Psihologii au fost foarte creativi în ultimele decenii. Multe dintre experimentele lor au utilizat tehnici de condiţionare pentru a arăta că animalele au un proces sofisticat de prelucrare a informaţiilor, cu rezultate similare cu ale oamenilor. În ce a constat această creativitate a psihologilor? Care sunt variantele când animalele trebuie să facă lucruri “deştepte”?

 

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.8: Dezvoltarea omului) - Partea a IV-a: Cunoaşterea animală - Conştienţa animalelor. Testul oglinzii


Este oare aceasta întoarcerea “ipotezei de similaritate” a lui Romanes? Nu neapărat. Există întotdeauna două posibilităţi atunci când animalele se comportă asemănător fiinţelor umane:
1. Animalul procesează informaţia la fel ca şi oamenii.
2. Animalul îndeplineşte aceeaşi sarcină într-un mod diferit.

Oricare dintre aceste alternative este interesantă pentru psihologi. Prima posibilitate, cea în care un mecanism comun stă la baza comportamentului diferitelor specii, ne-ar putea îndrepta către procesele fundamentale sau „primitive” împărtăşite pe scară largă de regnul animal. Activitatea cognitivă complexă este compusă din mai multe procese mai simple şi cu siguranţă oamenii şi diferite specii au în comun unele dintre acestea.

A doua posibilitate, ca diferite specii (sau indivizi diferiţi) să îndeplinească o sarcină în moduri diferite, prezintă, de asemenea, o provocare interesantă. Oamenii de ştiinţă pot compara soluţiile diferite pentru indicii cu privire la avantajele şi dezavantajele lor. De exemplu, o soluţie poate implica doar câţiva neuroni; de aceea poate fi foarte eficientă. Cu toate acestea, soluţia eficientă poate fi limitată în alte moduri.

Iată câteva exemple ale cercetării comparative care arată că specii diferite pot efectua unele sarcini de prelucrare a informaţiilor în acelaşi fel ca şi oamenii, chiar dacă nu o fac exact în acelaşi mod.

 



Care este descoperirea surprinzătoare care a implicat şinşila?

- Kuhl şi Miller (1975) au arătat că şinşila a fost la fel de bună ca şi oamenii pentru a distinge sunetele complexe ale vorbirii umane... o abilitate care a fost considerată în trecut ca fiind o adaptare unică a oamenilor.
- Brannon şi Terrace (1998) au arătat că cimpanzeii pot învăţa să numere de la 1 la 9 şi să identifice imagini care conţin de la 1 până la 9 obiecte diferite.
- Blough (1962) a arătat că porumbeii văd literele alfabetului la fel ca şi oamenii. Porumbeii produc o „matrice de confuzie” (tendinţa de a confunda o literă cu alta) similar cu oamenii.

 


Iluzia Muller-Lyer


Cum studiază Geiger şi Piaggio o muscă domestică ca răspuns la iluzia Muller-Lyer?

- Geiger şi Piaggio (1975) au arătat că muştele domestice obişnuite sunt păcălite de iluzia Muller-Lyer, percepând partea de mijloc a săgeţii de jos ca fiind tot atât de lungă ca şi partea de mijloc a săgeţii de sus.
- Delfinii cu nas în formă de sticlă au memoria unor liste de sunete similare cu ale oamenilor (Thompson & Herman, 1977).
- Carasul auriu vede “aceeaşi” culoare, chiar şi atunci când compoziţia spectrală este radical modificată, la fel ca şi oamenii (Ingle, 1985).
- Rândunicile de copac urmează un model logic “de a se juca” sau “de a lua deciziile” numit “După faptă şi răsplată” (Lombardo, 1985).
- Pisicile au aceeaşi componentă P300 a electroencefalogramei, echivalentă cu interpretarea semnificativă a stimulilor, aşa cum fac oamenii (Wilder, 1981). La fel se întâmplă şi cu maimuţele (Arthur & Starr, 1984).
- Caracatiţele sunt capabile de învăţare observaţională. Dacă i se permite să observe o altă caracatiţă care a fost instruită să aleagă unul dintre cele două obiective, observatorul va alege acelaşi obiectiv (Fiorito şi Scotto,1992).
Şi lista continuă. Multe teste de laborator ale abilităţilor cognitive ale oamenilor pot fi adaptate animalelor folosind ingeniozitatea adecvată. Rezultatul este adesea descoperirea că animalele reacţionează de multe ori ca şi oamenii.