Perspectiva tipică asupra naturii umane oferită de ştiinţele sociale se numeşte Modelul Standard al Ştiinţelor Sociale. Acest model este îmbrăţişat, nu neapărat în mod conştient, de majoritatea oamenilor, indiferent de nivelul de educaţie şi specializarea profesională. Câţiva rătăciţi, ici-colo, cred într-un model diferit, dar în acord cu teoria evoluţionistă oferită lumii de geniul lui Darwin, atât de iubit de fundamentaliştii creştini care susţin, şi astăzi, că lumea a apărut în urmă cu aprox. 5000 sau 4000 de ani, depinde de surse.

 

 

 

Ca să înţelegi cum modelul standard ne influenţează atitudinile şi valorile trebuie să afli premisele sale principale pe care le voi formula ca întrebări.

Sunt oamenii excepţii de la legile biologice sau naturale?

Mulţi specialişti în ştiinţele sociale cred că, deşi comportamentele animalelor sunt explicate prin legile biologiei, oamenii reprezintă o categorie aparte care nu poate fi descrisă prin principiile şi teoriile biologice. Iar unii, destul de mulţi, în tentativa de a înţelege şi descrie oamenii şi relaţiile lor apelează la teorii exotice cu energii, suflete călătoare, tărâmuri spirituale şi forţe divine.

Ai auzit de vreun curs la facultate în care studenţii psihologi să se intersecteze cu studenţii biologi? Sau de vreun curs aflat la intersecţia celor două mari discipline? De ex. o psihobiologie? Nu la noi, desigur. Cele două discipline ce se studiază la facultate sunt nici măcar paralele. Sunt în planuri diferite. În timp ce una studiază psihicul (inefabil), cealaltă se ocupă cu natura. Mai puţin, natura umană… pricepută drept suflet sau mecanisme psihice. O înţelegere adecvată epocii filosofului Descartes care credea că sufletul stă ancorat de corp (creier) în glanda pineală.

Îţi mărturisesc. Eu visez la această întâlnire. O întâlnire acompaniată de o dragoste pasionantă între biologie şi psihologie. La nivel instituţional, zic, altminteri se poate întâmpla ca vreo studentă biolog să se înamoreze de unu psiholog sau invers. Depinde de scenariilor lor de viaţă sau de arhetipuri? Nu crezi că datorită unor gene egoiste (perspectiva genei) care vor să facă saltul pe generaţia următoare? Mda, când ignoranţa în planul cunoaşterii e mare, fantezia îşi face loc şi ia locul realităţii în acelaşi fel în care creierul umple intuitiv (uneori cu erori) spaţiul petei oarbe din câmpul vizual.

Evoluţia naturală s-a oprit la gât?

Specialişti şi nespecialişti cred în teoria evoluţiei şi înţeleg că organismele au fost modelate prin selecţie naturală. Dar asta până la oameni. Mai precis, până la gât. Ei cred că da, anumite părţi anatomice, cum ar fi degetele sau picioarele, au fost modelate prin procesul îndelungat al evoluţiei, dar fără cap. Hai, facem un compromis, zic ei. Poate şi capul şi, da, cred că oamenii, ca specie, au un strămoş comun cu al cimpanzeilor de azi.

Dar creierul? Mintea? Sufletul? Există un sistem, zic ei, corp-minte-spirit care vrem să funcţioneze armonios. Dumnealor consideră că trupul e modelat prin forţa selecţiei naturale (asta, dacă o pricep). Dar spiritul (suflet) e un dar divin. Într-adevăr, e un dar de o valoare inestimabilă. Dacă te pricopseşti cu o paraplegie şi rămâi flasc în cărucior, spiritul, acea emanaţie divină, nu repară nimic! Tu te chinui, însă spiritul nu intervine. De ce? Deoarece ai nevoie de o lecţie spirituală în scopul evoluţiei. Sunt uluit de cum oameni cumsecade şi bine educaţi nu văd nimic nonOK în acest raţionament.

Creierul nu. Creierul nu aparţine lumii naturale. E un organ deosebit. Probabil modelat de forţe divine? Ei, nu, de cultură, strigă ceilalţi care n-au prins „lobotomizarea” divină livrată de dogmele religioase. De aici se naşte marea controversă nurture vs nature.

Din această premisă decurge o alta şi anume: este natura umană o tabula rasa (tufă de Veneţia)? Când ne naştem minţile noastre sunt goale? Dacă sunt goale, un fel de bureţi, urmează ca prin educaţie şi socializare să fie umplute sau scrise?

Un câine dacă e educat şi socializat laolaltă cu pisicile, va deveni tot câine, nu pisică. Dacă ai o altă opinie, te rog, să te adresezi agenţiei spaţiale americane, biroul de relaţii cu extratereştri deghizaţi. Se spune că are o esenţă sau natură de câine. Prin urmare, el nu s-a născut cu o natură goală. S-a născut cu o natură de câine. Iar această natură sau esenţă de câine l-a făcut să se dezvolte drept câine, specimen din genul Canis, în ciuda traiului din copilărie cu pisicile, genul Felis. Conform cu legile naturale, putem fi siguri că la fel se petrece cu oricare alt specimen. În mod curios şi dubios, mai puţin cu oamenii.

Conform modelului standard omul nu are o natură umană înnăscută, adică mintea lui e goală. Pare a fi o excepţie de la lumea naturală. Se pare că prin educaţie şi socializare putem modela mintea umană oricum ne dorim.  E suficient să plasezi un pui de om în sânul unei culturi anume, iar el va creşte ca membru al acelei culturi. De ex. dacă iei un nou-născut din familie de români şi îl plasezi într-o cultură romă, el va creşte drept rom şi nu mandarinez. Dar dacă îl iei la munte undeva în vestul continentului african şi îl laşi într-o familie de gorile (fiind poligamă va beneficia de atenţia mai multor mămici)? Va deveni o gorilă? Sau, va creşte ca om, eventual, cu specializare în psihologia gorilei?

În baza premisei de mai sus, orice pui de om va fi modelat de cultura din care face parte. Astfel, ne putem aştepta, în mod întemeiat, ca puiul de om să devină o gorilă, adică un membru din genul Gorilla, familia Hominidae (din care şi tu faci parte, draga mea!). Ceea ce înseamnă că natura umană ce produce comportamentele nu există înainte de naştere. Ea pare că e „scrisă” ulterior naşterii. Astfel, ajungem la ultima premisă din modelul standard.

Este comportamentul uman în întregime un produs al mediului şi socializării?

Modelul standard susţine că natura umană (şi comportamentele produse de această natură) e dobândită în decursul dezvoltării prin procesul îndelungat al socializării (învăţare prin imitaţie, instruire, observaţie). Acest proces este mediat de agenţi ai socializării precum părinţii, grupuri de egali, profesori şi educatori. Oamenii devin ceea ce sunt datorită acestui proces. Iar acest proces îi face umani. Spre exemplu, bărbaţii şi femeile se diferenţiază prin învăţarea unor comportamente specifice de sex-rol. Fără această socializare bărbaţii s-ar comporta feminin şi femeile ar avea comportamente masculine.

Poate îţi scapă importanţa acestor premise şi crezi că nu te privesc controverse de acest fel. Trebuie să ştii că întregul sistem de educaţie este fundamentat pe aceste premise. Politicile educaţionale, sociale şi de sănătate au în vedere în mod implicit aceste premise. Acest model standard din ştiinţele sociale reprezintă un filtru prin care majoritatea interpretează comportamentele şi atitudinile umane.

Tocmai de aceea, unii dintre noi sunt oameni cu o natură umană, iar dintre aceştia câţiva aleşi sunt de o natură spirituală. Restul sunt, fără îndoială, animale, măi animalule!

Articol preluat de pe blogul SasSeramis, cu acordul autorului