BârfaBârfa reprezintă vorba neîntemeiată sau răspândirea fondată ori nu de zvonuri la adresa unei persoane. Este unul dintre cele mai vechi şi la îndemână moduri de a răspândi informaţia, dar, în acelaşi timp, are reputaţia de a introduce erori şi variante în informaţia transmisă.

 

 

 

 


Persoanele bârfitoare sunt percepute ca fiind mai puţin plăcute şi având o influenţă socială slabă. Tipul de bârfă adoptat influenţează, de asemenea, şansa ca cineva să fie plăcut ori nu, astfel încât persoanele care se angajează în discuţii negative sunt mai puţin plăcute, iar cele care „bârfesc” într-un mod pozitiv sunt mai plăcute.

Un nou studiu, publicat în luna ianuarie a acestui an, la Universitatea Berkeley din California, avându-l printre autori pe psihologul Robb Willer, arată că bârfa are efecte pozitive sub aspect psihologic şi social asupra unei persoane (cea care e bârfeşte).

„Bârfa are o reputaţie negativă, dar am găsit dovezi potrivit cărora joacă un rol important în menţinerea echilibrului social,” afirmă dr. Robb Willer, coautor al studiului.

 



Cercetările au scos la iveala că bârfa poate servi ca metodă de terapie prin capacitatea sa de a degaja stresul.

Frecvenţa cardiacă a persoanelor participante la studiu a crescut când acestea au mărturisit comportamentul negativ al unor persoane, dar această creştere a fost mai mică când voluntarii studiului au împărtăşit informaţia cu alte persoane cărora vroiau să le atragă atenţia cu privire la comportamentul neadecvat.

„Răspândirea informaţiei cu privire la persoana pe care au văzut-o comportându-se neadecvat tinde să-i facă pe oameni să se simtă mai bine, îndepărtând frustrarea care i-a determinat să bârfească”, afirmă Willer.

În cadrul studiului participanţii au cheltuit bani pentru a trimite o „notă cu tentă de bârfă” cu scopul de a-i avertiza pe cei care urmau să joace împotriva unor trişori în cadrul unor jocuri de societate cu subiecte economice.

„În concluzie, studiul indică că oamenii nu simt remuşcări când dezvăluie informaţii cu privire la viciile altora, mai ales dacă acest lucru poate salva pe cineva de la exploatare” afirmă cercetătorii.

Într-o serie de experimente, cercetătorii au folosit jocuri în care generozitatea participanţilor între ei a fost măsurată prin cat de mulţi bani sau puncte împărţeau.

Într-unul dintre experimente, 51 de voluntari au avut monitorizată frecvenţa cardiacă în timp ce observau scorurile a două persoane care jucau. După mai multe runde, voluntarii au putut observa că unul dintre jucători nu juca respectând regulile şi astfel obţinea toate punctele. Frecvenţa cardiacă a jucătorilor a crescut când aceştia erau martorii înşelătoriei, iar majoritatea a reuşit să găsească oportunităţi în care să strecoare un „bilet de bârfă ” pentru a-l avertiza pe următorul jucător cu privire la atitudinea incorectă a viitorului adversar.  Când reuşeau să trimită acest avertisment, frecvenţa cardiacă se diminua.

„Trimiterea biletului de avertizare ameliora gândurile negative temperându-le frustrările”
, subliniază Walter. „Bârfa îi făcea să se simtă mai bine”.

Rezultatele experimentelor din cadrul acestui studiu arată că „atunci când observăm că cineva se comportă imoral, devenim frustraţi”, concluzionează Willer. „Dar dacă reuşim să transmitem informaţia unor persoane care pot beneficia de pe urma sa, ne face să ne simţim mai bine”.

Dar ce înseamnă comportament imoral, rămâne la latitudinea fiecărui bârfitor.





Bibliografia:
newscenter.berkeley.edu/2012/01/17/gossip