Şofer nervosSe pare că pentru cei pasionaţi, şofatul este o nevoie copleşitoare, astfel încât atunci când în faţa lor apare un şofer mai precaut devin mânioşi, ceea ce-i conduce uneori la acte de agresiune. Iată în continuare ce spun studiile pe acest subiect.

Comentarii -

ScuzeMulţi sperăm ca atunci când suntem nevoiţi să ne cerem scuze, acestea să ne fie acceptate, iar momentul  respectiv să însemne un nou început. Dar există vreo metodă ca scuzele noastre să fie eficiente? Vedeţi în continuare ce spun psihologii...

Comentarii -

LeaderCum v-aţi simţi dacă o decizie pe care aţi luat-o ar duce la moartea altei persoane? Cum se descurcă un lider politic ce, urmare a deciziilor sale, are pe conştiinţă moartea a mii de persoane? Iată rezultatele unui studiu recent despre putere şi dezumanizare.

Comentarii -

Efectul NoceboProbabil aţi auzit de efectul placebo. Dar ce ştiţi despre efectul nocebo? Dacă efectul Placebo vă poate ajuta ca prin simpla încredere în eficacitatea unei pastile să vă îmbunătăţiţi starea de sănătate, efectul nocebo, dimpotrivă, vă distruge în lipsa unor cauze reale...

Comentarii -

OedipFreud a afirmat că incestul nu ar reprezenta un tabu cultural atât de puternic dacă oamenii nu ar fi atraşi sexual în primul rând de rudele lor. Probabil că pentru mulţi sună revoltător. Ce spun însă experimentele despre acest lucru?

Comentarii -

Principiul familiarităţiiPrincipiul familiarităţii  este un fenomen psihologic conform căruia oamenii tind să prefere anumite lucruri doar pentru că acestea le sunt familiare. Din studiile privind atracţia interpersonală a rezultat că cu cât întâlnim mai des o persoană, cu atât o găsim mai plăcută.

Comentarii -

MemorieO echipă de psihologi a întâlnit un caz, cred ei, unic de amnezie: în urma unui accident în care s-a lovit la cap, o femeie şi-a păstrat amintirile de dinainte de lovitură, dar nu-şi mai poate aminti ce i s-a întâmplat în ziua precedentă. Au reuşit cercetătorii să o vindece?

Comentarii -

Eleva învăţândÎn câteva zile începe şcoala. Pe baza mai multor studii efectuate în ultimii ani, revista The Psychologist face un sumar al câtorva sfaturi pentru obţinerea unor rezultate superioare în învăţare. Iată în continuare 8 idei care vă pot ajuta să vă îmbunătăţiţi performanţele şcolare.

Comentarii -

FurioasaIată o întrebare care la prima vedere poate părea puerilă, dar pe care promitem să o tratăm în modul cel mai serios. Aşadar, de ce apare sentimentul de furie? Există, desigur, mii de motive care pot face o persoană să îşi piardă controlul. Cum funcţionează enervarea?

Comentarii -

ConştiinţaCe înseamnă a fi conştient? Cum se defineşte experienţa conştientă umană? Este starea de conştienţă produsul creierului sau este mai mult de atât? Cum înţeleg oamenii de ştiinţă conştienţa şi ce ne spun studiile din domeniul neurologiei despre aceasta?

Comentarii -

PersuasiuneAţi observat probabil în reclamele TV cum unele produse sunt însoţite de recomandări gen: "Asociaţia doctorilor X recomandă produsul Y". Nu ştiţi de ce este recomandat produsul, dar dacă nişte doctori îl apreciază... Azi despre tehnici de convingere prin puterea autorităţii ori prin sugestia puţinătăţii resurselor.

Comentarii -

TipătDeşi nu asigură succesul 100%, tehnicile de convingere, folosite cu pricepere şi de persoane cu antrenament dau rezultatele scontate în multe situaţii, căci aceste tehnici speculează tendinţele naturale ale omului. Astăzi despre validarea socială şi despre importanţa aprecierii în realizarea persuasiunii.

Comentarii -

PersuasiuneFără îndoială că acest subiect, al tehnicilor de convingere, a prezentat şi prezintă interes atât pentru cetăţeanul obişnuit, dar mai ales pentru cei care vând ceva, fie detergenţi, fie idei electorale. În acest articol realizăm o sinteză a acestor tehnici şi a mecanismelor psihologice care le fac, în multe cazuri, eficiente.

Comentarii -

Conceptul de "emoţie" este asemănător celui de "timp": dacă nu ne întreabă nimeni, ştim ce este, dacă suntem însă întrebaţi, nu ne găsim cuvintele... Problema este atât de obscură, încât nu există definiţii şi clasificări definitive, deşi atât filozofii, cât şi psihologii s-au aplecat asupra acestui subiect dintotdeauna.

Comentarii -

Dilema prizonieruluiDilema prizonierului este un exemplu clasic al teoriei jocului în care este descrisă situaţia a doi suspecţi ce vor primi pedepse în funcţie de colaborarea cu poliţia ori solidaritatea cu celălalt suspect. Acest exerciţiu mental imaginat în anii 50 s-a dovedit a avea aplicaţii în lumea reală, în cele mai diverse domenii, de la politică la economie.

Comentarii -

Dilema tramvaiDilema tramvaiului imaginează următorul scenariu: dacă aţi fi puşi în situaţia de a putea salva cinci vieţi, dar astfel decideţi implicit moartea unei alte persoane, care altfel ar scăpa nevătămată, ce aţi face? Veţi vedea că, în funcţie de context, decizia e mai uşor ori mai greu de luat. Citiţi acest articol pentru detalii.

Comentarii -

Nu o să vorbesc aici despre practicarea sportului. Sub acest aspect, există o opinie zdrobitor majoritară transmisă prin toate mijloacele de informare în masă şi susţinută de diverşi cercetători care afirmă beneficiile exerciţiului fizic. Subiectul este pasiunea pentru sport, care se traduce adeseori într-un comportament la limita normalităţii şi a suportabilităţii pentru un nepasionat; un comportament care presupune o incredibilă risipă de emoţii, angajarea într-o documentare exhaustivă privind sportul agreat ori stabilirea evenimentelor propriei vieţi pe baza programului activităţilor sportive la care trebuie să fii martor.

Sunt două aspecte pe care încerc să le analizez: sentimentul înfrângerii şi euforia victoriei. Desigur, nu am cum descrie aici aceste simţăminte; limbajul nu are acces în această zonă. Oricât ar încerca cineva să surprindă în cuvinte tragedia pe care o trăieşte un suporter înflăcărat al unei echipe de fotbal, de pildă, nu va reuşi să transmită mai nimic unui ins care niciodată nu a trăit acest sentiment. Pur şi simplu limbajul nu are uneltele descrierii simţămintelor, ci doar pe acelea de a arăta către ele, iar cel ce primeşte mesajul, recunoscând trăirea, să spună: ”A, înţeleg despre ce e vorba, am trecut şi eu prin asta”.

 

 

Se întâmplă ca registrul sentimentelor umane să fie limitat. Şi ca să continuu paralela cu limbajul, este o situaţie similară în cazul uzului limbii. Mă explic imediat… Şi am să încep cu analiza limbajului. Aţi observat probabil că deşi există un fel de jargon sportiv, cuvintele tari folosite în sport se aplică mai bine unor alte zone sociale, ca de exemplu conflictelor armate, ori calamităţilor naturale; de pildă, auzim mereu urmărind o transmisiune sportivă despre încleştare, luptă, război pe viaţă şi pe moarte, dezastru, masacru. Pentru cei mai lucizi această terminologie pare nepotrivită anexată unui simplu eveniment sportiv. Dar acest limbaj este folosit pentru că emoţiile trăite de pasionaţii de sport nu au la îndemână, întru exprimarea lor, un vocabular specific care să înlocuiască cuvinte ca cele prezentate mai sus. Cuvântul dezastru pronunţat singur ori în anumite contexte, poate vorbi despre milioane de oameni morţi, folosit însă în zona sportului poate consemna faptul aparent mărunt că echipa de pe primul loc a fost învinsă de cea de pe ultimul.

Această sărăcie a instrumentelor de adresare există şi în privinţa sentimentelor. Suferinţa pe care un suporter o resimte în urma înfrângerii echipei favorite într-un meci pe care îl consideră extrem de important seamănă destul de mult cu suferinţa pe care o trăieşte când, bunăoară (păstrând proporţiile), pierde pe cineva drag. Desigur, sunt registre diferite şi cu urmări - sub aspectul duratei sentimentelor - diferite, pentru că o victorie ulterioară readuce starea de euforie, pe când moartea cuiva nu poate fi anulată în vreun fel. Dar nu aceasta este ideea pe care vreau să o accentuez, ci aceea că suferinţa experimentată în urma unui eşec sportiv este un fel de antrenament pentru suferinţa… să-i spunem reală. Dacă există grade diferite de suferinţă, nu există totuşi tipuri diferite. Astfel se explică şi faptul că uneori auzim de suporteri care se sinucid, găsind insuportabil un insucces al favoriţilor lui.

Un lucru similar vreau să menţionez despre gestionarea victoriei. Ca să încep cu esenţialul, o să spun că sunt neurologi care afirmă că nefrecventarea unui sentiment pentru vreme îndelungată conduce la inabilitatea experimentării lui. Sunt mecanisme interne care neexersate devin inactive. Astfel, de pildă, prin afundarea într-o stare prelungită de tristeţe se poate ajunge la pierderea abilităţii de a trăi bucuria. Or tocmai despre acest lucru vreau să vorbesc, adică despre faptul că experienţa euforiei generate de victorie antrenează căile neuronale, permiţând retrăirea acestei stări în viitor. Cu siguranţă sunt oameni care în afara sportului, găsesc arareori motive pentru a fi expansivi, euforici, fericiţi. De asemenea, sunt convins că sunt oameni a căror vieţuire se consumă ani la rândul fără ca aceştia să simtă însufleţirea aceea sublimă pe care o poate stârni sportul. Starea de graţie pe care un simplu meci o poate crea în fiinţa umană o regăsim şi la poetul atins de muza creaţie, şi la misticul aflat în extaz; iar acest lucru, cred, vorbeşte tocmai despre registrul restrâns şi nespecific unui anumit tip de activitate al sentimentelor umane.

Sportul poate fi un expedient pentru atomizarea monotoniei cotidiene. Dar mai mult decât atât poate fi un util exerciţiu al gestionării propriilor sentimente.

 

Comentarii -