Tracy Austin

Cum poate un atlet să spună când o problemă este de ordin psihologic? Robert Nideffer (1992), profesor la Universitatea de Stat din San Diego şi preşedinte al Enhanced Performance Systems, a oferit un ghid simplu. Dacă un atlet este mulțumit de performanța lui în zilele bune, dar îi este imposibil să ajungă la acest nivel în timpul competiției, el ar putea avea o problemă psihologică.

 Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.14: Frontierele psihologiei) - (Partea a III-a: Psihologia sportului)

În cazul în care sportivul nu este mulțumit de performanța lui în zilele bune, problema este una de specialitate sau de antrenament, nu de psihologie.


Dar cum pot fi deosebite problemele de ordin psihologic de cele de pregătire? Ce reprezintă "sufocarea" în context atletic?

 
Una dintre cele mai grave probleme cu care se poate confrunta un atlet este sufocarea - o reacție de stres extrem, care blochează capacitatea de a face performanţă.

Nideffer (1992) oferă exemplul unei experiențe relatate de o jucătoare profesionistă de tenis, pe când aceasta a jucat împotriva jucătoarei profesioniste de tenis Tracy Austin:

A început în al doilea game al primului set... am primit o minge înaltă pe care ar fi trebuit s-o returnez uşor. M-am grăbit, însă, trimiţând mingea la baza fileului. Nimic nu  a mai mers de atunci.

Nu mă puteam concentra. Mintea mea tot sărea de la un gând la altul. M-am simțit confuză și împovărată. Încercam să-mi dau seama cum merg lucrurile, dar nu reuşeam. Ea nu-mi lăsa niciodată suficient timp. Trebuia să-i întorc serviciul, dar mingea ajungea înainte ca eu să fiu pregătită. Eram mereu în întârziere, iar mingile se împrăştiau peste tot.

La un moment dat am simțit atât de multă tensiune în corp, că mi-era teamă că nu voi mai putea balansa racheta la serviciu. Nu știam dacă voi putea prelua mingea. De fapt, a existat un moment în care am făcut o dublă greşeală, fără ca mingea să fi ajuns la plasă. Puteți sa mă întrebaţi ce s-a întâmplat, dar eu chiar nu pot să-mi amintesc prea multe lucruri. Nu aveam niciun indiciu referitor la ceea ce făcea ea. Nici nu cred că vedeam zona ei de joc. Sper să nu mai am o zi ca asta! (Nideffer 1992, p.47)
 

Psihologii sportivi tratează de obicei fenomenul de sufocare prin antrenarea atletului pentru a se relaxa, a se concentra, a-şi gestiona distragerile și a-şi controla vorbirea cu sine însuşi.
 

Traducere de Maricica Botescu, cu acordul autorului