GandireaEroarea de logică de tip "apelul la autoritate" se manifestă atunci când o persoană face apel la opinia unei alte persoane considerate o autoritate incontestabilă pentru a-şi susţine punctul de vedere.

Exemplul 1

- Că Dumnezeu există este de necombătut. Şi ca să-şi demonstrez asta îţi pot arăta că Einstein are aceeaşi opinie.

 

Faptul că Einstein crede acelaşi lucru cu cineva, într-un domeniu în care Einstein nu este competent, nu sprijină în nici un fel opinia cuiva. Dacă s-ar fi invocat opinia lui Einstein în privinţa teoriei relativităţii, atunci apelul la autoritate ar fi fost complet logic.
PS. Einstein nu a fost credincios. Exemplul de mai sus este folosit doar în scop didactic, conţinutul neavând vreo legătură cu adevărul istoric.

 

Exemplul 2

- Criza economică a fost cu siguranţă provocată de masonerie, care în felul ăsta speră să-şi sporească dominaţia asupra guvernelor lumii. Şi Ion Cristoiu crede  la fel; l-am auzit eu aseară la televizor.

 

Ion Cristoiu poate considera că masoneria este vinovată pentru diverse nenorociri manifeste în lume. Dar el nu este decât un jurnalist cunoscut; fără dovezi concludente, într-un domeniu atât de complicat cum este cel al cauzelor ce au condus la apariţia crizei economice, nici măcar Ion Cristoiu nu poate fi folosit ca o sursă credibilă de informaţii.

"Apelul la autoritate", folosit în mod conştient, este un mijloc de manipulare extrem de eficient. Poate cazul cel mai răspândit este acela al folosirii învăţăturilor biblice ca răspuns la multe dintre problemele moderne.