James Clerk MaxwellJames Clerk Maxwell (1831 – 1879) a fost un fizician teoretician şi matematician scoţian, renumit pentru ecuaţiile sale care au pus bazele electrotehnicii, datorită căreia există astăzi televizorul, telecomunicaţiile, electronica şi multe altele. Mai multe detalii, în continuare.

Comentarii -

HawkingStephen Hawking este unul dintre cei mai mari oameni de ştiinţă contemporani. Deţine titlul de "Profesor Lucasian (după numele lui Henry Lucas) de Matematică" la Universitatea Cambridge din Marea Britanie, titlu pe care l-a deţinut şi Isaac Newton.

Comentarii -

Blaise PascalMatematica, "cea mai îndrăzneaţă şi neverosimilă aventură a spiritului", a "vorbit" uneori pe o limbă stranie, dezvăluind o realitate a naturii de neconceput până atunci. Iată în articolul de faţă o culegere de sentinţe ale matematicienilor despre... filozofie.

Comentarii -

Octav OnicescuMatematica, "cea mai îndrăzneaţă şi neverosimilă aventură a spiritului", a "vorbit" uneori pe o limbă stranie, dezvăluind o realitate a naturii de neconceput până atunci. Iată în articolul de faţă o culegere de sentinţe ale matematicienilor despre... matematicieni.

Comentarii -

Dan BarbilianMatematica, "cea mai îndrăzneaţă şi neverosimilă aventură a spiritului", a "vorbit" uneori pe o limbă stranie, dezvăluind o realitate a naturii de neconceput până atunci. Iată în articolul de faţă o culegere de sentinţe ale matematicienilor despre... matematică.

Comentarii -

<<Dumnezeu a murit (Nietzsche)
Nietzsche a murit ( Dumnezeu)>>

 

Nietzsche, ca şi alţi mari gânditori raţionalişti ai sec. 19 - începutul sec. 20 (Freud, Marx, Frazer, Russel), îl privea pe Dumnezeu ca un vestigiu al trecutului neştiinţific, pe care umanitatea avea să îl depăşească pe măsură ce nivelul educaţional creştea. Cum ştiinţa a oferit multe explicaţii realiste pentru misterele existenţei, se aştepta ca atracţia iraţională pentru religie şi Dumnezeu, în toate încarnările sale, să dispară. Dar iată că, spun autorii, şi în noul mileniu - o epocă a unei iluminări ştiinţifice şi tehnologice fără precedent- religia şi spiritualitatea continuă să dăinuie.

De ce nu dispare Dumnezeu
De ce nu dispare Dumnezeu-
Ştiinţa creierului şi biologia credinţei.

Coperta superioară.

Comentarii -

De ce cred oamenii in bazaconiiMichael Shermer este una din figurile pitoreşti ale literaturii ştiinţifice americane actuale, fiind un promotor al demascării pseudoştiinţei şi separării ei de ştiinţa autentică. Citiţi în continuare un articol pe tema credinţei în bazaconii şi a costurilor acesteia .

Comentarii -

 

Albert Einstein - Citate

 

Einstein



Imaginaţia este mai importantă decât adevărurile deja acceptate.

Orice lucru ar trebui să fie făcut cât de simplu se poate, dar nu mai simplu de atât.

Secretul creativităţii este acela de a-ţi ascunde cât mai bine sursele.

Educaţia este singurul factor care împiedică procesul meu de învăţare.

Educaţia este ceea ce rămâne după ce ai terminat-o cu şcoala.

Esenţial este să nu încetăm niciodată să punem întrebări. Curiozitatea este unica raţiune de a exista.

Nu mă gândesc niciodată la viitor. Acesta vine cu siguranţă, cât de curând.

Ştiinţa fără religie este urâtă. Religia fără ştiinţă este oarbă.





Cel care nu a greşit niciodată nu a încercat nimic nou.

Începem să trăim cu adevărat doar atunci când încetăm să trăim doar pentru noi.

Realitatea este doar o iluzie, deşi, e drept, e una foarte persistentă.

Mă interesează doar gândurile divinităţii. Restul sunt simple detalii.

Lucrul cel mai greu de înţeles pe lumea asta sunt impozitele.

Câteodată plătim foarte mult pentru lucruri gratuite.

Bunul simţ este colecţia de prejudecăţi pe care ni le-am format până la vârsta de 18 ani.

Nu ştiu cum se va lupta în cel de-al treilea război mondial, dar ştiu că în cel de-al patrulea vom lupta cu bâte şi pietre.

Religia mea constă dintr-o admiraţie umilă pentru spiritul infinit superior care se revelează în detaliile minore pe care noi suntem capabili să le percepem cu mica noastră minte.

Comentarii -

Publicul român şi ştiinţa42% dintre români cred că Soarele se învârte în jurul Pământului, iar 20% cred că Pământul are nevoie de o lună pentru înconjura Soarele. 30% cred că primii oameni au trăit în aceeaşi perioadă cu dinozaurii. 63% cred în viaţa de apoi.

Comentarii -

Mai jos găsiţi câteva paragrafe reprezentative extrase de echipa Scientia din cartea "De ce cred oamenii în bazaconii" de Michael Shermer, publicată de editura Humanitas în anul 2009. Pentru a citi toată cartea, care este un manifest al scepticismului, vizitaţi librăriile virtuale ori intraţi în prima librărie şi cumpăraţi-o.

 


 

Despre rase

Din secolul al XVI-lea până azi, rasele au devenit tot mai vagi datorită căsătoriilor mixte şi altor forme de interacţiune sexuală, iar cândva în mileniul al III-lea graniţele vagi vor deveni atât de estompate, încât va trebui să abandonăm complet naţiunea de rasă ca mijloc de discriminare. Din păcate, mintea omenească se pricepe atât de bine să găsească tipare, încât alte criterii de separare între oameni vor apărea fără îndoială în vocabularul nostru.

Despre gândirea magică

Oamenii sunt animale care caută tipare. Căutăm sensul într-o lume complexă, haotică şi imprevizibilă. Dar în acelaşi timp suntem animale care spun poveşti, iar timp de mii de ani miturile şi religiile noastre ne-au hrănit cu poveşti despre tipare încărcate de sens - despre zei şi Dumnezeu, despre fiinţe supranaturale şi forţe mistice, despre relaţiile oamenilor cu alţi oameni şi cu creatorii lor, despre locul nostru în cosmos. Unul dintre motivele pentru care oamenii continuă să apeleze la gândirea magică este că modul de gândire modern, ştiinţific datează de doar câteva sute de ani, pe când omenirea există de câteva sute de mii de ani. [...] Gândim magic pentru că trebuie să gândim cauzal. [...] Gândirea magică este un produs secundar al mecanismului evoluat al gândirii cauzale.



De ce cred oamenii în bazaconii

Sub presiunea realităţii devenim creduli. Căutăm certitudini consolatoare la ghicitorii în cărţi şi în palmă, la astrologi şi mediumuri. Spiritul nostru critic cedează în faţa năvalei promisiunilor şi speranţelor oferite pentru a potoli marile spaime ale vieţii. Nu ar fi minunat dacă nu am muri cu adevărat? Nu ar fi minunat dacă am putea vorbi din nou cu cei dragi pe care i-am pierdut?

Oamenii de ştiinţă au şi ei afirmaţiile lor false, dar metodele ştiinţifice sunt anume concepute pentru a le elimina.

Ce este un sceptic? Scepticul este acela care îşi pune întrebări în legătură cu valabilitatea unei anume afirmaţii căutând dovezi pro sau contra.

Maxima lui Hume

Nici o mărturie nu ajunge pentru a stabili producerea unei minuni decât dacă mărturia este cumva de aşa natură încât falsitatea ei să fie mai miraculoasă decât faptul pe care ea năzuieşte să-l stabilească.

Dificultăţile gândirii ştiinţifice

Teoria influenţează observaţiile. Heisenberg: "Ceea ce observăm nu este natura însăşi, ci natura expusă metodelor noastre de investigare". În mecanica cuantică, această idee a fost exprimată riguros sub forma "interpretării şcolii de la Copenhaga" asupra evenimentelor cuantice: "o funcţie probabilistică nu descrie un eveniment anume, ci un spectru continuu de evenimente, posibile până când o măsurătoare perturbă izolarea sistemului, iar un singur eveniment are loc". Se elimină corelaţia dintre teorie şi realitate; teoria construieşte o parte din realitate.

Observatorul modifică ceea ce observă. Acţiunea de a cerceta un eveniment îl poate modifica. Subiecţii unui experiment de psihologie îşi pot schimba comportamentul dacă ştiu ce ipoteze experimentale sunt testate.

Echipamentul construieşte rezultate. Dimensiunea telescoapelor, de pildă, a modelat şi remodelat teoriile noastre privind dimensiunea Universului.

Dificultăţile gândirii pseudoştiinţifice

Poveştile nu înseamnă ştiinţă. Povestirile despre cum s-a vindecat mătuşa Maria de cancer privind filmele fraţilor Marx sau luând extract de ficat de la cocoşi castraţi nu au nici un sens. E nevoie de experienţe controlate, nu de poveşti pentru ca o afirmaţie să capete substanţă.

Limbajul ştiinţific nu înseamnă ştiinţă. De multe ori, deşi subiectul este derizoriu, iar esenţa afirmaţiilor găunoasă, faptul că ambalajul mesajului conţine cuvinte din arsenalul ştiinţei dă impresia de seriozitate pentru o ureche neantrenată.

Ceea ce e neexplicat nu e inexplicabil. Un arheolog amator declară că, din moment ce el nu-şi poate imagina cum au fost construite piramidele, ele trebuie să fi fost construite de extratereştri.

Raţionamentul post-factum. Faptul că două evenimente sunt consecutive, nu înseamnă că ele sunt legate cauzal. Corelarea nu e acelaşi lucru cu cauzalitatea.

Coincidenţa. Mintea omului caută relaţii între evenimente şi adesea le găseşte, chiar dacă ele nu există. Câţi dintre noi nu şi-au pus problema existenţei telepatiei doar pentru că în momentul în care se pregătea să sune pe cineva acela tocmai i-a dat un telefon? Desigur, în astfel de momente, nimeni nu se mai gândeşte de câte ori nu s-a întâmplat aşa.

Probleme psihologice în gândire

În Rusia, după căderea comunismului s-a înregistrat o creştere semnificativă a credinţelor în paranormal. Nu numai că oamenii sunt acum mai liberi să se înşele între ei, dar unii cred cu adevărat că au descoperit ceva concret şi semnificativ despre natura lumii. Capitalismul e o structură socială mult mai puţin stabilă decât comunismul. O asemenea nesiguranţă face ca mintea să caute explicaţii pentru capriciile şi hazardul pieţei şi al vieţii în general, iar mintea se îndreaptă adesea către supranatural şi paranormal.

Gândirea critică

Gândirea ştiinţifică şi critică nu apare în mod natural. Cere educaţie, experienţă şi efort. Gândirea e o activitate de înaltă calificare. Nu este adevărat că suntem înzestraţi în mod natural cu capacitatea de a gândi clar şi logic - fără să învăţăm cum şi fără exerciţiu.

Sistemul imunitar ideologic

Max Planck: "O noutate ştiinţifică importantă îşi face rareori drum câştigând teren puţin câte puţin. Ceea ce se întâmplă este că adversarii mor pe rând, iar noua generaţie e obişnuită cu ideea de la bun început". Dobândim o imunitate faţă de ideile noi care nu se potrivesc cu cele vechi. Cu cât mai ridicat este IQ-ul, după cum a arătat psihologul David Perkins, cu atât este mai mare potenţialul pentru imunitate ideologică.

Dictonul lui Spinoza

Scepticii au tendinţa foarte omenească de a savura demistificarea a ceea ce e deja considerat absurd. Baruch Spinoza: "M-am străduit neîncetat să nu-mi bat joc de acţiunile omeneşti, să nu le deplâng şi să nu le dispreţuiesc, ci să le înţeleg".

Charles Darwin: "Trebuie să recunoaştem, cred eu, că omul, cu toate însuşirile sale nobile, cu simpatia pe care o simte faţă de cei dezmoşteniţi, cu bunăvoinţa care se extinde nu numai asupra semenilor, dar şi asupra celor mai mărunte fiinţe, cu intelectul său dumnezeiesc care a înţeles mişcările şi alcătuirea sistemului solar - cu toate aceste puteri superioare - omul poartă încă în trupul său marca de neşters a originii sale umile".

 

 

Paragrafele de mai sus sunt extrase din cartea De ce cred oamenii în bazaconii, de Michael Shermer, Editura Humanitas, 2009

Comentarii -

Entering spaceAm cartea asta de câţiva ani şi deşi nu este uşoară (e scrisă de un inginer), am recitit-o cu aceeaşi plăcere ca la prima citire. Câteva cuvinte despre scriitor. Robert Zubrin este inginer aeronautic de renume, fondator al societăţii Marte şi al companiei Pioneer Astronautics, ce oferă studii şi tehnologii pentru explorarea spaţiului cosmic.

Comentarii -

1. "Cucerirea Naturii de către Om" este o expresie folosită adesea pentru a descrie progresul ştiinţelor aplicate. [...]  În ce sens este omul posesorul unei din ce în ce mai mari puteri asupra naturii?

2. Să luăm trei exemple tipice: avionul, radioul cu tranzistori şi contraceptivele. [...] Accesul unor oameni la oricare dintre cele trei lucruri pe care le-am pomenit sau la toate la un loc poate fi împiedicat de către alţi oameni - de cei care vând, de cei care permit vânzarea, de cei care deţin sursele de producţie sau de cei care fabrică bunurile. Ceea ce numim puterea omului este în realitate puterea deţinută de anumite persoane, putere de care aceste persoane pot să le permită şi altora să se folosească sau nu.

3. Şi în cazul avionului, şi în cazul radioului, omul este şi subiectul şi posesorul lor, de vreme ce este atât ţinta bombelor, cât şi al propagandei. Iar în ce priveşte contraceptivele, există un aspect paradoxal, negativ, în sensul că potenţialele generaţii viitoare constituie subiectul sau pacientul unei puteri de care dispun generaţiile în viaţă. [...] Din acest punct de vedere, ceea ce numim puterea omului asupra naturii se dovedeşte a fi o putere exercitată de unii oameni asupra altora, cu natura ca instrument.

4. Cucerirea naturii de către om, dacă se îndeplinesc visurile unora ce se ocupă cu planificarea ştiinţifică a omenirii, înseamnă stăpânirea câtorva sute de oameni asupra a miliarde de alţi oameni. Nu există, nici nu poate exista o simplă sporire a puterii omului. Fiecare nouă putere câştigată de către om este totodată o putere asupra omului. Fiecare pas înainte îl face, în acelaşi timp, mai slab şi mai puternic. În fiecare victorie, omul este şi generalul triumfător, dar şi prizonierul din urma carului triumfal.

5. Vom fi ajuns în etapa finală în momentul în care omul, prin eugenie, condiţionare prenatală, prin educaţie şi propagandă bazate pe o psihologie perfect aplicată, va fi obţinut controlul total asupra lui însuşi. Natura umană va fi ultima parte din natură care va capitula în faţa omului. [...] Bătălia va fi într-adevăr câştigată. Dar cine anume o va fi câştigat? Căci puterea omului de a se transforma pe sine însuşi în orice doreşte înseamnă, precum am văzut, puterea anumitor persoane de a-i transforma pe alţii în ceea ce doresc primii. Fără îndoială că în toate epocile creşterea copilului şi procesul educativ au încercat, într-un sens, să exercite această putere. [...] Până acum teoreticienii educaţiei putea realiza prea puţin din planurile lor. [...] Însă făuritorii de oameni din era nouă vor fi înarmaţi cu puterile unui stat omnicompetent şi cu o tehnică ştiinţifică irezistibilă: în cele din urmă vom avea o rasă de programatori sociali (original, în eng: conditioners) care pot sculpta întreaga posteritate în forma pe care o doresc.

 

6. În sistemele vechi, atât soiul de om pe care voiau să-l producă învăţătorii, cât şi motivele pentru care voiau să-l producă, erau prescrise prin Tao - o normă căreia i se supuneau şi învăţătorii, de la care ei înşişi nu intenţionau să se abată. [...] Valorile sunt acum doar simple fenomene ale naturii. Judecăţile de valoare vor fi produse în elev în cadrul programării sociale. Orice fel de Tao ar fi să existe de aici înainte, el va fi produsul şi nu motivul educaţiei.

Prin Tao, C.S.Lewis numeşte acel set de valori morale prezent în toate concepţiile morale ale omului. Conform autorului, "este vorba de doctrina privind valoarea obiectivă, despre credinţa că anumite atitudini sunt realmente adevărate, iar altele realmente false în raport cu tipul de realitate care este Universul şi cu tipul de realitate care suntem noi". Într-un addendum la carte, C.S.Lewis include o serie de reguli morale ce indică prezenţa unui nucleu comun al umanităţii sub aspect moral.

7. Una dintre hotărârile pe care trebuie să o ia acum programatorii sociali este dacă ne vor condiţiona sau nu, pe noi ceilalţi, astfel încât să păstrăm vechea idee de datorie şi vechile reacţii faţă de această idee. [...] Ei ştiu cum să creeze în noi o duzină de concepţii diferite asupra binelui. Problema este dacă să creeze vreuna; iar dacă da, pe care.

8. Programatorii sociali sunt oameni care şi-au sacrificat umanitatea tradiţională ca să se dedice sarcinii de a hotărî ce va însemna de acum înainte umanitatea. Aplicate lor, bun şi rău sunt cuvinte lipsite de conţinut: căci de acum înainte conţinutul acestor cuvinte va depinde de ei. Iar dificultatea nu este una artificială. Să presupunem că era posibil să spui "în definitiv, cei mai mulţi dintre noi vor, mai mult sau mai puţin, aceleaşi lucruri - mâncare, băutură, sex, distracţie, artă, ştiinţă şi, pe cât se poate, cea mai lungă viaţă pentru indivizi şi pentru specie. Iar ei să spună: "Întâmplător, asta ne place" şi să înceapă să-i condiţioneze pe oameni în modalitatea care ar avea cele mai multe şanse de a duce la acest rezultat. Care-i problema?". Însă ăsta nu este un răspuns. În plus, este fals că ne plac tuturor aceleaşi lucruri.

9. Supuşii acestor programatori sociali nu sunt neapărat nişte oameni nefericiţi. Nu sunt deloc oameni: sunt nişte produse artificiale. Victoria finală a omului s-a dovedit a fi desfiinţarea omului. [...] Înclin să cred că programatorii sociali îi vor urî pe programaţi. Deşi vor considera o iluzie conştiinţa artificială pe care o vor produce în noi, subiecţii, vor sesiza totuşi că această conştiinţă ne oferă o iluzie a sensului vieţii, ceea ce reprezintă un privilegiu în comparaţie cu inutilitatea vieţii lor: şi ne vor invidia aşa cum eunucii îi invidiau pe bărbaţi.

10. Dacă nu te supui faţă de Tao sau nu te sinucizi, singura cale ce-ţi mai rămâne deschisă este supunerea faţă de impulsuri; şi, pe termen lung, faţă de simpla natură. În acel moment, al victoriei omului asupra naturii, constatăm că întreaga rasă umană e supusă câtorva indivizi, indivizi la rândul lor supuşi acelei părţi din ei înşişi care este pur "naturală" - impulsurile iraţionale.

11. Astăzi nu mai socotim copacii driade ori obiecte frumoase atunci când îi tăiem pentru cherestea.  [...] Stelele şi-au pierdut divinitatea odată cu evoluţia astronomiei, iar Zeul muribund nu-şi mai află loc în agricultura chimicalizată modernă. Neîndoielnic, mulţi văd acest proces ca pe descoperirea treptată a faptului că lumea reală nu e acelaşi lucru cu ce aşteptăm noi să fie şi consideră că vechea împotrivire faţă de Galileo ori faţă de "furnizorii de cadrave" pentru studii anatomice nu e nimic altceva decât obscurantism. Dar asta nu e tot. Nu savanţii moderni sunt cei mai încredinţaţi că obiectul deposedat de proprietăţile sale calitative şi redus la simpla cantitate devine astfel întru totul real.  [...] Marile spirite ştiu prea bine că obiectul, astfel tratat, este o abstracţiune artificială, că s-a pierdut ceva din realitatea lui.  [...] Reducem lucrurile la natură tocmai pentru ca să le putem cuceri.  [...] Preţul cuceririi constă în a trata un obiect ca simplă natură.  [...] A smulge puterea de la natură înseamnă şi a ceda lucruri către natură. [...] Dar de îndată ce vom face pasul final şi ne vom reduce propria specie la nivelul simplei naturi, procesul îşi va da pe faţă ridicolul, pentru că de data asta fiinţa care primeşte câştigul şi fiinţa care îndură sacrificiul sunt una şi aceeaşi.

12. Ce au acum toţi oamenii în comun e doar un universal abstract, un cel mai mare divizor comun, iar cucerirea omului de către om nu înseamnă altceva decât stăpânirea programatorilor sociali asupra materialului uman programat, lumea post-umanităţii, pe care se străduiesc în prezent s-o creeze aproape toţi oamenii, aparţinând tuturor naţiunilor, unii în cunoştinţă de cauză, iar alţii fără s-o ştie.

NOTE:

1. Extrasele de mai sus sunt luate din cartea lui C.S.Lewis, Desfiinţarea omului sau Cugetări asupra educaţiei, cu referire îndeosebi la predarea englezei în clasele mari, publicată la editura Humanitas în anul 2004. Având la dispoziţie şi ediţia originală, în limba engleză, nu întotdeauna am păstrat traducerea originală.

2. Paragrafele de mai sus sunt din partea a treia a cărţii, intitulată Desfiinţarea omului, care ni s-a părut că poate constitui o lectură utilă chiar independent de primele două capitole. Acolo unde au fost folosiţi termeni introduşi de autor - cum este cazul cu Tao, termen străvechi, dar care capătă un înţeles anume la C.S.Lewis - am oferit explicaţii, pentru ca textul să fie cât mai inteligibil cu putinţă. Desigur, recomandăm citirea integrală a lucrării pentru a vă bucura de o înţelegere deplină a ideilor prezentate în carte.

 

Comentarii -

Sciam mai 2009 În numărul din mai al revistei americane de popularizare a ştiinţei, Scientific American, printre numeroase alte articole, puteţi citi despre progresele făcute în decodificarea genomului uman, despre noi metode de a fura informaţii de pe un calculator aflat la distanţă şi altele. Citiţi aici un rezumat al celor mai importante articole.

Comentarii -

Atomul - Piers Bizony - o recenzieAtomul, cartea lui Piers Bizony, însoţeşte excelentul documentar omonim realizat de BBC şi difuzat la începutul anului 2008. Cartea, după cum uşor se poate desprinde din titlu, prezintă o scurtă, dar incitantă istorie a atomului, a fizicienilor ce au contribuit la descoperirea misterelor acestuia şi a experimentelor efectuate de aceştia.

Comentarii -

Homo Videns Cartea lui Giovanni Sartori, "HOMO VIDENS. Imbecilizarea prin televiziune şi post-gândirea" ne prezintă în toată splendoarea omul format de televiziune şi impactul pe care aceasta îl are asupra societăţii moderne. De asemenea, arată modul în care practica politicii este influenţată de dezvoltarea televiziunii.

Comentarii -

1. ”Pretutindeni au apărut oameni-mase, un tip de om făcut la repezeală, alcătuit din câteva plăpânde abstracţii şi care, tocmai de  aceea, este identic de la un capăt la celălalt al Europei. Omul-masă este omul golit în prealabil de propria istorie, fără măruntaiele trecutului şi, prin aceasta, ascultând de toate disciplinele aşa-zise internaţionale. Nu este un om, ci mai degrabă o carapace de om, constituită din simple idola fori; este lipsit de un ”înăuntru”, de o intimitate inexorabil şi inalienabil a sa, de un eu irevocabil. El are doar apetituri, crede că are numai drepturi, şi nu obligaţii: este omul lipsit de nobleţea care obligă, snobul.”

2. ”Misiunea celui numit intelectual este, într-un anumit sens, opusă celei a politicianului. Opera intelectualului aspiră, deseori în zadar, la lămurirea cât de cât a lucrurilor, în vreme ce aceea a politicianului, dimpotrivă, constă frecvent în a le face mai confuze decât sunt.

A fi de stânga sau de dreapta înseamnă a alege unul dintre nenumăratele moduri care se oferă omului pentru a deveni imbecil: într-adevăr, amândouă sunt forme de hemiplegie morală.”

3. ”Poate că structura vieţii din vremea noastră îl împiedică pe om, în cel mai înalt grad, să trăiască în calitate de individ. Privind în marile oraşe astăzi imensele aglomeraţii de fiinţe umane care vin şi se duc pe străzi sau se îmbulzesc la festivaluri şi la manifestări publice, un gând îşi face loc în minte, obsedant: este oare astăzi posibil ca un om de douăzeci de ani să-şi facă un proiect de viaţă care să aibă caracteristici individuale şi care, prin urmare, să poată fi realizat prin propria sa iniţiativă şi prin eforturile personale?”

4. ”Uluiala, deliciu interzis fotbalistului, îl poartă însă pe intelectual prin lume într-o continuă beţie de vizionar”.

5. ”Pentru mine, nobleţe este sinonim cu o viaţă de eforturi, mereu preocupată de autodepăşire, de înălţare a ceea ce este spre ceea ce se propune ca datorie şi exigenţă. Astfel, viaţa nobilă se opune vieţii obişnuite sau inerte care, static, se închide în sine condamnându-se la o perpetuă imanenţă, atâta timp cît o forţă exterioară n-o obligă să iasă din sine. De aceea numim masă acest tip de om, şi nu atât pentru că ar fi multitudinar, cât pentru că este inert”.

 

 

6. ”Anatole France spunea că un prost e mai funest decât un ticălos. Pentru că uneori ticălosul se mai şi odihneşte; prostul, niciodată”.

7. ”Cel puţin pentru istoria europeană, de la începuturi şi până astăzi, omul mediu n-a crezut niciodată că ar avea idei despre lucruri. Avea credinţe, tradiţii, experienţe, proverbe, mentalităţi, dar nu şi-a închipuit vreodată că e posesorul unor opinii teoretice despre literatură ori politică. Ceea ce proiecta şi făcea politicianul i se părea bine sau rău; îşi dădea sau nu acordul, atitudinea lui se limita însă la a se reproduce, pozitiv sau negativ, acţiunea creatoare a celorlalţi. Niciodată nu s-a întâmplat să opună opiniilor politicianului pe ale sale; nici măcar să judece ideile politicianului de pe poziţia altor idei pe care ar fi crezut că le are. Acelaşi lucru se întâmplă în artă şi în alte domenii ale vieţii publice.

Astăzi omul mediu are cele mai mărginite idei despre ceea ce se întâmplă şi despre tot ce trebuie să se întâmple în univers. De aceea a pierdut obiceiul de a-şi mai pleca urechea. La ce bun să mai asculte, dacă el are deja răspuns la toate?”.

8. ”Dacă urmărim efectele din viaţa publică şi studiem structura psihologică a acestui tip de om-masă, vom descoperi următoarele: 1. impresia înnăscută şi radicală că viaţa e uşoară, îmbelşugată, fără vreo limitare tragică; aşadar, fiecare individ mediu descoperă în sine o senzaţie de dominare şi de triumf, care, 2. îl invită să se afirme, aşa cum este, să proclame drept bun şi complet patrimoniul său moral şi intelectual.”

9. ”La omul-masă observăm propensiunea de a face din jocuri şi din sport o ocupaţie centrală a vieţii; cultul pentru trup / regimul igienic şi grija faţă de croiala hainelor; lipsa de romantism în relaţiile cu femeile; distracţia în compania intelectualului; preferinţa pentru viaţa supusă unei autorităţi absolute în locul unui regim de dialog liber.”

10.  ”Aceasta este vremea curentelor de care ne lăsăm târâţi. Aproape nimeni nu opune rezistenţă superficialelor vârtejuri care se formează în artă, în idei, în politică sau în practica socială.”

11. ”Cu fiecare generaţie, trebuind să-şi reducă sfera de activitate, omul de ştiinţă pierde progresiv contactul cu celelalte domenii ale ştiinţei. ... ştiinţa experimentală a progresat în bună măsură datorită muncii unor oameni incredibil de mediocri, poate chiar mai mult decât mediocri.”

12. ”Odinioară oamenii putea fi împărţiţi, simplu, în savanţi şi ignoranţi. Dar specialistul nu poate fi inclus în niciuna dintre aceste categorii.”

13. ”Newton a putut să-şi creeze sistemul fizic fără a şti multă filozofie, însă Einstein a trebuit să se satureze de Kant şi Mach ca să ajungă la sinteza sa penetrantă.”

14. ”Omul este o fiinţă pe care constituţia sa o obligă să caute o instanţă superioară. Dacă ajunge prin sine însuşi să o găsească înseamnă că este un om de elită; dacă nu, înseamnă că este un om-masă şi trebuie s-o primească de la omul de elită.”

15. ”Faptul că marxismul a triumfat în Rusia, unde nu există industrie, este cea mai mare contradicţie care i se putea întâmpla marxismului. Noile popoare nu au idei.”

16. ”Uitaţi-vă la cei care vă înconjoară şi veţi vedea cum înaintează rătăciţi prin viaţă; merg ca nişte somnambuli prin soarta lor, bună sau rea, fără să aibă nici cea mai mică bănuială despre ceea ce li se întâmplă. Dacă le analizaţi sumar ideile, veţi observa că nu reflectă deloc realitatea la care par a se referi, iar dacă veţi aprofunda mai mult analiza, veţi descoperi că nici măcar nu încearcă să se conformeze unei asemenea realităţi. Ba dimpotrivă, individul încearcă prin ele să-şi intercepteze propria viziune asupra realului, asupra propriei sale vieţi. Pentru că viaţa este înainte de toate un haos în care omul rătăceşte.”

17. ”Războiul nu este un instinct, ci o invenţie. Animalele nu-l cunosc şi este o invenţie pur umană, aşa cum este ştiinţa sau administraţia. El a dus la una dintre cele mai mari descoperiri, bază a oricărei civilizaţii: descoperirea disciplinei. Toate celelalte forme de disciplină provin din disciplina originară, care a fost cea militară.”

 

Comentarii -