(Timp citire: 9 - 10 minute)

gandire criticăVom investiga un tărâm mai puţin cunoscut al raţiunii şi gândirii critice. Există o serie de erori analitice comune la care suntem predispuşi cu toţii; unii poate chiar mai mult decât alţii. Erorile de judecată pot fi accidentale, dar şi deliberate (pentru acceptarea unei idei).

 

 

 

 

Vom încerca să analizăm în detaliu erorile de tipul I sau "falsă confirmare" (eng.false positive), erorile de tipul II sau "infirmare eronată" (eng.false negative), erorile de tipul III sau "răspunsul la întrebarea nerelevantă", precum şi cumplitele erori de tip IV sau "punerea întrebării greşite".

Pentru exemplificare vom analiza aceste erori în cadrul a trei situaţii ipotetice, fiecare dintre ele familiare pentru sceptici:
1.    Paranormal: se bănuieşte că o casă ar fi bântuită de fantome. Ipoteza nulă afirmă că nu se poate spune că există fantome până când nu se găsesc evidenţe care să susţină presupunerea.
2.    Teoria conspiraţiei: guvernul construieşte lagăre de concentrare pentru exterminarea sistematică a cetăţenilor paşnici. Ipoteza nulă afirmă că nu se poate presupune că există lagăre de acest gen până când nu se găsesc evidenţe în acest sens.
3.    Medicina alternativă: vitaminele pot vindeca cancerul. Ipoteza nulă afirmă că vitaminele nu vindecă cancerul, cel puţin până când acest lucru nu poate fi demonstrat prin teste controlate.

Să începem...

Eroarea de tip I: falsa confirmare

Confirmarea falsă se referă la faptul că nu accepţi adevărul sau că respingi o ipoteză nulă nu există nimic, dar se trage concluzia cum că există ceva. În cazul în care ipoteza nulă se dovedeşte a fi adevărată, eroarea de judecată de tipul I respinge în mod incorect ipoteza nulă în favoarea unei concluzii care susţine că presupunerea este adevărată. Eroarea de tipul I apare atunci când concluzia la care s-a ajuns este incorectă fie din cauza dovezilor false, fie din cauza interpretării greşite a dovezilor, fie din cauza erorilor de analiză sau a oricărui alt tip de factor.

În scenariul casei bântuite eroarea de judecată de tipul I apare atunci când investigatorii ajung în mod eronat la concluzia existenţei fantomelor în casă. Drept dovezi aceştia ar putea să prezinte înregistrări ale unor sunete inexplicabile ori mărturii ale martorilor oculari ce nu pot constitui dovezi sau trăiri ciudate pentru care să respingă în mod eronat orice altă cauză.

În cazul teoriei conspiraţiei vorbim despre eroarea cognitivă de tipul I atunci când guvernul nu construieşte de fapt lagăre de exterminare, dar susţinătorii acestei teorii ajung să descopere ceva ce îi fac să respingă ipoteza nulă şi să concluzioneze că afirmaţia lor este totuşi o realitate. Drept dovezi pot oferi maşini fără număr de înmatriculare parcate lângă un teren îngrădit ce nu par să aibă vreo destinaţie precisă; drept urmare vor trage eronat concluzia cum că aceasta este o dovadă concludentă. Sau se poate ca aceştia să urmărească o serie de materiale video pe YouTube ce prezintă teorii ale conspiraţiei şi să decidă că dacă numărul lor este atât de mare înseamnă că nu pot fi toate eronate. Dar totodată se poate ca aceştia să dispreţuiască pur şi simplu guvernul, motiv pentru care acceptă automat orice sugestie privind rea-voinţa acestuia.

Referitor la a treia situaţie ipotetică - medicina alternativă - se comite o eroare de tipul I atunci când se argumentează că vitaminele pot trata cu succes cancerul, deşi nu este aşa. Probabil că susţinătorii teoriei au ajuns în contact cu un număr mare de mărturii sau istorisiri ori poate că aceştia nu cred în ştiinţa medicală şi de aceea concluzionează greşit că medicina alternativă trebuie să funcţioneze sau orice altceva; concluzia onestă că ipoteza nulă este falsă este o eroare clasică de tip I.



Eroarea de tip II: infirmarea eronată

Cinicii sunt persoanele cele mai înclinate spre eroarea de tip II: acceptarea ipotezei nule atunci când aceasta se dovedeşte a fi de fapt falsă. Deşi ceva iese la iveală se concluzionează că nu este nimic relevant. Sătenii din povestirea cu băiatul care striga „Lupul” comit eroarea de tip II atunci când ignoră atenţionarea acestuia pe motiv că este falsă şi drept urmare îşi pierd oile. Oamenii preistorici care auzeau un foşnet în iarbă şi concluzionau că este doar vântul comiteau o eroare de tip II atunci când din iarbă sărea la atac o panteră.

Probabil că undeva anume există o casă bântuită de fantome şi poate că vânătorii de fantome o vor găsi. Dacă iau în batjocură intenţia acestora şi resping noţiunea de fantomă comit o eroare logică de tip II. Dacă ar fi să iasă la iveală cum că guvernul are într-adevăr în plan exterminarea a milioane de cetăţeni în lagăre de concentrare, atunci toţi cei care au respins această ipoteză (inclusiv eu) au comis o eroare logică de tipul II. Respingerea fără nicio bază a consumului de vitamine este tot o eroare de tipul II dacă se dovedeşte că într-adevăr vitaminele vindecă cancerul.

Erorile de tipul I şi II nu se limitează numai la domeniul pseudoştiinţei; ele îşi găsesc aplicare chiar şi în viaţa cotidiană, în decizii de business sau în cercetare. Să presupunem că intenţionez să vând o serie de tricouri imprimate cu textul "Scientia" în cadrul unei conferinţe. Dacă presupun că oamenii vor cumpăra aceste tricouri, iar acest lucru nu se întâmplă, comit o eroare cognitivă de tipul I. Un vânzător face o eroare de tipul II dacă decide că azi nu va mai avea niciun client şi de aceea merge acasă mai devreme, când de fapt se dovedeşte că există încă cel puţin unul.

Ambele erori de tip I şi II pot fi subtile şi complexe; concret însă erorile de tip I sunt considerate idealism excesiv, adică acceptarea prea multor idei noi, în timp ce erorile de tip II reprezintă cinism exagerat, adică respingerea prea multor idei noi.

Înainte de a trece la erorile de tip III şi IV trebuie făcută observaţia că acestea nu sunt universal acceptate. Tipul I şi II reprezintă erori de judecată standard, recunoscute de peste un secol; dar între timp au apărut alte direcţii de gândire şi de aceea nu există o convenţie generală pentru erorile de tip III şi IV. Însă definiţiile oferite mai jos sunt probabil cel mai larg acceptate şi totodată sunt foarte bune în scopul analizei sceptice.


Eroarea de tip III: răspunsul la întrebarea nerelevantă

Erorile de tip III şi IV sunt ceva mai complicate, dar fiindcă sunt comune este important să le înţelegem. Eroarea de tip III apare atunci când răspunsul oferit este pentru o altă întrebare decât cea relevantă; acest lucru se întâmplă atunci când afirmi ceva pe baza unei premise false sau nedemonstrate şi sari rapid la concluzie pentru a oferi soluţia la o problemă ce nu are legătură cu chestiunea investigată.

Vânătorii de fantome comit o eroare de tipul III atunci când pornesc de la afirmaţia cum că o fantomă determină scăderea temperaturii în locul în care apare. De aceea ei cercetează casele presupus bântuite folosind o serie de termometre complicate pentru a colecta valori de temperatură din întreaga clădire. Ceea ce este minunat, căci munca lor este bine realizată şi documentată, iar datele de temperatură corect măsurate. Cu toate acestea este vorba despre o eroare de tipul III deoarece chestiunea temperaturii nu este relevantă, căci deocamdată nu s-a dovedit că fantomele ar avea un asemenea efect asupra temperaturii.

Fanii teoriei conspiraţiei comit o eroare de tipul III atunci când publică o listă detaliată a tuturor locaţiilor considerate a fi lagăre de concentrare. Cu alte cuvinte ei caută răspunsul la întrebarea „Unde sunt lagărele?” sărind peste chestiunea relevantă şi anume „Există asemenea lagăre de concentrare?”. Poţi compila toată ziua liste, dar până ce nu dovedeşti că fiecare element de pe listă este ceea ce susţii că este, lista nu are nicio valoare.

Un comerciant de vitamine comite o eroare de tipul III de fiecare dată când oferă un răspuns la întrebarea: care sunt cele mai bune vitamine pentru tratarea sau prevenirea cancerului? Fără îndoială că acesta va recomanda un anumit supliment alimentar şi probabil şi o anumită doză. Aceasta este o eroare de tipul III pentru că este ignorată chestiunea relevantă, şi anume dacă vitaminele respective tratează sau previn o formă particulară de cancer.


Eroarea de tip IV: punerea întrebării greşite

Dacă eroarea de tip III este de obicei comisă cu candoare şi fără rea-credinţă, eroarea de tip IV – întrebarea pusă greşit– are deseori la bază o înşelătorie deliberată. Prin selectarea unei chestiuni irelevante pentru investigaţia în sine este posibil să controlezi mai bine rezultatele. Selectarea întrebării greşite este o modalitate foarte bună de distragere a atenţiei de la chestiunea relevantă.

Producătorii unui show de vânătoare de fantome ştiu că trebuie să conceapă un program în care să obţină rezultate pozitive. Ei ştiu însă şi că nu vor da peste nicio fantomă şi că nu vor captura imagini neobişnuite. De aceea showul porneşte de la o întrebare nejustificată: putem măsura valori ciudate pentru temperatură şi curent electric? Prin structurarea întregului program în jurul acestei chestiuni irelevante ei se folosesc în mod deliberat de eroarea de tip IV în scopul de a obţine rezultatele dorite.

Fanii teoriei conspiraţiei de orice gen adoră erorile de tip IV, căci ele reprezintă unul dintre mijloacele cele mai eficiente pentru a argumenta în favoarea unui fenomen inexistent. Dacă teoria conspiraţiei vrea să ne convingă că guvernul construieşte lagăre de concentrare pentru cetăţenii americani, atunci susţinătorii teoriei nu vor pune în discuţie această chestiune. În schimb se vor ocupa de o serie de aspecte complementare, pentru care vor găsi în mod garantat dovezi. Există exemple de corupţie la nivel guvernamental? Au existat în trecut iniţiative ale guvernului de a închide oameni nevinovaţi? Există legi care permit guvernului să îşi extindă puterea în situaţii de urgenţă? Există terenuri care nu au o destinaţie foarte clară? Toate aceste întrebări sunt splendide erori de tipul IV pentru toţi cei care apără o conspiraţie.

În mod similar, susţinătorii medicinii alternative pot apela la erorile cognitive de tipul IV pentru a susţine adevărul argumentului principal, chiar dacă de fapt nu există dovezi. Există corupţie în marile concerne farmaceutice? Are orice compus natural valoare terapeutică? Depind oamenii de ştiinţă de acordarea de subvenţii? Este medicina o afacere de proporţii? Încă o dată, la toate aceste întrebări se va găsi rapid un răspuns favorabil, ceea ce pare să justifice uzul vitaminelor în tratarea cancerului; când de fapt niciuna dintre aceste chestiuni nu are nicio relevanţă.

În concluzie: patru tipuri de erori de judecată, trei situaţii ipotetice despre care aţi auzit de mii de ori şi despre care veţi mai auzi tot de atâtea ori. Analizaţi câteva reclame ori urmăriţi nişte documentare TV care includ pseudoştiinţă şi încercaţi să vedeţi dacă puteţi identifica aceste erori. Probabil că da. Iar dacă le veţi stăpâni suficient de bine pentru a le depista imediat, veţi reuşi mai uşor să evitaţi să faceţi asemenea erori. Nimeni nu este imun la erorile de judecată, dar cu cât le înţelegem mai bine, cu atât mai sigur putem evita să le cădem pradă.




Traducere după  A Magical Journey through the Land of Reasoning Errors de Brânduşa Băcilă, cu acordul editorului