Vierme de urecheVă întrebaţi, desigur, despre ce e vorba în titlu. Simplu. Nu cred să existe cineva care să nu fi păţit să i se repete necontenit în minte o melodie. Poate că fenomenul are legătură cu preferinţele muzicale, cu ascultarea repetată, dar oare ce îl declanşează?

 

 

 

 

Ei bine, creierul are propriul tonomat. Un sistem de sunet personal pentru plăcerea privată a ascultării. Partea proastă e că acesta are o “minte” proprie. Deseori alege melodiile şi rămâne blocat cântând-o pe aceeaşi la nesfârşit până te saturi de ea.

Psihologii au poreclit aceste melodii mentale “viermi de ureche” (de la germanul “Ohrwurm”). Un studiu din 2009 arată că pot dura de la minute până la ore, dar sunt neplăcuţi doar într-un număr restrâns de cazuri. O echipă condusă de Victoria Williamson, în parteneriat cu BBC 6 Music şi alte radiouri internaţionale a examinat mii de oameni în încercarea de a afla variaţii declanşatori ai “viermelui de ureche”. Ascultătorii radioului şi vizitatorii de pe internet au fost invitaţi să completeze un formular online sau să trimită un e-mail pe adresa staţiei despre ultima lor experienţă cu “viermele” şi circumstanţele care au precedat-o.

Peste 600 de participanţi au oferit toate informaţiile de care a fost nevoie pentru această analiză detaliată. Cum era de aşteptat, cea mai întâlnită circumstanţă a fost expunerea recentă la o anumită melodie. “Nenorocitul meu de vierme este melodia aia afurisită a lui George Harrison pe care aţi pus-o ieri,” a scris un ascultător 6 Music. “M-am trezit în dimineaţa aceasta la 4:30 cu ea în cap. VĂ ROG SĂ NU MAI DIFUZAŢI NICIODATĂ MELODIA”. Legat de acest tip de expunere la “vierme”, studiul ne arată nenumăratele feluri în care intrăm în contact cu el în viaţa modernă, incluzând: muzica în spaţii publice, în săli de gimnastică, restaurante sau magazine; muzica de la radio; muzica live; tonurile de apel; fredonatul sau cântatul altor persoane;  muzica redată prin videoclipurile de la TV sau de pe internet.

Cu toate acestea un cântec nu trebuie neapărat ascultat pentru a-şi face simţită prezenta în mintea noastră. Mulţi ascultători descriu cum “viermii” au fost declanşaţi prin asociere - contactul cu anumite persoane, ritmuri, situaţii, sunete şi cuvinte - uneori prin legături destul de obscure. “Într-o călătorie am citit numărul de înmatriculare al unei maşini care se termina în “EYC”, ceea ce nu seamănă deloc cu “PYT” (a lui Michael Jackson)” spune un alt ascultător, “dar dintr-un motiv necunoscut cântecul mi-a intrat în cap”.

Şi amintirile declanşează “viermii”- spre exemplu, condusul maşinii de-a lungul aceleiaşi bucăţi de drum pe care mai fusese ascultată melodia. Un alt factor este anticiparea. Alt ascultător avea “Alive” de la Pearl Jam în minte în zilele anterioare participării la un concert Pearl Jam.


 


Prokofiev. "Montagues and Capulets"


Dispoziţia şi stresul sunt alţi declanşatori. “Uvertura partiturii lui Prokofiev intitulate 'Montagues and Capulets'. Scriam un email despre un subiect dureros. Probabil starea melodiei se potrivea cu starea mea de la momentul respectiv,” spune un muzician amator. Alt ascultător avea în cap melodia “Man in the Mirror” a lui Michael Jackson fiindcă se gândea la el şi era trist din această cauză (studiul a coincis cu moartea artistului, în 2009).

O ultimă idee ce reiese din studiu este felul în care “viermii” se declanşează atunci când avem un grad de atenţie scăzut, fiind plictisiţi sau chiar adormiţi. “Melodia din capul meu este “Mulder and Scully” a trupei de rock alternativ Catatonia. Visasem că fug prin pădure şi aceasta era coloana sonoră din capul meu,” spune un ascultător 6 Music. Alt participant la studiu povesteşte că în timp ce îşi îndeplinea treburile monotone din laborator “Waving Flag” a rapper-ului K’naan i-a apărut în minte.

Teoretic, Williamson şi colegii ei susţin că “viermii de ureche” pot fi priviţi ca o altă manifestare a ceva ce Ebbinghaus identifica în secolul al XIX-lea ca fiind “retrospecţie involuntară”. Aceştia au venit cu o altă perspectivă din care poate fi studiat fenomenul.

“În timp ce această capacitate de a-ţi reprezenta mental muzica este un talent pe care mulţi (mai ales muzicienii) îl pot folosi în avantajul lor, varianta ei involuntară este o tulburare spontană, involuntară şi cognitivă, care nefiind neapărat neplăcută sau îngrijorătoare, poate deveni greu de controlat,” au conchis cercetătorii. ”Studiul prezent a clasificat gama de circumstanţe asociate cu apariţia acestui proces în viaţa de zi cu zi şi a oferit detalii în legătură cu originile extinsului fenomen, precum şi o ilustrare a felului în care aceste contexte diferite se pot întrepătrunde.”

Dar tu? Cu ce “viermi de ureche” ai intrat în contact de curând şi în ce context? Ce melodii ţi-au rămas "lipite" de creier în ultima vreme? Nu ezita să ne trimiţi comentarii în legătură cu experienţele tale de acest fel.

 

 

Textul reprezintă traducerea şi adaptarea articolului What triggers an Earworm - the song that's stuck in your head?, publicat de bps-research-digest.blogspot.com, cu acordul editorului.
Traducerea: Ioana Stoicescu