Robert Yerkes, un psiholog comparativ deschizător de drumuri, care a studiat primatele, a scris în anul 1925 despre sunetele prin care comunică cimpanzeii. Ce a propus Yerkes în 1925? "Vocalizele lor nu constituie un limbaj adevărat… Se pare că sunetele sunt în primul rând expresii emoţionale înnăscute. Acest lucru este surprinzător, având în vedere dovada că maimuţele au idei şi pot acţiona cu discernământ uneori… Probabil că pot fi învăţate să îşi folosească degetele, într-un fel, aşa cum comunică  persoanele surdo-mute şi astfel să le ajute să dobândească un “limbaj al semnelor” simplu, non-vocal" (Yerkes, 1925)

 

 Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.8: Comportamentul animal şi cunoaşterea) - Partea a IV-a: Cunoaşterea animală



Yerkes s-ar putea să fi fost surprins să afle că 50 de ani mai târziu cimpanzeii apasă butoane de plastic pe o tastatură, utilizând un limbaj numit “Yerkish” la Yerkes Primate Research Center din Atlanta. Yerkes a avut dreptate că cimpanzeii se descurcă mai bine cu mişcările motorii decât cu sunetele.

Ce a fost “Yerkish”?

A reprezentat primele încercări de a învăţa cimpanzeii un limbaj concentrat pe cuvinte vorbite. Rezultatele au fost descurajatoare. După cum a raportat Yerkes în 1925, cimpanzeii nu au “darul de a folosi sunete”.

 

 

Ce proiect au întreprins cei doi Kellogg?

În anii 1930 Winthrop şi Luella Kellogg au crescut o femelă cimpanzeu numită Gua împreună cu copilul lor. Gua a învăţat să răspundă adecvat la aproape 100 de cuvinte, dar nu a învăţat niciodată să vorbească. Cu toate acestea, pentru a se disculpa, cei doi Kellogg au subliniat mai târziu că nu au încercat să o înveţe să vorbească. Ei au fost mai interesaţi în a experimenta creşterea unui cimpanzeu alături de un copil, vrând să compare dezvoltarea lor.

În anii 1940, Keith şi Cathy Hayes au crescut de asemenea un cimpanzeu de când era mic. Ei au reuşit să îl înveţe să pronunţe câteva cuvinte folosindu-şi mâna pentru a împinge buzele în poziţii nefamiliare. Cuvintele pronunţate de cimpanzeu au fost “mama, tata şi ceaşcă”, toate fiind abia şoptite şi greu de recunoscut. Gura cimpanzeului nu este pur şi simplu concepută pentru limbajul uman.


Cum au progresat în sfârşit soţii Gardner?


Soluţia, aşa cum a sugerat Yerkes, a fost utilizarea semnelor. O femelă cimpanzeu, numită Washoe, a fost crescută de la vârsta de 1 an de către Allen şi Beatrice Gardner, cu scopul expres de a o învăţa limbajul semnelor. Soţii Gardner au folosit doar American Sign Language pe lângă Washoe. Persoane cu experienţă în folosirea semnelor au vizitat-o pe Washoe, s-au jucat cu ea şi au utilizat semnele ca şi cum ar fi fost un copil preşcolar. Familia Gardner a înregistrat multe experimente controlate pe peliculă, oferind dovezi convingătoare că Washoe ştia sensul multor semne.


Ce abilităţi avea Washoe?


Washoe a înţeles semnul “murdar”, care era şi numele pentru materiile fecale. Ea a învăţat să ceară jucăriile ei preferate (de exemplu o păpuşă). Cerea să meargă afară atunci când vroia. Cerea de asemenea gâdilături, îmbrăţişări şi făcea distincţia între obiectele din mediul ei înconjurător. O dată chiar a făcut o propoziţie nouă. Văzând o raţă pentru prima dată, ea a făcut semnul pentru “apă” şi “pasăre” într-o succesiune rapidă. “Pasăre de apă” a devenit un exemplu faimos al creativităţii lui Washoe în limbaj.

În punctul culminant al cercetării lor, soţii Gardner au participat la un film intitulat “The First Signs of Washoe” (trad. “Primele semne ale lui Washoe”), care anunţa triumfător dispariţia teoriei că “limbajul este unic oamenilor”. Filmul începea cu citate ale lingviştilor celebri precum Noam Chomsky care spuneau că “doar oamenii vorbesc”. Apoi în film apărea Washoe care eticheta diferite obiecte şi situaţii cu semnele corecte. A fost o demonstraţie importantă şi eficientă.

Cu toate acestea, un alt om de ştiinţă care a lucrat cu limbajul cimpanzeilor – Herbert Terrace – nu a văzut “că se vorbeşte” în filmul lui Washoe. Analizând secvenţele semnelor om/cimpanzeu rulate cu încetinitorul, Terrace a descoperit că Washoe îi imita deseori pe oamenii care o învăţau. De asemenea, cimpanzeul arăta mult mai multe greşeli decât semne corecte. Oamenii pur şi simplu au ignorat greşelile şi au răspuns secvenţelor corecte, aşa cum părinţii ignoră gânguritul fără sens al unui copil, în timp ce răspund la orice sună ca un cuvânt.   


Ce abilităţi a arătat sau nu Nim? Care a fost concluzia lui Terrace?

Terrace şi un grup de asistenţi au decis să repete experimentul limbajului cimpanzeului prin semne cu un control mai temeinic. Au crescut un cimpanzeu numit Nim Chimpsky. Numele face o referire plină de umor la lingvistul Noam Chomsky. Nim a fost învăţat limbajul semnelor folosind tehnici de învăţare intensivă, asemănătoare cu cele utilizate de soţii Gardner cu Washoe. Ca şi Washoe, Nim a reuşit să înveţe să folosească limbajul semnelor pentru a eticheta obiecte şi acţiuni. Totuşi, ca şi Washoe, Nim nu a stăpânit niciodată gramatica de construcţie a propoziţiilor. Dacă Nim vroia struguri, el putea emite secvenţa de semne “Nim mănâncă struguri struguri struguri mănâncă mănâncă Nim mănâncă.” Terrace (1985) a concluzionat că cimpanzeii pot învăţa să eticheteze, dar nu pot învăţa să construiască propoziţii cu orice ar fi de competenţa unui copil de doi ani. 


Ce abilităţi a dezvoltat Kanji în cercetările efectuate de Sue Savage-Rumbaugh?

Cercetătorii de la Language Research Center, asociindu-se cu Yerkes Primate Research Center din Atlanta, au refuzat să renunţe. Sue Savage-Rumbaugh a efectuat un studiu lung şi migălos al abilităţilor de limbaj ale cimpanzeului bonobo. Elevul protagonist a fost Kanji. El a învăţat multe semne şi de asemenea a avut abilitatea clară de a face propoziţii din două cuvinte în ordinea informaţiei transmise, o cerinţă de bază a vorbirii gramaticale. De exemplu, “gâdilă Kanji” însemna ceva deosebit faţă de “Kanji gâdilă”. Acest lucru dovedea că un cimpanzeu poate folosi o formă primitivă a gramaticii pe care cercetătorii au numit-o “protogramatică” (Gibbons, 1991).


Care sunt cele două concluzii contrastante care pot fi trase de aici?


Se pare că cimpanzeii pot învăţa să folosească etichete şi o formă simplă de gramatică. Totuşi, semnificaţia acestei cercetări depinde de ceea ce se vrea a se demonstra. Putem spune: “Cimpanzeii pot folosi etichete şi chiar o gramatică simplă; limbajul nu este unic oamenilor.” Sau putem spune: “După ani de pregătire intensă, un cimpanzeu nu poate folosi limbajul la fel de bine ca un copil de 2 ani. Limbajul aparţine doar oamenilor.”Ambele argumente pot fi apărate.


Ce a reuşit pentru prima dată gorila Koko?


Gorila Koko, un vechi prieten al instructorului Penny Patterson de la Gorilla Institute, are multe abilităţi impresionante. Koko se pare că înţelege mult din limbajul vorbit. Koko a fost prima primată care s-a angajat într-o discuţie pe internet! Totuşi, rezultatele nu au fost foarte concludente.


CIMPANZEII LUI BOYSEN

Psihologul Sarah Boysen din Ohio State University a explorat abilitatea cimpanzeilor de a forma concepte precum “mai mult decât” şi “mai puţin decât”. Ea a descoperit că doi dintre subiecţii ei cimpanzei, Sarah şi Sheba, au putut să înveţe astfel de concepte cu uşurinţă.


Ce experiment a făcut Boysen cu bomboanele gumate?


Boysen a încercat apoi o variaţie a experimentelor folosind bomboanele gumate ca stimuli. Bomboanele gumate erau unele dintre trataţiile preferate ale cimpanzeilor. Acestora li s-au arătat două farfurii cu bomboane gumate. Una avea mai multe bomboane, cealaltă mai puţine. De exemplu, una avea cinci bomboane, cealaltă trei. În timp ce celălalt cimpanzeu se uita, cimpanzeul testat era rugat să arate una dintre cele două farfurii. Oricare dintre cele două farfurii era arătată era dată celuilalt cimpanzeu.

În această situaţie, cimpanzeul care indica ar fi trebuit să înveţe să arate farfuria cu mai puţine bomboane în ea, pentru a o da celuilalt cimpanzeu şi pentru a primi el farfuria cu mai multe bomboane. În schimb, s-a întâmplat ceva ciudat. Cimpanzeul a insistat să arate farfuria care avea mai multe bomboane, deşi acest lucru însemna că numărul mai mare de bomboane va fi primit de celălalt cimpanzeu. Boysen spune că păreau să ştie că greşesc atunci când indicau farfuria cu mai multe bomboane, dar că nu se puteau stăpâni. Deseori arătau frustrare imediat după ce indicau farfuria, chiar înainte ca Boysen să ia farfuria şi să o dea celuilalt cimpanzeu. (Un student a spus că acesta era echivalentul cimpanzeilor pentru “Doh!” al lui Homer Simpson)

Boysen chiar, a fost surprinsă că cimpanzeii nu puteau să înveţe să îşi maximizeze câştigul. Ea a spus: “A fost prima sarcină în 20 de ani pe care nu am reuşit să îi fac pe cimpanzei să o înveţe” (Fischman, 1993). După aceea ea a încercat o variaţie simplă. A înlocuit bomboanele gumate cu jetoane de poker din plastic. Acum cimpanzeii nu au avut niciun fel de problemă cu îndeplinirea acestei sarcini. Au arătat farfuria cu mai puţine jetoane. Acest lucru însemna că farfuria aceasta se ducea la celălalt cimpanzeu, iar farfuria cu mai multe jetoane era primită de cimpanzeul care a indicat.

Înainte ca jetoanele să înlocuiască bomboanele, se pare că cimpanzeii erau la mila dorinţei lor de a primi alimente. “Cimpanzeii au înţeles regula”, spune Boysen, “dar nu au putut să şi acţioneze conform acesteia” din cauza unor imperative biologice de a obţine mai multă hrană. Mutarea în domeniul simbolic, prin folosirea jetoanelor de poker în locul bomboanelor gumate, le-a permis să depăşească imperativele biologice şi să folosească noţiuni abstracte precum “mai mult” sau “mai puţin” pentru a-şi maximiza câştigul (Fischman, 1993). 


De ce a fost Byrne entuziast în legătură cu descoperirile lui Boysen?

Richard Byrne de la University of St. Andrews din Scoţia a fost entuziast în ceea ce priveşte descoperirile experimentului efectuat de Dr. Boysen, pentru că oferea un indiciu despre ce este special în inteligenţa umană. Să presupunem, sugerează Byrne, că progresul important a fost capacitatea de a utiliza simboluri, convingeri, limbaj… pe scurt gândirea abstractă… pentru a suprima comportamentul egoist şi a anticipa viitorul. Primii oameni au fost nevoiţi să strângă alimente pentru vremuri grele; trebuiau să anticipeze viitorul. Doar fiinţele capabile să amâne satisfacţiile imediate şi să planifice viitorul pot să posede un astfel de comportament strategic. Oamenii au o astfel de capacitate, cimpanzeii se pare că nu.


Cum are legătură conceptul Colinvaux “CPSB” cu acest lucru? 


Colinvaux (1991) a avut un punct de vedere similar. El a propus un model în care “aspectul selectiv cel mai important al inteligenţei este proprietatea de depăşire a comportamentului înnăscut, pentru care este propus termenul Conscious Prevention of Stimulated Behavior (CPSB)”. Acest lucru seamănă mult cu talentul care le lipseşte cimpanzeilor lui Boysen. Nu s-au putut abţine să nu răspundă la stimulul oferit de farfuria cu mai multe bomboane gumate indicând-o… până ce au folosit simboluri pentru a înlocui bomboanele gumate. 


EMOŢIILE CIMPANZEILOR


Limbajul nu înseamnă totul. Robert Yerkes a subliniat că cimpanzeii au emoţii asemănătoare celor umane. El a fost un om bun, care iubea animalele. În cartea lui “Almost Human” (1925), Yerkes citează multe exemple ale comportamentului maimuţelor mari care este asemănător cu al oamenilor, inclusiv al cimpanzeilor. De exemplu:


Ce poveste, relatată de Yerkes, ne face să credem că un cimpanzeu poate să empatizeze cu un om rănit?


Chimpita… s-a refugiat într-un mango şi refuza să vină la supraveghetoarea ei. “Deci”, spune doamna Abreu, “m-am dus la pom şi, vorbind cu el, m-am prefăcut că sunt rănită la braţ şi că sufăr. Imediat, văzând că am probleme, a sărit din pom, a venit spre mine, mi-a ţinut braţul şi l-a sărutat cu putere. Şi astfel am reuşit să îl prindem.” (p. 124)
Desigur, aceasta este o povestire. L-ar fi impresionat pe Romanes în 1884. Însă povestirile nu sunt nu sunt o formă foarte bună de dovezi ştiinţifice. Sunt în principal povestiri şi cine poate spune dacă sunt relatate cu acurateţe? În cultura din jurul nostru există tot soiul de poveşti bizare; nu le acceptăm ca pe nişte dovezi ştiinţifice. De ce ar fi altfel povestirile despre animale?


Care sunt unele argumente în apărarea povestirilor despre comportamentul animal?


Fentress (1992) a avut o altă părere, argumentând că povestirile sunt o sursă valoroasă referitoare la discernământul comportamentului animal. Faulkes (1993) a fost de acord, numind povestirile “mină de aur” pentru inspirarea viitoarelor cercetări.

Luaţi în considerare următorul exemplu din cartea lui Terrace, “Nim”. Terrace a fost faimos pentru punctul de vedere sceptic despre limbajul cimpanzeilor. Însă el a fost impresionat de capacitatea cimpanzeilor de a se emoţiona. El a relatat această povestire, care poate inspira studiile controlate, dar care vorbeşte de la sine dacă este relatată cu acurateţe.


Ce povestire despre empatia cimpanzeilor a fost relatată de către Terrace?


Lacrimile au evidenţiat un comportament în general duios din partea lui Nim. L-am văzut o dată grăbindu-se spre Jennie în timp ce aceasta plângea, a sărit în braţele ei şi s-a uitat cu intensitate în ochii ei. Apoi i-a atins obrajii foarte prudent şi a încercat să îi şteargă uşor lacrimile. (Terrace, 1979, p. 38)

Ca şi Yerkes, Terrace a fost impresionat de atitudinea de empatie a cimpanzeului. Poate că intelectual, mai ales în ceea ce priveşte limbajul şi planificarea cuprinzătoare, oamenii sunt unici pe pământ. Totuşi, emoţional, se pare că avem multe în comun cu animalele.


REZUMAT: INTELIGENŢA ANIMALĂ


Au animalele ceva ce seamănă cu conştienţa umană? Gallup a efectuat cercetări clasice care păreau să arate că maimuţele îşi pot recunoaşte imaginea în oglindă. Cercetarea a fost criticată în diferite moduri, dar a stimulat mult cercetările ce au urmat. 

Majoritatea animalelor au o „inteligenţă specializată” în anumite direcţii. Şoarecii sunt buni în explorarea labirinturilor şi în mânuirea lucrurilor cu lăbuţele. Porumbeii excelează în distingerea vizuală, ca majoritatea păsărilor. Albinele sunt foarte bune în indicarea locului în care se află sursele de polen şi în transmiterea acestor informaţii celorlalte albine din stup, folosind „dansul legănat” identificat prima dată de Von Frisch.

Cimpanzeii – rudele noastre cele mai apropiate dintre primate – sunt capabili de multe forme complexe de discernământ. Deseori ei îndeplinesc sarcini cognitive în moduri foarte asemănătoare cu ale oamenilor. Pot fi învăţaţi să folosească limbajul semnelor pentru a eticheta obiectele, deşi aparent nu pot învăţa să formeze propoziţii gramaticale de niciun fel.

Cimpanzeii se dovedesc adesea capabili de emoţii asemănătoare celor umane, aşa cum s-a văzut în povestirile despre “mila” cimpanzeilor, relatate de cercetători precum Yerkes şi Terrace. Astfel de povestiri nu sunt considerate de obicei forme de dovezi ştiinţifice, însă unii cercetători afirmă că acestea oferă o “mină de aur” a ideilor pentru cercetările viitoare doar prin îmbogăţirea înţelegerii animalelor. 



Traducere de Patricia David