor sau  sutelor de metri, fiind singurele care  pot fi folosite în astfel de situaţii.

Undele electromagnetice de joasă frecvenţă  sunt generate şi de fenomene naturale ce au efecte la scară mare şi foarte mare. Astfel, apariţia unor unde electromagnetice de joasă frecvenţă (ULF sau ELF) poate anunţa un cutremur iminent, cu câteva zeci de minute înaintea unor mişcări telurice de suprafaţă.

De asemenea. aşa-zisele "fenomene meteorologice din spaţiul extraatmosferic" cum sunt exploziile solare, ploile de meteoriţi, fluxurile importante de particule elementare, sau radiaţiile  generate de surse extraterestre, sau chiar extragalactice, generează unde electromagnetice din domeniile ULF, SLF sau ELF. Acestea pot produce furtuni electromagnetice, perturbări ale comunicaţiilor radio sau chiar scoaterea din funcţiune a unor sateliţi artificiali ai Pământului sau a unor echipamente de radiocomunicaţii aflate pe sol. Deoarece frecvenţa undelor cerebrale este de ordinul hertzilor, există probabil şi o influenţă asupra psihicului uman cauzată de undele din aceeaşi gamă, produse natural sau artificial.

Importanţa acordată de NASA acestor aspecte ştiinţifice, tehnice sau militare legate de  generarea şi propagarea undelor electromagnetice de foarte joasă frecvenţă este subliniată  prin lansarea proiectului "INSPIRE"  (Interactive NASA Space Physics Ionosphere Radio Experiments).

 

3. Rezonanţa Schumann explicată simplu şi ... natural

Furtunile tropicale (care sunt caracterizate prin descărcări electrice intense şi frecvente) generează unde electromagnetice cu spectru foarte larg, iar pentru cele de foarte joasă frecvenţă spaţiul format între suprafaţa Pământului şi ionosferă devine un adevărat ghid de undă prin care acestea se propagă pe distanţe foarte mari, ajungând uneori chiar să înconjoare Pământul. Analizarea acestor unde este importantă  în climatologie deoarece se poate obţine o imagine la nivel global  a fenomenelor meteorologice locale.

Frecventele descărcări electrice ce apar în timpul unor furtuni puternice creează unde electromagnetice din domeniul ULF şi ELF care, în cavitatea rezonantă formată (la nivel global) între Pământ şi ionosferă, pot produce o rezonanţă electromagnetică ce a fost  verificată  în mod experimental. Fenomenul este cunoscut în literatură sub denumirea de "Rezonanţă Schumann" şi a fost prezis de fizicianul Winfried Otto Schumann în 1952. Prin metode experimentale, au fost puse în evidenţă frecvenţele de rezonanţă Schumann la valori de 7,83 Hz, 14,3 Hz, 20,8 Hz, 27,3 Hz şi 33,8 Hz.

Aceste valori ale frecvenţelor de rezonanţă  nu sunt fixe. Ele sunt influenţate de condiţiile atmosferice ce duc la modificarea înălţimii ionosferei şi implicit, la modificarea volumului  “cutiei de rezonanţa”. De asemenea, amplitudinea undei electromagnetice rezonante se modifică în funcţie de numărul de descărcări electrice din atmosferă în intervalul  de timp analizat. S-a constatat că în decursul unei zile pot fi puse în evidenţă trei maxime: unul corespunzător  furtunilor tropicale din Asia de sud-est, după 5 ore un maxim datorat furtunilor din Africa, iar după încă 6 ore, un maxim corespunzător  furtunilor din America de Sud. Analiza ştiinţifică a acestui fenomen poate oferi date importante referitoare la modificări climatice la nivel global, temporare sau definitive. Punând  în evidenţă descărcările atmosferice (fulgere şi trăsnete) şi analizând frecvenţa şi localizarea lor, se poate obţine o imagine globală, de real folos în climatologie.

Undele electromagnetice din gama ELF pot fi recepţionate doar cu antene şi receptoare special concepute, având în vedere că lungimea lor de undă este extrem de mare şi nivelurile de câmp extrem de mici. Un alt impediment legat de punerea lor în evidenţă este imediata lor apropiere (ca interval de  frecvenţe) de câmpurile create de reţelele de distribuţie a energiei electrice care în Europa operează pe o frecvenţă de 50 Hz iar în multe alte ţări ale lumii, pe o frecvenţă de 60 Hz. De aceea, de multe ori cercetătorii sunt obligaţi să extragă informaţiile utile din semnale ce sunt practic “înecate în zgomot”.

 

4. Fabulaţiile din presă despre "rezonanţa Schumann"

Acum voi reveni la fabulaţiile răspândite în mass-media legate de “Rezonanţa Schumann” şi aşa-zisul sfârşit iminent al lumii datorat unui colaps temporal. Promotorii unei astfel de ipoteze afirmă că frecvenţa de rezonanţă Schumann este un fel de orologiu planetar, iar organismele vii sunt influenţate de acest orologiu electromagnetic. Până aici, nimic ieşit din comun, undele cerebrale sunt de frecvenţă foarte joasă şi pot fi influenţate sau perturbate de stimuli electromagnetici externi.

Dar următoarele afirmaţii sunt total lipsite de baze reale sau motivare logică: “Frecvenţa de rezonanţă Schumann creşte neîncetat, astfel încât o zi nu mai are 24 de ore, ci doar 16 sau mai puţin. În anul 2012, frecvenţa acestui fenomen va fi atât de mare, încât natura nu va mai putea ţine pasul şi va veni sfârşitul lumii, prin dispariţia noţiunii de timp.”

Alţii, care au auzit de găuri negre, afirmă că de fapt, Pământul şi tot ce ne înconjoară este pe cale de a fi “înghiţit” de o gaură neagră iar fenomenele neliniare asociate unui astfel de eveniment pot “distorsiona” timpul fără că noi să ne dăm seama.

 

5. Concluzii

Determinările experimentale infirmă modificări ale frecvenţelor de rezonanţă  Schumann în sensul unei creşteri continue ce poate fi pusă în evidenţă. Organisme ale căror posibilităţi tehnice şi credibilitate ştiinţifică nu poate fi pusă la îndoială (vezi NASA şi altele de calibru asemănător) nu au semnalat o modificare a frecvenţei de rezonanţă Schumann. Iar dacă Pământul şi tot ce ne înconjoară este pe cale de a fi “înghiţit” de o gaură neagră, şi noi nu putem observa acest lucru, înseamnă că nu ne deranjează şi nici nu ne va deranja acest lucru.

Analizând problema din punct de vedere logic, este absurd să afirmi că ziua nu mai are 24 ore, ci doar 16, pentru că dacă ar fi aşa, ceasul meu de pe perete ar trebui să “sară” de la orele 16, direct la 24 şi aş cumpăra  alt ceas cu doar opt sau şaisprezece diviziuni orare.

Iar pentru cei ce aduc, ca argument ştiinţific, faptul că  “nu le mai ajunge timpul”, le voi spune că de fapt, cantitatea de informaţie pe care creierul nostru trebuie  să o proceseze creşte neîncetat, iar dezvoltarea societăţii şi a posibilităţilor de comunicare ne fac tot mai dependenţi unii de alţii. “Procesarea” tuturor acestor acestor informaţii şi conexiuni necesită din ce în ce mai mult timp, rămânând din ce în ce mai puţin pentru activităţile curente. Cred că această explicaţie este mai simplă şi mai aproape de adevăr.

 

Comentarii -

Se pare că pe 21 decembrie 2012 lumea aşa cum o ştim noi se va sfârşi. Într-o formă sau alta, Pământul, sau cel puţin omenirea, nu va mai exista. Aşa că nu vă mai deranjaţi să vă faceţi planuri de viitor, să faceţi copii, să vă cumpăraţi o casă sau să vă mai preocupaţi în privinţa carierei. Petreceţi ultimii patru ani din viaţă făcând ceea ce v-aţi dorit dintotdeauna să faceţi, însă nu aţi avut timpul necesar sau posibilitatea...Sper că nu m-aţi luat prea în serios....

 

anul 2012 sfarsitul lumii sau nu

Steaua ipotetică Nemesis (concepţie artistică)

 

În articolul anterior despre planeta Nibiru (ori planeta X, cum mai este numită) am vorbit despre calendarul maya şi despre posibilitatea ca planeta X (Nibiru) să lovească Pământul. De această dată însă vom vorbi despre posibila orbită şi poziţie a planetei X (în cazul în care aceasta ar exista) şi a presupusului frate geamăn al Soarelui, Nemesis.

Pentru prima dată, numele „Planeta X” a fost folosit de către Percival Lowell la începutul secolului 20, când a prezis existenţa unei planete masive dincolo de orbita lui Neptun. Această planetă, descoperită mai târziu de către Clyde Tombaugh, a fost numită Pluto. Cu toate acestea Pluto nu era suficient de mare încât să explice perturbaţiile observate asupra lui Uranus. Prin anii ’70, datorită tehnicilor de observare mult mai avansate, s-a demonstrat că aşa zisele perturbaţii provocate asupra orbitei planetei Uranus erau de fapt erori de măsurare şi că nu erau cauzate de vreun obiect masiv. Se poate spune deci că vânătoarea după iluzoria „planetă X” s-a încheiat odată cu descoperirea lui Pluto.

Să presupunem totuşi, de dragul argumentării, că planeta X sau Nemesis ar putea exista undeva în spaţiu. La ce depărtare faţă de Soare ar putea acestea orbita? Cercetătorul Lorenzo Iorio de la Institutul de Fizică Nucleară din Pisa, Italia, a investigat această întrebare, folosind date obţinute în urma analizei dinamicii planetelor Sistemului Solar. Iorio a calculat că precesiunea orbitală (deplasarea lentă a axei de rotaţie a unui corp care se roteşte rapid şi are doar un punct fix) a planetelor aflate la o distanţă mai mică de 1,5 UA (Unităţi Astronomice) faţă de Soare ar putea fi cauzată de un obiect distant şi masiv. Din aceste calcule reiese că indiferent unde sunt localizate planetele pe orbită, forţa gravitaţională resimţită de către planete va fi constantă. Deci, dacă într-adevăr există un obiect masiv, care este distanţa minimă orbitală permisă de precesiunea planetelor sistemului solar?

 

 

Iorio a concluzionat că distanţele minime la care un obiect cu masa lui Marte, masa Pământului, masa lui Jupiter şi masa Soarelui poate orbita în jurul Soarelui sunt de 62 UA, 430 UA, 886 UA şi respectiv 8995 UA. Spre exemplu, distanţa minimă la care un obiect cu masa lui Marte ar putea orbita în jurul Soarelui, ar fi de două ori mai mare decât distanţa la care se află Pluto faţă de Soare.

Cu alte cuvinte, avem două mari „enigme” aici: în primul rând, dacă acea planetă ar exista, ar fi mult prea departe ca să ajungă în 2012 aproape de Pământ. În al doilea rând, chiar dacă ar avea o masă asemănătoare cu cea a planetei Pluto, ar fi trebuit să o observăm până acum având în vedere că ar fi orbitat Soarele la o distanţă maximă de 320 UA. În concluzie, ipotezele conform cărora Planeta X îşi va face apariţia în anul 2012 şi că un obiect mai mare decât Pluto se află la 75 UA distanţă, par ireale.

 

Unii afirmă că rezonanţa Schumann reprezintă bătăile inimii Pământului şi că această frecvenţă a tot crescut în ultimii 30 de ani şi prin urmare astăzi ziua nu mai are 24 de ore, ci 16. Iar în 2012 s-ar opri timpul pe loc. În legătură cu acest subiect, rezonanţa Schumann, puteţi citi următorul articol:

Rezonanţa Schumann pe înţelesul tuturor ori de ce anul 2012 nu va aduce sfârşitul lumii

Deci...vine sfârşitul lumii sau nu? Cred că am văzut destul de clar că toate aceste ipoteze privind ciocnirea Planetei X (Nibiru) sau Nemesis cu Pământul  sau o posibilă apropiere ce ar putea influenţa viaţa pe Pământ, sunt lipsite de fundament ştiinţific.

Citiţi şi articolul Planeta Nibiru (sau Planeta X) nu va lovi Pământul în 2012!

 

Comentarii -

21 decembrie 2012….ziua despre care se tot vorbeşte în ultima vreme. Potrivit adepţilor “judecăţii de apoi”,  ceva foarte important din punct de vedere astronomic şi/sau spiritual (religios) se va întâmpla în acea zi. Acesta pare a fi unul dintre cele mai importante subiecte de dezbatere printre scriitori sau pe site-uri şi deja există multe filme documentare pe tema aceasta. Şi cu siguranţă pe viitor importanţa acestui subiect va creşte, pe măsură ce ne apropiem de acea dată fatidică.

 

Planeta Nibiru (sau Planeta X) nu va lovi Pământul în 2012!

Intrarea planetei Nibiru în Sistemul Solar şi efectele provocate de aceasta (concepţie artistică)


Calendarul Maya, considerat cel mai exact şi mai bine calculat calendar din istoria civilizaţiilor antice, ia sfârşit în data de 21.12.2012 şi precizează că în această zi Soarele se va alinia cu stelele din centrul galaxiei noastre. La această dată, lumina şi umbra îl vor proiecta pe Şarpele cu pene coborând pe treptele piramidei Chichen Itza, care are la bază un cap mare de şarpe sculptat în piatră. În jurul orei 11.11, coada şarpelui proiectată din vârful piramidei va ţinti exact înspre constelaţia Pleiadelor. Atunci, cred populaţiile maya, odată cu revenirea pe pământ a lui Quetzalcoatl, lumea noastră va sfârşi prin foc, iar pântecele cosmic Hunab Ku va da naştere unui nou Soare, numit de mayaşi Cel de-al Şaselea Soare, o altă lume mai evoluată urmând să se nască.

Diferenţa majoră dintre scenariul prezent ce anunţă sfârşitul lumii şi profeţiile din trecut este faptul că ceea ce se va întâmpla la acea dată va distruge aproape sigur Pământul  sau măcar pe locuitorii acestuia. Una din teoriile susţinute de către adepţii sfârşitului lumii este aceea că, pe 21 decembrie 2012, un corp de mari dimensiuni (cel mai probabil o cometă) va lovi Pământul. Această teorie însă este foarte  puţin probabilă deoarece nu a fost observat nici un obiect în spaţiu care să ameninţe Pământul şi nici nu există dovezi privind existenţa vreunuia, cu atât mai puţin unul care să lovească Terra exact la acea dată.

 

 

 

Cu toţi ştim că Pământul a mai fost lovit de comete în trecut şi probabil că va mai fi lovit şi în viitor, dar, cel puţin pentru următoarele decenii, astronomii nu au descoperit nici un asteroid sau cometă care să intersecteze orbita Pământului şi să prezinte o probabilitate demnă de luat în seamă de impact cu Terra. Meteoriţii, în forma unor bucăţi de piatră, sunt mult mai numeroşi decât cometele şi suntem loviţi anual de câţiva de dimensiuni destul de mari (câteva tone în greutate) însă nu destul de mari încât să reprezinte un pericol. Anul acesta a fost prezis primul impact cu un fragment de asteroid, şi anume “2008 TC3”. Dacă acest fragment de asteroid de circa 2–5 metri diametru a fost descoperit cu o zi înainte de impact, e aproape imposibil ca un asteroid (sau cometă) ce ar putea distruge planeta sau omenirea să nu fie descoperit cu mult timp înainte.

Foarte puţine corpuri cereşti dintre cele identificate sunt considerate un risc privind eventualitatea unui impact cu Pământul. Asteroidul de 270 de metri “99942 Apophis” a creat o mare agitaţie în rândul oamenilor în anul 2006, când a devenit cel  mai periculos asteroid  pe  Scara de Impact Torino. Oamenii de ştiinţă se aşteaptă ca Apophis să treacă prin vecinătatea Pământului în 2029, dar, în funcţie de abaterea gravitaţională cauzată de Pământ, ar putea apărea o nouă posibilitate de impact în 2036. Există şi alte obiecte cu risc de impact cum ar fi “2007 VK184”, un asteroid de 130 de metri diametru, însă şansele ca acesta să lovească Pământul în următorii 100 de ani sunt de 0,037%. Alţi asteroizi sunt în prezent urmăriţi şi ar putea reprezenta un risc abia peste 100 de ani sau chiar mai mult. Mai pe scurt, cel puţin în următoarele decenii şi mai ales în următorii 4 ani, nu va avea loc niciun impact cu niciun fel de asteroid sau cometă.

Însă la rădăcina acestor speculaţii nu stă o cometă sau un asteroid, ci un fel de “planetă cometă”, şi anume, Planeta X. IRAS (Infrared Astronomical Satellite) este un fost telescop ce a orbitat în jurul Pământului aproximativ 10 luni, în anul 1983. Cu ajutorul acestuia au  fost realizate observaţii nemaiîntâlnite până atunci, asupra galaxiilor în formare sau tinere. Însă până când aceste obiecte au fost identificate, a fost mediatizată ideea potrivit căreia unul dintre acele obiecte ar putea fi legendara Planetă X de la periferia Sistemului Solar. Unii autori afirmă chiar că aceste observaţii ar dovedi că Planeta X este de fapt planeta sumeriană Nibiru. Aşadar, Nibiru este de fapt o pitică maro. Potrivit acestei teorii, această planetă va cauza distrugere şi moarte şi apariţia unei rase de extratereştri numită Annunaki (strămoşii noştri extratereştri), ce îşi vor planeta înapoi. O frumoasă poveste ştiinţifico-fantastică fără nici un fel de rădăcini ştiinţifice reale însă.

În concluzie, adevărul este că teoria conspiraţiei privind Planeta X este total greşită, iar teoria privind cometa ce va lovi Pământul în 2012 este la fel de greşită. Şansele ca o planetă să intre în Sistemul nostru Solar în 2012, sau să interacţioneze cu acesta, sunt aceleaşi ca şi şansele unui impact al Pământului cu o cometă, adică nici una. Utilizarea ştiinţei moderne de către susţinătorii teoriei conspiraţiei în scopul de a-şi susţine teoriile într-un mod nu tocmai logic şi corect, este un lucru iresponsabil şi poate chiar destructiv.

 

Comentarii -

Celule sistemul imunitarÎn a doua parte a discuţiei despre "întărirea sistemului imunitar", vorbim despre părţile sistemului imunitar, despre rolul acestora, întărind cele spuse anterior despre frauda care se face cu diverse produse ce pretind că ne fac ori ne menţin sănătoşi.

Comentarii -

Celula sistem imunitarEste întărirea sistemului imunitar un deziderat? Iar dacă îţi doreşti acest lucru, există medicamente pentru asta? O să aruncăm o privire sceptică asupra unei populare strategii de marketing din ultimii ani: vânzările produselor care pretind a „întări sistemul imunitar”.

Comentarii -

Aici sunt dragonii"Aici sunt dragonii" este un film documentar de 40 de minute, prezentat de Brian Dunning (sceptic de profesie şi realizator de emisiuni care demască în mod constant pseudoştiinţa), ce se vrea o scurtă introducere în gândirea critică.

Comentarii -

AsteroidÎn partea a patra a articolului despre 12 posibile evenimente care vor schimba fundamental lumea vorbim despre producerea energiei prin fuziunea nucleară, despre probabilitatea coliziunii cu un asteroid şi despre o posibilă viitoare pandemie letală.

Comentarii -

Robot inteligentÎn partea a treia a articolului despre 12 posibile evenimente care vor schimba fundamental lumea vorbim despre roboţi inteligenţi, deveniţi conştienţi de sine, despre probabilitatea clonării umane şi despre pericolul unor cutremure de proporţii.

Comentarii -

Explozie nuclearaÎn partea a doua a articolului despre 12 posibile evenimente care vor schimba fundamental lumea, vorbim despre anihilarea nucleară a speciei umane, despre crearea artificială a vieţii şi superconductorul care să funcţioneze la temperatura camerei.

Comentarii -

Al GoreTransformarea ştiinţei într-un arbitru al politicilor publice şi al comportamentului cotidian nu face decât să creeze confuzie. Dacă ştiinţa va fi transformată într-un proiect moralizator, capacitatea ei de a extinde cunoştinţele umanităţii va fi compromisă.

Comentarii -

Frank Furedi - autorul articoluluiTrăim vremuri în care autoritatea ştiinţifică nu are rival. De la activiştii ecologişti şi până la cei anti-avort, cu toţi fac apel la dovezile pe care ştiinţa le pune la dispoziţie pentru a-şi argumenta ideile, deşi până mai ieri aceasta era inamicul public numărul 1.

Comentarii -

Joseph RatzingerUna dintre caracteristicile surprinzătoare ale timpurilor pe care le trăim este aceasta: expansiunea neobosită a autorităţii ştiinţei este însoţită de apariţia unui sentiment de neîncredere cu privire la acest domeniu al cunoaşterii.

Comentarii -

ExtraterestruŞtiinţa are capacitatea de a transforma radical concepţia noastră asupra lumii. Relativitatea, selecţia naturală, heliocentrismul au reprezentat revoluţii culturale profunde. Care sunt următoarele evenimente care vor schimba modul în care înţelegem lumea?

Comentarii -

Tehnologii ale viitoruluiInvizibilitatea este un domeniu de interes astăzi pentru cercetători de pretutindeni. Dar pot fi făcute lucrurile invizibile? În ce constă acest lucru? Ne putem "furişa" într-un univers paralel pentru a ne ascunde de această lume? Citeşte detalii în continuare.

Comentarii -

TimpulÎn partea a doua a articolul despre natura timpului vorbim despre fascinantul subiect al călătoriei în timp, despre paradoxurile şi dilemele etice pe care acest subiect le generează, despre găuri negre, găuri de vierme, universuri paralele etc.

Comentarii -

TimpulLa o primă vedere am putea avea impresia că întrebarea “ce este timpul” nu prea are sens, întrucât toţi suntem familiarizaţi cu această noţiune, toţi suntem afectaţi de timp şi avem impresia că semnificaţia lui este una banală. Dar nu este aşa.

Comentarii -

MadonnCând în mijlocul campaniei pentru alegerile generale naţiunea uită că este implicată într-un război ori că serviciile publice sunt într-o stare deplorabilă şi se angajează în discuţii cu un bucătar-şef celebru, atunci cu siguranţă ceva merge prost.

Comentarii -

Tony şi Cherie BlairPărinţii confuzi sunt aşteptaţi acum să se încline în faţa cunoştinţelor super-dădacei care a reuşit să le îmblânzească neastâmpăraţii copii. Adulţi dezorientaţi sunt în stare să jure că terapeutul de la clinica de detoxificare i-a ajutat să scape de sentimentele negative.

Comentarii -

Epoca lipsei de raţiuneCelebrităţi, vraci şi guru "New age" transmit mesajul că omul obişnuit nu poate reuşi prin propriile forţe. Sunt uimit să aud că adulţi maturi sub aspect mental acceptă fără rezervă să fie trataţi ca şi cum ar fi nişte idioţi incompetenţi de o nouă armată de părinţi surogat profesionişti.

Comentarii -