Cuplu fericitUn studiu a urmărit pe o perioadă de doi ani 200 de cupluri de vârsta facultăţii (Hill, Rubin şi Peplau, 1976). Toţi se întâlneau în mod constant şi au spus, la începutul studiului, că sunt îndrăgostiţi. După doi ani, 45% dintre ei nu mai erau împreună. Care a fost cauza?

 

 

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.16: Sex, prietenie şi iubire) - (Partea a IV-a: Arta iubirii) - Evitarea plictiselii în cuplu


Cauza principală a despărţirilor, conform celor spuse atât de bărbaţi cât şi de femei, a fost plictiseala din relaţie. Acest lucru a fost menţionat ca factor de către 77% dintre cei care s-au despărţit.

Mulţi studenţi ştiu din experienţa personală că interesul romantic se poate transforma în plictiseală. Unii studenţi au pus o întrebare pătrunzătoare. Cum poţi evita plictiseala? Nu e inevitabilă? Aici datele cercetării sunt de fapt încurajatoare. Plictiseala nu este un rezultat inevitabil al unei relaţii de lungă durată. De exemplu, Lauer şi Lauer (1985) au constatat că multe din cele 300 de cupluri căsătorite fericite erau mai interesate de partenerii lor după o perioadă de 15 ani. Au interacţionat în moduri complexe. Ei au simţit că au în comun umor, filosofie, obiective de viaţă şi idei stimulatoare. Poate că acesta este secretul. Unii evită plictiseala prin cultivarea complexităţii şi profunzimea într-o relaţie. Acesta este factorul denumit de Sternberg intimitate.

Teoria ariciului a lui Edward L. Walker, dezbătută în capitolul 9 (Motivaţia), este relevantă aici. Walker a subliniat faptul că oamenii preferă stimuli de complexitate moderată, nici haotică, nici simplă; care să constituie o provocare moderată. Acest lucru se aplică şi în relaţii, de asemenea. O relaţie haotică şi imprevizibilă este nedorită. Deci, este o relaţie plictisitoare, previzibilă, nestimulatoare. Din fericire, oamenii sunt din fire mai profunzi. Prin deschiderea unuia în faţa celuilalt şi prin explorarea acestor profunzimi, un cuplu poate adăuga complexitate încontinuu conversaţiilor lor şi altor interacţiuni. Aceasta menţine interesul şi entuziasmul în relaţie, în special dacă mai există şi alte lucruri bune care se întâmplă (cum ar fi dragostea, sexul sau copiii).

Acest lucru nu înseamnă că cuplurile căsătorite fericite îşi petrec tot timpul lor liber cuprinşi de fascinaţie în conversaţiile lor. Cu toate acestea, ei comunică bine referitor la lucrurile care contează cel mai mult, se bucură de compania celuilalt, împărtăşesc aceleaşi valori de bază şi îşi tolerează reciproc ciudăţeniile.