fragment din coperta cartiiPentru necunoscători filozofia poate părea complicată. Dar oare chiar aşa este? Deşi pare a fi greu de abordat, aceasta poate fi mai uşor înţeleasă dacă este explicată de cineva care, pe lângă vastele cunoştinţe în domeniu, are şi capacitatea de a le transpune pe înţelesul tuturor. O astfel de persoană este Thomas Nagel. Profesor de filozofie şi drept la New York University, acesta încearcă în cartea „Ce înseamnă, oare, toate acestea? O foarte scurtă introducere în filozofie”, să explice filozofia celor care nu au luat niciodată contact cu ea.



Cartea cuprinde întrebări cu privire la nouă teme filozofice, ce pot fi înţelese în sine, fără a avea cunoştinţe referitoare la istoria gândirii. Acestea fac referire la cunoaşterea lumii existentă în afara propriei minţi, raportul minte-corp, limbaj, liberul arbitru, dreptate, moralitate, moarte şi sensul vieţii. Încă de la început, autorul afirmă că scopul său nu este de a oferi răspunsuri, ci de a familiariza cititorul cu aceste probleme, pentru ca mai apoi acesta să încerce să găsească singur propriile răspunsuri.

Cum putem cunoaşte ceva?

Thomas Nagel afirmă că interiorul propriei tale minţi e singurul lucru de care poţi fi sigur. Chiar dacă, de cele mai multe ori, nu ai nicio îndoială privind existenţa lucrurilor din jurul tău, precum copacul de la fereastră, oamenii de pe stradă sau stelele de pe cer, aceste lucruri se bazează numai pe experienţe, pe gândurile tale şi impresiile senzoriale. Oricâte argumente ai încerca să aduci privind existenţa lor, vei face asta bazându-te pe impresiile tale despre propriile impresii şi astfel nu vei putea ajunge nicăieri. Există posibilitatea ca toate experienţele tale să fie asemenea unui vis, în afara căruia să nu existe o lume exterioară. Vei ajunge astfel la concluzia radicală că mintea ta este singurul lucru care există cu adevărat, viziune ce poartă numele de solipsism.

Există şi alte minţi? Dacă da, putem avea acces la ele?

Cât de mult poţi ştii despre ce se întâmplă în mintea altcuiva? Poţi să urmăreşti corpurile celorlalţi oameni, să îi asculţi, să le vezi reacţiile în diferite situaţii, dar toate aceste lucruri nu te vor pune în contact cu propriile lor sentimente. Dacă, de exemplu, mănânci îngheţată de ciocolată cu un prieten, chiar dacă experienţa gustului ar trebui să fie aceiaşi pentru amândoi, cum poţi fi sigur de asta? De unde ştii că ceea ce el simte când mănăncă îngheţată de ciocolată nu este de fapt ceea ce tu simţi când mănânci ciocolată de vanilie? Singurele experienţe pe care le poţi avea sunt propriile tale experienţe şi orice convingeri ai avea despre viaţa mentală a altor fiinţe, acestea se bazează pe simpla observare a comportamentelor lor.

Care este relaţia dintre minte şi creier?

Problema filozofică legată de relaţia dintre minte şi creier este expusă de Nagel prin următoarele întrebări: oare mintea ta este diferită de creierul tău sau este chiar creierul tău? Oare gândurile, sentimentele, percepţiile, senzaţiile şi dorinţele tale sunt lucruri care se întâmplă în plus faţă de toate procesele fizice din creier sau sunt ele chiar unele din aceste procese fizice?

În ceea ce priveşte relaţia dintre minte şi corp, există două mari viziuni: dualismul şi materialismul. Conform dualismului, există un organism fizic complex şi un suflet de natură pur mentală. În ceea ce priveşte materialismul, acesta afirmă că oamenii sunt doar materie fizică, stările mentale fiind stări fizice ale creierului.



De ce este important limbajul?


Limbajul este văzut ca fiind un fenomen social. Fără el nu am putea comunica şi nu am înţelege la fel de bine lumea în care trăim. După cum afirmă Nagel, suntem fiinţe mici şi finite, iar înţelesul împreună cu sunetele şi semnele de pe hârtie sunt cele care ne oferă posibilitatea să cuprindem lumea, cu multitudinea lucrurilor care există în ea şi chiar să inventăm lucruri care nu există şi poate nu vor exista vreodată.

O altă problemă expusă în carte este cea a libertăţii. Suntem sau nu suntem fiinţe cu o existenţă predeterminată? Avem posibilitatea de a alege în fiecare moment ce să facem, sau totul este hotărât dinainte să ne fi născut şi avem doar iluzia liberului arbitru?

În ceea ce priveşte moralitatea, se pune următoarea întrebare: motivul pentru care întreprindem o anumită acţiune ne poate absolvi de vină? Dacă, de exemplu, suntem bibliotecari şi trebuie să avem grijă ca toate cărţile să fie restituite la plecare, iar un prieten ne roagă să scoată din bibliotecă o carte rară de care are neapărat nevoie, ce facem? Nu dorim să furăm cartea, dar nici nu vrem să ne refuzăm prietenul! Ar fi imoral să îl ajutăm? Dacă da, de ce?

Ce înseamnă dreptatea? Este normal ca unii oameni să fie mai bogaţi, iar alţii mai săraci? Dacă este nedrept, putem face ceva? Ar trebui să o facem? Lumea este plină de inegalităţi. Dintre acestea unele sunt nedrepte, în special cele bazate pe discriminare, iar altele, care apar în urma unor opţiuni şi acţiuni personale nu par a fi la fel de nedrepte, ele rezultând în urma unui efort pentru autodepăşire.

Spre sfârşitul cărţii sunt tratate două probleme importante: cea a morţii şi cea a sensului vieţii.


Un lucru este sigur, toti murim într-o bună zi. Ceea ce face diferenţa între noi este modul în care privim moartea şi, în funcţie de acest aspect, sensul pe care îl atribuim vieţii. Unii oameni consideră moartea ca fiind ceva rău, o pedeapsă ce se manifestă prin încetarea tuturor lucrurilor bune din viaţă. Alţii o văd ca o binecuvântare, o viaţă fără de sfârşit părând greu de îndurat, plictisitoare. De asemenea, există şi mulţi oameni pentru care moartea reprezintă pur şi simplu o normalitate, o etapă a ciclului vieţii. Dar cine poate spune cum este de fapt moartea şi ce ar trebui să simţim în legătură cu ea?

Dacă te gândeşti că într-o bună zi vei muri, s-ar putea să crezi că viaţa nu are niciun sens. De obicei este uşor să găseşti un sens pentru lucrurile mărunte pe care le faci. Mănânci pentru că ţi-e foame, dormi pentru că eşti obosit, munceşti ca să te poţi întreţine şi aşa mai departe. Dar, luate împreună, care este sensul tuturor lucrurilor pe care le faci? Care este sensul vieţii tale? De ce trăieşti?

Există posibilitatea ca viaţa să nu aibă niciun sens, doar că unii oameni sunt foarte dornici de a se lua în serios, de a fi importanţi. Dacă viaţa nu ar avea niciun sens, iar la final ar exista doar mormântul, toată această dorinţă ar părea ridicolă. Poate că viaţa este într-adevăr absurdă sau poate că totuşi are un sens.

În final, o ultimă întrebare: de ce există în această carte atâtea întrebări?

Răspunsul este simplu. Pentru că asta înseamnă filozofia. Ea se face doar punând întrebări, construind raţionamente, încercând diverse ipoteze şi concepând argumente posibile împotriva lor.

Citind această carte veţi fi puşi faţă în faţă cu multe întrebări şi posibile răspunsuri legate de noţiuni comune la care probabil nu v-aţi gândit prea mult până acum. Autorul vă asigură că, indiferent de opiniile sale, aveţi libertatea de a gândi singuri. Acum, după ce ştiţi că e posibil să nu aveţi liber arbitru, mai credeţi asta?



Bibliografie: Nagel T. (2014) Ce înseamnă, oare, toate acestea? O foarte scurtă introducere în filozofie: Editura Humanitas