Adicţia şi problemele conexe constituie o preocupare majoră pentru majoritatea clinicilor de sănătate mentală, dar medicii se lovesc de multe piedici în abordarea oricăror adicţii. Oamenii pot cunoaşte o ameliorare pentru o perioadă de timp după consiliere, dar de multe ori ei realunecă în vechile obiceiuri. Recidiva (regresul) este foarte frecventă atunci când se încearcă să se renunţe la comportamentul adictiv.

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.14: Frontierele psihologiei) - (Partea I: Psihologie şi medicină)



Cum se aseamănă toate adicţiile, în privinţa recidivei? Care este abordarea de bază a Alcoolicilor Anonimi?

Recidiva apare cu o frecvenţă aproximativ egală în toate adicţiile. Aceleaşi procente de oameni eşuează, fie că încearcă să renunţe la heroină sau la fumatul țigărilor (Squires, 1982).



Terapia alcoolismului se centrează de obicei pe abstinenţa totală, în special în Statele Unite. Alcoolicii Anonimi (AA) oferă sprijin grupului şi un program cuprinzător pentru ajutorarea persoanelor dependente de alcool în recăpătarea stăpânirii de sine. În cadrul AA se vizează o "schimbare totală a personalităţii", nu doar abstinenţa. Elementele spirituale sunt puternice în cadrul programului AA. Dependenţii sunt încurajaţi să-şi admită slăbiciunea şi să-şi lase viaţa în voia lui Dumnezeu.

Abordarea de bază inițiată de Alcoolicii Anonimi a fost preluată şi în tratarea altor adicţii. Adesea există o încercare conştientă de a adopta programul Alanon (programul Alcoolicilor Anonimi), modificat în funcţie de o adicţie diferită.

De exemplu, Gamanon (Asociaţia Jucătorilor Anonimi) are peste 10.000 de membri şi utilizează metoda celor 12 Paşi către Recuperare, modelată aproape identic după programul în 12 paşi, utilizat de Alcoolicii Anonimi.

1. Am admis că eram neputincioşi în fata jocurilor de noroc, că nu mai eram stăpâni pe viaţa noastră.
2. Am ajuns să credem că o Putere superioară nouă înşine ne-ar putea readuce la un mod normal de gândire şi de viaţă.
3. Am hotărât să ne lăsăm voinţa şi viaţa în grija acestei Puteri, aşa cum şi-o închipuia fiecare dintre noi.
4. Am făcut cercetări şi am întocmit fără teamă un inventar moral amănunţit al propriei persoane.
5. Am recunoscut faţă de noi înşine şi în faţa altei fiinţe umane natura exactă a greşelilor noastre.
6. Suntem gata din punct de vedere emoţional să îndepărtăm aceste defecte de caracter.
7. Cerem cu umilinţă lui Dumnezeu să ne arate cum să ne îndepărtăm defectele.
8. Am întocmit o listă cu toate persoanele cărora le-am creat necazuri şi am consimţit să reparăm aceste rele.
9. Ne-am reparat greşelile direct faţă de acele persoane, acolo unde a fost cu putinţă, dar nu şi atunci când le-am fi putut face vreun rău lor sau altora.
10. Ne-am continuat inventarul personal şi ne-am recunoscut greşelile, de îndată ce ne-am dat seama de ele.
11. Am căutat, prin rugăciune şi meditaţie, să ne întărim contactul conştient cu Dumnezeu aşa cum şi-L închipuia fiecare dintre noi, cerându-I doar să ne arate voia Lui în ceea ce ne priveşte şi să ne dea puterea s-o împlinim.
12. După efortul depus de a pune în aplicare aceste principii în toate domeniile vieţii noastre, vom încerca să transmitem acest mesaj şi altor jucători compulsivi.


Ce element al abordării celor 12 paşi este adesea modificat?

Detaliile programelor în 12-paşi variază oarecum, cu accent mai mult sau mai puţin pe religia convenţională. În anii '80, programul AA a fost adaptat pentru utilizare în Rusia, apoi în Uniunea Sovietică şi toate referirile la Dumnezeu au fost şterse. În 2002 un student american mi-a spus: "Eu aparţin unui grup care foloseşte un program în 12-paşi, dar noi invocăm în mod special o Putere superioară, fără a menţiona pe Dumnezeu, pentru a evita înstrăinarea oamenilor care nu sunt religioşi". Versiunea de mai sus a programului celor 12 paşi a fost reprodusă după un material Gamanon, dar abordarea de bază este aceeaşi pentru toate adicţiile şi în toate ţările. Se pare că funcţionează pentru o mulţime de oameni.


Autovindecarea

Daniel Schachter a iscat o mini-controversă în anii '80, susţinând că psihologii subestimează numărul auto-vindecărilor de succes în comportamentul adictiv. Auto-vindecarea apare atunci când cineva "învinge un obicei" prin propriile sale eforturi, fără să apeleze la un terapeut sau să adere la un grup. Oamenii vin la psiholog numai în situaţia în care nu reuşesc să renunţe pe cont propriu, a subliniat Schachter. Acest lucru îi face pe psihologi să subestimeze eficacitatea auto-vindecării.

Care a fost recomandarea lui Schachter, pentru încurajarea auto-vindecării în adicţie?

Schachter a descoperit o populaţie mare de foşti dependenţi care nu au apelat la un terapeut şi nu s-au alăturat nici unui grup. Unii depăşiseră o problemă de greutate, prin pierderea a zece sau mai multe kilograme, reuşind să se menţină la acel nivel. Alţii încheiaseră dependenţa de ţigări fără ajutor profesionist. Cei mai mulţi eşuaseră de câteva ori, înainte de a reuşi în cele din urmă. Acest lucru l-a determinat pe Schachter să sugereze că cheia renunţării este persistenţa. El recomanda ca persoana pur şi simplu să încerce, să nu se descurajeze la eşecuri, până când vede că ceva funcţionează şi se produce o schimbare durabilă.

Traducere de Maricica Botescu, cu acordul autorului