Tipărire
Categorie: Psihologie
Accesări: 1575

Atunci când îţi schimbi atitudinea faţă de ceva anume, ştii de ce o faci? Psihologii au susţinut că mecanismele interioare ale minţii noastre sunt în mare parte ascunse pentru noi. Un aspect surprinzător al acestei lucru este constatarea faptului că oamenii de multe ori nu conştientizează momentul în care şi-au schimbat atitudinile. Am putea cu uşurinţă, de exemplu, să ne identificăm opiniile curente cu privire la încălzirea globală.

 

 

Ne-ar putea fi uşor să declarăm: "Da, cred că încălzirea globală este un fenomen real şi că oamenii au vina lor" sau  "Nu, e doar o tendinţă pe termen lung, care nu are nimic de-a face cu oamenii". Dar atunci când opiniile noastre se schimbă, de exemplu în urma vizionării documentarului lui Al Gore, "An Inconvenient Truth", psihologii au descoperit că este puţin probabil să conştientizăm ce ne-a schimbat părerea.

Faptul poate deveni şi mai ciudat. În anumite circumstanţe, s-ar putea să fim chiar convinşi că atitudinea noastră nu s-a schimbat niciodată. Astfel că vom fi siguri că "noua" noastră atitudine nu este diferită de cea pe care am avut-o dintotdeauna. Chiar dacă pare un lucru greu de crezut, efectul a fost demonstrat în mod dramatic într-un experiment realizat de către Goethals şi Reckman (1973).

 

 

Schimbarea atitudinii

Nişte liceeni au fost solicitaţi să-şi exprime opiniile într-o varietate de probleme sociale, inclusiv transportul elevilor cu autobuzul şcolii şi utilitatea acestuia pentru integrarea rasială. Subiectul în sine nu contează pentru scopurile noastre, ceea ce au urmărit aici experimentatorii a fost măsurarea atitudinii participanţilor la o problemă specifică, înaintea manipulării experimentale.

Câteva săptămâni mai târziu, elevii au fost invitaţi la o discuţie suplimentară pe tema transportului cu autobuzul. De data aceasta, însă, ei au fost împărțiți în două grupuri, în funcție de răspunsurile pro- şi anti-autobuz date anterior. Acestea au fost deci cele două grupuri supuse manipulării experimentale, un al treilea grup, despre care voi aminti mai târziu, fiind folosit ca grup de control.

Cele două grupuri au dezbătut separat problema transportului cu autobuzul, dar în fiecare dintre ele a fost plasat un complice. Complicele era înarmat cu o serie de argumente foarte convingătoare, concepute pentru a schimba părerea participanţilor referitoare la problema abordată. Experimentatorii doreau de fapt să transforme grupul "pro" într-un grup "anti" şi grupul "anti" într-un grup "pro".

Rezultate

Complicii s-au dovedit a fi extrem de convingători (şi / sau elevii au fost uşor de întors!), cert este că opiniile celor două grupuri au fost schimbate cu succes. Rezultatele sunt destul de uimitoare când te gândeşti la consecinţele lor. În comparaţie cu grupul de control care nu a fost implicat în discuţii, nici unul dintre membrii grupurilor experimentale manipulate nu-şi putea aminti cu exactitate poziţia sa iniţială. Ceea ce-şi aminteau ca fiind opinia lor ‘originală’ părea deformat în mod semnificativ de manipularea experimentală.

În primul rând cei care fuseseră iniţial anti-autobuz îşi aminteau de poziţia lor de dinainte de manipulare ca fiind mai degrabă pro-autobuz. Chiar mai impresionant, cei care fuseseră iniţial pro-autobuz credeau că fuseseră de fapt anti-autobuz, înainte de experiment. Amintirile lor despre poziţia lor anterioară se schimbaseră complet.

Ciudat, când au fost întrebaţi ce efect a avut discuţia asupra opiniilor lor, toţi participanţii au considerat că nu-şi schimbaseră în mod semnificativ opiniile. Dacă admiteau ceva, era faptul că dezbaterea îi ajutase să-şi confirme ceea ce ei gândiseră deja. Cred că acest lucru este absolut fantastic.

Deci, iată care sunt rezultatele brute:

1. Obiectiv vorbind, discuţia le-a schimbat participanţilor părerea despre problemă. Opiniile unora dintre ei s-au schimbat cu 180 de grade.
2. În ciuda acestui fapt, nimeni nu credea că discuţia i-ar fi schimbat părerea, mai degrabă ei pretindeau că aceasta le consolidaseră doar presupunerea lor anterioară.
3. Participanţii greşeau în mod evident în privinţa opiniilor lor anterioare dezbaterii, uneori în mod dramatic, şi asta nu avea nimic de-a face cu uitarea. Reţineţi că participanţii grupului de control îşi aminteau de atitudinea lor anterioară în mod corect.

Interpretarea

Probabil că unul dintre principalele motive pentru care rezultatele acestui experiment au fost atât de dramatice este acela că participanţii nu se aşteptau ca experimentul să fi fost conceput pentru a le schimba atitudinea. Acest lucru se datorează faptului că scopul experimentului a fost total ascuns participanţilor. Ca urmare, atunci când participanţii erau rugaţi să-şi amintească atitudinile lor de dinaintea discuţiei, ei accesau doar atitudinea lor curentă, crezând apoi că fusese aceeaşi tot timpul.

Există, desigur, explicaţii alternative - disonanţa cognitivă este una - în plus, sunt frecvente situaţiile în care oamenilor le-ar fi mult mai uşor să-şi amintească de atitudinile lor anterioare şi, probabil, din start, mult mai greu să fie influenţaţi. De exemplu, situaţiile în care atitudinile sunt de lungă durată şi cu mare încărcătură emoţională. Pentru unii oameni, exemplul anterior al încălzirii globale ar putea fi chiar un astfel de caz.

Deşi mult mai lumeşti, atitudinile noastre curente sunt totuşi importante pentru viaţa noastră. Dar acest experiment demonstrează cât de uşor este ca ele să fie schimbate fără ca noi să ştim de ce sau măcar că acest lucru a avut loc.



Traducere de Maricica Botescu după our-secret-attitude-changes, cu acordul autorului