1. Ideea de bază a acestei cărţi priveşte orbirea noastră în privinţa aleatoriului şi în special a deviaţiilor mari. Logica Lebedei Negre face în aşa fel încât ceea ce nu ştiţi să fie mult mai relevant decât ceea ce ştiţi. Lebăda Neagră este rezultatul limitărilor sau distorsiunilor epistemice colective şi individuale, în majoritate cauzate de încrederea în cunoaştere; nu este un fenomen obiectiv.

2. Lebăda Neagră este un eveniment cu 3 atribute:
- este un caz izolat, aflat dincolo de tărâmul aşteptărilor obişnuite, dat fiind că nimic din trecut nu i-a indicat în vreun fel probabilitatea;
- are un impact deosebit;
- are predictibilitate retrospectivă, adică vom născoci explicaţii pentru apariţia sa după ce acest lucru s-a întâmplat.

3. Acţionăm ca şi când Lebăda Neagră nu ar exista, toţi specialiştii din "ştiinţele sociale" operând cu falsa convingere că instrumentele lor pot măsura incertitudinea.

4. Incapacitatea de a prezice cazuri izolate implică incapacitatea de a prezice cursul istoriei, dată fiind proporţia acestor evenimente în dinamica generală a evenimentelor. Dar ne comportăm ca şi cum am fi capabili să prezicem evenimente istorice. Facem estimări pe treizeci de ani ale problemelor de securitate socială şi ale preţului petrolului fără să ne dă seama că nu putem prezice aceste lucruri nici măcar pentru vara anului viitor.

5. În ciuda înţelepciunii ştiinţelor sociale, aproape nicio descoperire şi nicio tehnologie nu a apărut în urma proiectării şi planificării, toate fiind Lebede Negre.

6. Nu învăţăm reguli, ci doar fapte. Nu ne pricepem să asimilăm metareguli, de genul regulii că avem tendinţa de a nu învăţa reguli. Dispreţuim abstractul. Mintea noastră nu pare făcută pentru gândire şi introspecţie.

7. Cine este mai demn de recunoaştere: politicianul care evită un război ori cel care începe unul şi este suficient de norocos pentru a-l câştiga? Toată lumea ştie că avem nevoie mai multă de prevenţie decât de tratament, dar cei care previn doar arareori primesc recompense.

8. Aproape orice eveniment din viaţa socială este produs de şocuri şi fluctuaţii rare, dar cu multe consecinţe. Aproape tot ce se studiază din viaţa socială este obiectul unor metode inferenţiale care se concentrează asupra normalului - în special asupra clopotului lui Gauss - şi care nu ne spun mai nimic, pentru că acest clopot ignoră deviaţiile extreme.

9. În ciuda progresului nostru şi a dezvoltării cunoaşterii - ori poate din cauza acestora - viitorul va fi din ce în ce mai puţin predictibil.

10. Istoria este opacă - vedem rezultatele, dar nu şi scenariul care produce evenimentele, generatorul istoriei. Mintea umană suferă de trei tulburări atunci când intră în contact cu istoria:
- iluzia înţelegerii a ce se petrece într-o lume complicată;
- distorsiunea retrospectivă; istoria pare limpede şi organizată în cărţile de istorie, dar nu este aşa în realitate, atunci când o trăieşti;
- evaluarea exagerată a informaţiilor factuale.

11. Istoria nu se târăşte, ci face salturi. Cine a prezis apariţia creştinismului ca religie dominantă în bazinul mediteranean şi mai apoi în lumea occidentală? Cronicarii romani ai vremurilor respective nici măcar nu au observat noua religie. Apoi, cine a prevăzut că o bandă de călăreţi îşi va extinde imperiul şi legea islamică din subcontinentul indian până în Spania în doar câţiva ani?

12. Ori de câte ori un european mediocru insolent vorbeşte despre americani, foloseşte cuvinte ca "incult", "non-intelectual" şi "slab la matematică". Dar acest european este probabil dependent de iPhone, poartă blugi şi foloseşte Microsoft Word. Se întâmplă ca America să fie deocamdată mult mai creativă decât alte naţiuni de vizitatori de muzee şi rezolvitori de ecuaţii.

13. Chestiuni care par să ţin de Extremistan ("teritoriul" Lebedelor Negre): averea, venitul, tirajul în cazul unui autor, citările unui autor, recunoaşterea "celebrităţii" numelor, numărul de referinţe pe Google, populaţia oraşelor, utilizarea cuvintelor într-un vocabular, numărul de vorbitori ai unei limbi, pagubele provocate de cutremure, dimensiunea planetelor, dimensiunea companiilor, deţinerea acţiunilor, pieţele financiare, preţurile bunurilor, rata inflaţiei, datele economice.

14. Cum să învăţăm de la un curcan. Un curcan e hrănit în fiecare zi. Fiecare masă îi va întări convingerea păsării că o regulă generală a vieţii e să fie hrănită de membri prietenoşi ai rasei umane. Dar într-o zi i se întâmplă ceva neaşteptat... Sentimentul de siguranţă a atins punctul maxim în momentul în care riscul era de fapt la cel mai înalt nivel! Dar problema e generală şi priveşte natura cunoaşterii empirice: derivăm doar pe baza datelor din trecut, făcând proiecţii pentru perioade lungi. Dar într-o zi, bum! are loc o schimbare majoră care invalidează totul.

15. Mulţi oameni confundă afirmaţia "Aproape toţi teroriştii sunt musulmani" cu afirmaţia "Aproape toţi musulmanii sunt terorişti". Eroarea logică ne face să supraestimăm posibilitatea ca un musulman ales la întâmplare să fie terorist, deşi probabilitatea să fie astfel este foarte mică.

16. Odată ce mintea vă este stăpânită de o anumită viziune asupra lumii, veţi avea tendinţa să acordaţi atenţie doar exemplelor care dovedesc că aveţi dreptate. În mod paradoxal, cu cât aveţi mai multă informaţie, cu atât veţi simţi că este mai justificată viziunea dumneavoastră.

17. Eroarea narativă are de-a face cu capacitatea noastră limitată de a privi şirurile de fapte fără a le întreţese cu o explicaţie sau, în mod echivalent, fără a le pune forţat într-o legătură logică, sub o săgeată a relaţiei. Explicaţiile pun faptele laolaltă, fac în aşa fel ca faptele să fie mai uşor de memorat şi ne ajută să le dăm mai mult sens. [...] Perceperea cauzalităţii are un fundament biologic (probabil nivelul de dopamină are o influenţă serioasă).

18. Oamenii tind să se amăgească, apelând la povestea "identităţii naţionale". Ideea a fost dovedită ca pură ficţiune de o lucrare revoluţionară elaborată de 65 de autori şi publicată în revista Science.

19. Fericirea d-voastră depinde mai mult de numărul de cazuri în care apar sentimente pozitive decât de intensitatea pe care o au acestea atunci când apar. O mulţime de veşti bunicele sunt de preferat unui singur calup de veşti foarte bune.

20. Gândiţi-vă că cea mai mare satisfacţie a noastră vreme de mii de ani a fost sub formă de hrană şi apă (plus încă ceva, mai intim) şi că, deşi avem nevoie de ele continuu, ajungem rapid la saturaţie.

21. Istoria adoratorilor înecaţi. Marcu Tullius Cicero ne-a spus următoarea poveste. Unui oarecare Diagoras, care nu credea în zei, i-au fost arătate unele tăbliţe care înfăţişau nişte adoratori ce se rugau, apoi supravieţuiau unui naufragiu. Rezulta că rugăciunea salvează de la înec. Diagoras a întrebat: "Unde sunt imaginile celor care s-au rugat şi apoi s-au înecat?". Acest tip de poveste poate înşela observatorul obişnuit, făcându-l să creadă în miracole. Aceasta este problema "dovezilor tăcute".

22. Cum să devii milionar în 10 paşi. Numeroase studii asupra milionarilor stabilesc ce au aceştia în comun: curajul, asumarea riscurilor, optimismul şamd. Şi conchidem că aceste trăsături ne ajută să avem succes. Acum aruncaţi o privire asupra cimitirului: este plin de oameni cu aceste trăsături şi care nu au devenit milionari. Ce separă cele două categorii este în bună măsură un singur factor: norocul.

23. Ziarele publică ştiri despre criminalii prinşi, dar nu şi despre cei neprinşi. Odată ce înţelegem conceptul de dovadă tăcută, multe lucruri din jurul nostru încep să se manifeste.