MemorieMemoria ajută organismul să se adapteze la mediu. Din imensa cantitate de informaţii ce bombardează creierul, un procent foarte mic este reţinut. Memorarea ţine de atenţie, importanţa evenimentului şi de capacitatea creierului de a stoca.

 

 

 

Memoria

În condiţii normale, fluxul de informaţii ce ajunge la creier nu depăşeşte 50 biţi/s. Uitarea şi selectarea protejează creierul de acumularea informaţiilor inutile şi deosebeşte creierul uman de computere.


S-a pus în evidenţă existenţa a două tipuri de memorie: una fragilă, imediată (aceasta se împarte la rândul ei în memorie imediată, unde informaţia se pierde în circa o secundă, şi memorie de scurtă durată, unde informaţia persistă aproximativ câteva secunde) şi alta stabilă, persistentă (informaţia poate fi memorată chiar şi pentru câţiva ani).

Multă vreme s-a crezut că animalele nu au memoria de lungă durată, însă oamenii de ştiinţă de la Wildlife Conservation Society au observat că lucrurile stau altfel la elefanţi. O turmă de elefanţi din Parcul Naţional Tarangire s-a îndreptat spre aceleaşi surse de hrană şi de apă ca şi în timpul secetei din 1958, când a trebuit să se confrunte cu aceeaşi problemă în 1993. Se pare că femela lider, care este exemplarul din turmă care a trecut prin ambele secete, a parcurs fără ezitare drumul care ducea la aceleaşi surse de hrană şi apă, chiar şi după 35 de ani.

Despre procesele fiziologice de memorare se cunoaşte puţin. Se presupune că prin repetarea unor anumite acţiuni, sinapsele nou formate se consolidează şi astfel se ajunge la memoria de lungă durată.

 


 

Învăţarea

Învăţarea permite omului şi unor animale să se adapteze la mediu. Ea presupune acumularea de informaţii și cunoștințe prin memorarea evenimentelor petrecute, ajutându-ne să deosebim ceea ce e util de ceea ce e inutil sau periculos. Dezvoltarea cunoștințelor şi a abilitaţilor prin învăţare începe din copilărie, prin jocuri. Învăţarea poate fi neasociativă, adică cea obişnuită sau asociativă care poate da naştere unor reflexe condiţionate.

Este vorba de celebrul experiment cu câinele lui Pavlov, unde s-a arătat că la sunetul unui clopoţel câinele saliva pentru că ştia că va primi mâncare; această asociere între sunetul clopoţelului şi primirea de mâncare a fost memorată după ce, de mai multe ori, la auzul sunetului, câinele primea şi mâncarea.

O altă formă de învăţare la animale este dresajul. Dresajul se bazează pe sistemul de recompensă-pedeapsă, animalul executând o comandă pentru a fi recompensate (de obicei li se dă mâncare dacă execută corect). Învățarea la elevi se bazează pe acelaşi sistem de recompensă-pedeapsă, şcolarul învăţând pentru a nu lua note mici.

Capacitatea de învăţare depinde nu doar de condiţionare, ci şi de nivelul de inteligenţă şi de capacitatea de memorare.

 

Inteligenţa

Inteligenţa este capacitatea înnăscută de a înţelege şi a te adapta la noile condiţii sau probleme. La oameni, pe lângă partea ereditară, s-a constatat influenţa socio-culturală asupra inteligenţei. Nivelul de inteligenţă poate fi apreciat cu ajutorul testelor de inteligenţă (IQ). Ca şi învăţarea, inteligenţa presupune integritatea structurală şi funcţională a emisferelor cerebrale. Performanţele sunt afectate de procese de degenerare neuronală (boala Parkinson, maladia Alzheimer). Stabilirea nivelului de inteligenţă face deosebirea între indivizi şi ajută la procesele de selecţie naturală în natură.





Bibliografie:
Fiziologie umană, ediţia III revizuită şi adăugită, I. Haulica, Editura Medicală, 2007
http://www.descopera.ro/dnews/2947060-elefantii-nu-uita-niciodata