(Timp citire: 2 minute)

"Recunoştinţa este secretul vieţii" - Albert Schweitzer. "Doamne, am plătit noi înşine pentru toate lucrurile astea, aşa că mulțumesc pentru nimic" - Bart Simpson. Noua carte de psihologie pozitivă a dr. Robert A. Emmons, ‘Thanks!‘, susţine că practicarea recunoştinţei este benefică pentru fericirea, satisfacţia de viaţă şi sănătatea noastră fizică.

 



Invocând cuvintele marelui filosof Bart Simpson şi a altor muritori de rând, dr. Robert Emmons face mare caz de importanţa recunoştinţei în viaţă. Din fericire, Emmons nu îşi sprijină argumentarea doar pe spusele lui Bart Simpson şi pe câteva anecdote atent alese, ci el invocă dovezile ştiinţifice. Emmons deschide cartea cu dovezile experimentale care arată cum recunoştinţa poate spori fericirea cu 25%. Practicarea recunoştinţei ar putea avea, de asemenea, o serie de beneficii secundare. Ea este invers proporțională cu depresia, poate creşte legăturile sociale şi există date care arată că sporurile în fericire sunt menţinute până la şase luni din clipa în care oamenii încep să practice recunoştinţa.

Deşi este fascinat de descrierea propriei sale cercetări, Emmons nu se opreşte la ea. El analizează modalităţile în care recunoştinţa este reprezentată fizic, cum se intersectează manifestarea ei cu religia şi modul în care recunoştinţa poate fi practicată. Aceasta este o carte uşor accesibilă. Experimentele sunt descrise cu o claritate admirabilă, nu există nicio complicaţie psihologică şi anecdotele din experienţa oamenilor sunt uşor de digerat.

O carte fundamental pozitivă, deşi, s-ar putea ca unora să le producă sentimente de aversiune. Cartea este plină de exemple de recunoştinţă supraomenească: îngrijitoarea unei persoane cu Alzheimer este recunoscătoare pentru faptul că soţul ei îşi poate aminti ce anotimp este şi măicuţele recunoscătoare care trăiesc mai mult decât oricine. Capitolul privind obstacolele în calea recunoştinţei este de mare ajutor, amintindu-ne de dificultăţile întâmpinate în menţinerea unei dispoziţii recunoscătoare.

Pentru psihologul din mine au fost prea multe anecdote şi insuficient experiment. Dar pentru cititorul ocazional din mine, aflat în căutarea inspiraţiei, au fost multe lucruri la care să meditez. În final am fost fericit că am citit această carte - un memento foarte util pentru noi toţi care ne arată că există întotdeauna ceva pentru care putem să fim recunoscători.

 



Traducere de Maricica Botescu după thanks-by-robert-emmons-book-review, cu acordul autorului