Teoria atomistă îşi are originea în Grecia antică, în jurul anului 400 îHr. Fondatorul acestei teorii a fost filozoful grec Leucip. Aceasta a fost dezvoltată de alţi filozofi greci: Democrit, Epicur şi Lucreţiu. În esenţă, această teorie susţinea că lumea este făcută din elemente fundamentale, care nu pot fi divizate, numite atomi.

În limba română cuvântul "atom" provine din fr. atome < lat. atomus < gr. atomosAtomos înseamnă în limba greacă indivizibil, format fiind din a- (nu) şi tomos (tăind).
Atomos - care nu poate fi tăiat; tomos vine de la temnein (a tăia).
Aşadar, altfel spus, atom este acel lucru ce nu mai poate separat, tăiat în mai multe bucăţi, spart etc.

 

 

Ştiinţa modernă a reţinut termenul "atom", dar între timp s-a descoperit că acesta nu este nici pe departe componenta fundamentală din care este creat universul, atomul fiind la rândul lui constituit din electroni şi nucleu (care este compus din protoni şi neutroni, care sunt la rândul lor formaţi din quarcuri). Aşadar, în acest caz, etimologia nu spune adevărul despre realitatea pe care cuvântul vrea să o surprindă, atomul nedovedindu-se acea componentă ultimă a lumii, ci o structură complexă.