După cum unii dintre dumneavoastră ştiu, din când în când Consiliul Naţional al Audiovizualului, cu ajutorul Institutului de Lingvistică "Iorgu Iordan - Al.Rosetti", realizează o monitorizare a unor televiziuni şi posturi de radio, pentru a determina calitatea limbii vorbite. Monitorizarea se concretizează într-un raport privind calitatea limbii române folosite în audiovizual.

Pentru cei preocupaţi cât de cât de acest subiect şi care, prin urmare, sesizaţi adesea greşeli de folosire a limbii române de către jurnalişti, rezultatele monitorizării, cuprinse într-un raport (pe care îl puteţi citi AICI) nu vor constitui o surpriză.

Comentarii -

Există mai mulţi termeni folosiţi în neurologie, pe care îi prezentăm mai jos, ce indică o deteriorare ori o incapacitate a unei funcţii neurologice, fie că e vorba de pierderea vorbirii, a limbajului, memoriei ori a unei alte abilităţi. Găsiţi mai jos scurte explicaţii privind principalii termeni folosiţi pentru exprimarea deficitului în neurologie şi pe care ar trebui să-i înţelegeţi, în special dacă aveţi de gând să citiţi vreo carte care are ca subiect neurologia ori creierul uman.

Comentarii -

Teoria atomistă îşi are originea în Grecia antică, în jurul anului 400 îHr. Fondatorul acestei teorii a fost filozoful grec Leucip. Aceasta a fost dezvoltată de alţi filozofi greci: Democrit, Epicur şi Lucreţiu. În esenţă, această teorie susţinea că lumea este făcută din elemente fundamentale, care nu pot fi divizate, numite atomi.

În limba română cuvântul "atom" provine din fr. atome < lat. atomus < gr. atomosAtomos înseamnă în limba greacă indivizibil, format fiind din a- (nu) şi tomos (tăind).
Atomos - care nu poate fi tăiat; tomos vine de la temnein (a tăia).
Aşadar, altfel spus, atom este acel lucru ce nu mai poate separat, tăiat în mai multe bucăţi, spart etc.

Comentarii -

Termenul cacofonie nu are legătură cu excrementele.  Cacofonii nu sunt doar alipiri de cuvinte de genul "merge ca calul", ci orice asociaţie neplăcută de sunete.

Cacofonie este un neologism format din gr.kakos - urât, rău şi gr.phone - sunet. Antonimul lui kakos este gr.kallos - frumos, particulă cu ajutorul căreia se formează calofil - liubitor de frumos ori caligrafie - scrierea îngrijită.

Cacofonii sunt, de exemplu, şi  "am lovit cucu cu cureaua" ori "am găsit zăbala la laviţa din bucătăria veche". Repetiţiile supărătoare de silabe asemănătoare produc prin urmare cacofonii.

Comentarii -

Cristian Diaconescu, la 3 februarie 2009, în contextul dării verdictului de către Curtea Internaţională de Justiţie în conflictul dintre Ucraina şi România privind delimitarea apelor teritoriale, vorbeşte despre "o ţară riverană la o apă...". O ţară, dacă este riverană, înseamnă că se învecinează cu o apă ori este străbătută de un curs de apă. Să spui că o ţară este riverană la o apă, înseamnă să "produci" un pleonasm ridicol.

HIV este abrevierea pentru "Virusul Imunodeficienţei Umane", din eng."human immunodeficiency virus".
SIDA este abrevierea pentru "Sindromul Imunodeficienţei Dobândite", venind din eng. "Acquired Immune Deficiency Syndrome".

HIV este denumirea dată unui virus care prin slăbirea sistemului imunitar uman poate duce la deces. Un purtător al virusului HIV nu este în mod automat bolnav de SIDA.

Comentarii -

Iată următoarele fraze:
"Einstein, asemenea majorităţii fizicienilor, credea că universul este static",
"Einstein, asemenea majorităţii fizicienilor, credeau că universul este static",
"Einstein făcea parte dintre acei fizicieni care credea că universul este static",
"Einstein făcea parte dintre acei fizicieni care credeau că universul este static".

Comentarii -

Care este forma corectă: "Muzeul de istorie al Bucureştiului" ori "Muzeul de istorie a Bucureştiului"? Răspunsul este: depinde. Dacă vrem să vorbim despre muzeul de istorie care este situat în oraşul Bucureşti, atunci vom spune "Muzeul de istorie al Bucureştiului". Dacă, în schimb, ne referim la un muzeu care etalează pagini din istoria oraşului Bucureşti, atunci vom spune "Muzeul de istorie a Bucureştiului".

Comentarii -

"Care" ori "pe care"? - iată dubiul pe care mulţi îl au atunci când contextul impune folosirea lui "care"...

Una dintre cele mai frecvente greşeli de vorbire întâlnite astăzi este legată de folosirea pronumelui relativ "care" la acuzativ. De multe ori auzim exprimări de genul:
"Soluţiile care le propunem sunt...",
"Banii care i-am cerut nu au fost niciodată daţi" ori
"În sfârşit, am găsit factura care o căutam".

Comentarii -

 

Mulţi consideră că folosirea lui "doar" şi a lui "decât" este la libera alegere a vorbitorului. În consecinţă, unii spun: "Am decât o sută de lei. Mă poţi împrumuta?" ori "Vreau decât să fiu ascultat". În aceste cazuri ar trebui, în fapt, folosit "doar": "Am doar o sută de lei" ori "Vreau doar să fiu ascultat".

Comentarii -

Adeseori, în mod greşit, aceste cuvinte sunt folosite ca şi cum ar însemna acelaşi lucru ori diferenţele dintre sensurile celor doi termeni ar fi nesemnificative.

Astronomia, succint spus, este o ştiinţă care studiază mişcările, structura şi evoluţia corpurilor cereşti, Universul în totalitatea lui.

Astrologia, în schimb, este o pseudoştiinţă care pretinde că poate prezice destinul şi caracterul omului după poziţia şi mişcarea aştrilor.

Comentarii -

1.

Sacul şi sacoşa sunt rupte.
Sacul şi sacoşele sunt rupte.
Sacul şi geamantanul sunt rupte.
Sacul şi geamantanele sunt rupte.

Regula este: când subiectul multiplu este exprimat prin substantive nume de lucruri de genuri diferite, dintre care unul la masculin singular, numele predicativ se pune la feminin plural.

Comentarii -

cliseele limbiiCuvintele au înţelesuri, iar limba este făcută pentru a comunica. Banal, nu? Lucrurile nu stau chiar aşa... Nenumărate şabloane s-au instalat în discursul modern, făcând limba de neînţeles. Mai jos puteţi citi despre câteva dintre clişeele limbii române moderne.

Comentarii -

A învesti şi a investi sunt două cuvinte care au sensuri diferite.
A învesti
înseamnă a acorda în mod oficial un drept, un titlu, o demnitate.
A investi are sensul de a face o investiţie, a plasa un capital, a cheltui bani pentru ceva.
După cum se observă, sensurile sunt diferite. Prin urmare, aceste verbe nu pot fi folosite la întâmplare, căci utilizându-l pe unul în locul celuilalt se pot crea confuzii ori exprimări ridicole.

Comentarii -

Până de curând verbul "a merita" era unul mediocru, nebăgat în seamă, aproape marginalizat. De mai bine de un an însă, nu ştiu prin ce mecanism obscur, a reuşit să se impună. Aşa că astăzi, dacă vrei să-ţi ajuţi un coleg cu un sfat, în funcţie de experienţa avută, îi spui "Se merită!" ori "Nu se merită". Desigur, dacă "nu se merită", tonul trebuie să fie grav, iar mimica sugestivă...

Comentarii -

În prima zi când o jurnalistă "postrevoluţionară" de la Antena3 a aflat că în lume s-a ivit o criză economică, a invitat un "analist" pe care l-a abordat abrupt cu întrebarea: "Ce înseamnă, concret, criza pentru noi?". Insul a început să rostească vorbe, să spună fraze lungi, să avertizeze populaţia, să certe guvernul care nu a luat măsuri. Dar domnişoara nu era recentă într-ale meseriei, aşa că nu s-a lăsat păcălită: "Spuneţi-ne ce ni se va întâmpla! Concret!". Nimic... În final, am văzut-o nefericită. Insul nu-i spusese "concret" ce e criza. Oare de ce? Să nu fi avut nicio idee?

Comentarii -

Într-o vreme mai totul începea cu "deci". Orice introducere era "concluzionată" cu "deci, ce vreau să vă spun...". Astăzi un nou cuvânt poluează aproape orice exprimare: absolut.  Este prezent în formulări din cele mai diverse. Auzim că unul este "absolut de acord cu propunerea de modificare a Constituţiei", iar altul spune că valoarea leului este "absolut normală". Neaga nu a avut "absolut nici un conflict cu Lăcătuş", Realitatea ne anunţă că aseară a fost "lider absolut de audienţă". Un paragraf de lege s-a dovedit "absolut inutil", iar despre Mitoşeru aflu că este "absolut plictisitor". În numai câteva minute de butonat telecomanda descoperi că mai totul este absolut, că nimic nu mai este ordinar.

Comentarii -

Atât de răspândită este folosirea termenului "preşidenţie" ori a variantei "preşedenţie", încât chiar şi preşedintele în exerciţiu, Traian Băsescu, se foloseşte de "preşidenţie" pentru a face referire la instituţia prezidenţială. Nu mai vorbesc despre jurnalişti, care - mulţi dintre ei - năuciţi de lupta lor pentru adevăr, folosesc limba română grăbit şi de foarte multe ori incorect. Numai că această exprimare, "preşidenţie", nu este corectă. Termenul potrivit este "preşedinţie", pentru simplul motiv că este un derivat al cuvântului "preşedinte". Dacă am fi avut "preşidente", atunci am fi avut şi "preşidenţie".

Comentarii -

Nu am să insist asupra greşelilor de folosire a adjectivelor/adverbelor prezentate mai jos. Ce trebuie reţinut este că acestea nu suportă grade de comparaţie; prin urmare, evitaţi să adăugaţi particule cum sunt: mai, cel mai etc.

Comentarii -

VirgulăMai jos puteţi găsi un scurt ghid de folosire a virgulei în limba română. Virgula - folosirea acesteia - dă destulă bătaie de cap, întrucât regulile sunt complicate pentru cineva care a pierdut contactul cu limbajul prea tehnic predat la orele de gramatică la şcoală.

Comentarii -

În ziarul Gândul găsesc că "Persoanele juridice titulare ale unui contract de leasing financiar pentru o cladire sau un teren trebuie sa se prezinte la sediile Directiilor de Taxe si Impozite cu urmatoarele documente: declaratia tip de impunere, contractul de leasing financiar in original si copie xerox, dovada inregistrarii bunului in contabilitate, schita terenului sau a cladirii si certificatul unic de inregistrare in original si copie xerox." Las deoparte faptul că în 2009 un ziar ce se consideră elitist nu e în stare să publice varianta electronică  folosindu-se de diacritice.

Comentarii -

Pe site-ul revistei Ştiinţă şi Tehnică aflu că "Teoria Generală a Relativităţii reprezintă însă poate cel mai extraordinar exemplu de izbândă totală a gândului". O fi, nu o fi aşa, nu discut, dar mă întreb: chiar cel mai extraordinar? Se întâmplă ca extraordinar să nu aibă grad de comparaţie, conţinând în sine superlativul. Extraordinar înseamnă incredibil, fenomenal, foarte bun etc. Nu poţi spune, de exemplu, făcând înlocuirea, cel mai foarte bun, pentru că nu are sens o atare punere laolaltă de cuvinte.

Comentarii -

În revista Descoperă, citesc aici următorul titlu: A fost Einstein ultimul mare geniu? Şi geniu, şi mare? Geniu se referă la o capacitate creatoare extraordinară ori la o persoană cu o astfel de capacitate. Geniu este unul dintre acele cuvinte care exprimă anumite însuşiri în cel mai înalt grad, iar orice element de întărire este inutil, ba mai mult, pleonastic.

Comentarii -

Dacă afirmăm că ”filozofia lui Schopenhauer ne este familiară”, spunem în fapt că ne este cunoscută, apropiată, inteligibilă. Dacă, în schimb, zicem că ne este familială, vom comite o greşeală, folosind impropriu termenul familial, care are sensul de ”legat de familie, privitor la familie”. Putem afirma, de pildă, că ”Neînţelegeri familiale m-au oprit de la candida pentru postul de director”.

Comentarii -

Literar se referă la literatură. Literal, în schimb, semnifică ”literă cu literă, cuvânt cu cuvânt”.

Comentarii -

Adeseori aceşti termeni se folosesc în mod greşit, original în locul lui originar şi invers. Deşi sunt foarte apropiate ca pronunţie, au sensuri complet diferite.

Original are sensul de nou, neimitat după altcineva ori personal, pe când originar înseamnă atât ”dintr-un anume loc”, cât şi ”iniţial, în forma de început”.

Pentru o explicaţie detaliată a celor doi termeni puteţi consulta Dicţionarul Limbii Române.

Comentarii -

Au fost alegeri (30.12.2008). Partidul Social Democrat a căștigat mai multe voturi decât Partidul Democrat Liberal, dar mai puține mandate în parlament. Președintele PSD, Mircea Geoană, spune că este câștigătorul moral al alegerilor. Emil Boc, președintele PDL, spune că din punct de vedere moral, PDL are dreptul la impunerea prim-ministrului. Ce caută cuvântul moral în atare exprimări? Ce vor să spună respectivii politicieni folosind cuvântul moral în contextele arătate?

Comentarii -

Iată în continuare o serie de pleonasme pe care le puteţi auzi în mod curent în discuţii banale, într-un supermarket, dar şi la televizor ori la radio. Dacă mai ştiţi şi alte pleonasme decât cele menţionate mai jos, nu ezitaţi să le menţionaţi la comentarii.

Comentarii -

 

Profesiune de credinţă: declaraţie publică pe care o face cineva cu privire la principiile sau la convingerile sale.

Sub beneficiu de inventar: în mod provizoriu, sub rezerva controlului ulterior.

În contumacie: în lipsă, fără a fi fost prezent la proces.

E cam albastru: cam neplăcut, dificil.

A pune la index: a trece o carte în lista celor interzise (biserica catolică); prin extensie, înseamnă a trece un individ, o faptă pe o listă imaginară a răului.

Comentarii -

 

A apărea, nu a apare.

A dispărea, nu a dispare.

A plăcea, nu a place.

A displăcea, nu a displace.

A tăcea, nu a tace.

A vedea, nu a vede.

Comentarii -