Care este diferenţa dintre cunoaştere şi experienţă şi cum reuşeşte creierul să le proceseze? Care dintre ele este mai importantă pentru gândirea creativă? O imagine pe care am obţinut-o recent de pe un cont de Twitter m-a pus pe gânduri. Faptul că pe Twitter această imagine a însumat peste 1.000 de replici reprezintă cumva o indicaţie asupra faptului că mulţi oameni par să fie de acord cu ideea care rezultă din aceasta.
Există o diferenţă esenţială între cunoaştere şi experienţă şi aceasta este cel mai bine descrisă de imaginea de mai jos:
Imaginea originală provine de la caricaturistul Hugh MacLeod, cel care a identificat un mod genial pentru a exprima un concept care de multe ori nu este uşor de înţeles. Cunoştinţele nu ne sunt utile dacă nu putem face conexiuni între ceea ce ştim, ne arată, în mod evident, această imagine. Indiferent dacă utilizaţi termenii de „cunoaştere" sau „experienţă", ideea în sine este destul de uşor de înţeles. O mulţime de mari scriitori, artişti şi oameni de ştiinţă au vorbit despre importanţa procesului prin care obţinem idei şi cunoştinţe din lumea înconjurătoare, facem conexiuni între acestea pentru a stimula gândirea creativă şi obţinem în acest fel idei noi.
Acesta este un subiect foarte interesant şi care îi face pe oameni să-şi dorească să citească despre el, astfel încât am adunat o serie de citate şi sfaturi de la unii dintre gânditorii mei preferaţi cu privire la importanţa faptului de a ne crea noi conexiuni în creier. Am scos în evidenţă aspectele mai importante din acestea, dar dacă aveţi timp vă recomand să citiţi în întregime articolele din care provin ele şi chiar să studiaţi sursele unde am găsit articolele respective. Pentru început să analizăm unele cercetări care arată că inteligenţa este strâns legată de conexiunile fizice din creierul nostru.
Inteligenţa şi conexiunile: de ce creierul trebuie să comunice bine cu el însuşi
O cercetare întreprinsă de către California Institute of Technology a demonstrat că inteligenţa este ceva ce poate fi găsit peste tot în creier şi nu doar într-o anumită regiune: „Cercetătorii au constatat că inteligenţa generală este determinată de o reţea de regiuni din ambele părţi ale creierului şi că ea nu provine doar dintr-o unică structură cerebrală".
Unul dintre cercetători a explicat că studiul a arătat că creierul funcţionează ca un sistem distribuit: „Mai multe regiuni cerebrale şi conexiunile dintre acestea s-au dovedit a fi cele mai importante pentru inteligenţa generală", explică Gläscher.
De asemenea, studiul a sprijinit o teorie despre inteligenţă care afirmă că inteligenţa generală se bazează pe capacitatea creierului de a uni şi a integra diferite tipuri de structuri de prelucrare a informaţiilor, cum ar fi memoria de lucru.
Un studiu de cercetare al Washington University a constatat că modul de realizare a conexiunile cu o anumită zonă din cortexul prefrontal are o legătură directă cu gradul de inteligenţă al unei anumite persoane. Acest studiu a arătat că inteligenţa se bazează parţial pe existenţa unor zone de activitate intensă a creierului şi parţial pe capacitatea acestora de a comunica cu alte zone din creier. În afară de a stabili legături fizice în creier care permit realizarea de conexiuni între idei şi cunoştinţele pe care le păstrăm în memoria noastră, acestea ne pot ajuta să gândim mai creativ şi să putem realiza lucruri de calitate superioară.
Conexiunile determină creativitatea: nimic nu este original
În mod evident Steve Jobs este o persoană de referinţă ori de câte ori vorbim despre creativitate sau inovaţie, aşa că nu am fost surprins să aflu că şi el a vorbit despre necesitatea de a ne crea noi conexiuni cerebrale. Citatul următor provine dintr-un interviu din anul 1996: „Creativitatea doar conectează lucrurile. Atunci când am întrebat oameni de creaţie cum au reuşit să facă ceva anume, ei s-au simţit un pic vinovaţi pentru că, într-adevăr, nu ei le-au făcut, ei doar au văzut ceva".
Jobs a continuat prin a explica că experienţa (după cum am văzut deja din imaginea de la începutul acestui articol) reprezintă secretul prin care suntem capabili de a face conexiuni cu uşurinţă: „Explicaţia o reprezintă faptul că ei au fost capabili să conecteze experienţele pe care le-au avut pentru a realiza lucruri noi. Şi motivul pentru care ei au reuşit să facă asta a fost acela că ei au avut mai multe experienţe sau s-au gândit mai mult la experienţele lor decât alte persoane".
Maria Popova reprezintă, fără îndoială, unul dintre cele mai bune exemple şi o susţinătoare a ceea ce ea numeşte „creativitate combinatorie". Aceasta este conexiunea dintre lucruri care permite obţinerea de idei noi: „pentru a putea crea cu adevărat şi pentru a ne aduce contribuţia în lume trebuie să fim capabili să ne conectăm nenumăratele puncte de idei dintr-o multitudine de discipline, pentru a combina şi a recombina aceste piese în scopul de a construi castele noi".
Ea a purtat o discuţie despre acest lucru la un eveniment Creative Mornings şi chiar a făcut un lucru bun. Faptul că putem citi despre o mulţime de subiecte este de multe ori unul dintre dintre cele mai importante elemente. Chiar mi-a plăcut cum a subliniat modul în care ego-urile noastre ne afectează dorinţa de a construi pe baza a ceea ce au făcut alţii înaintea noastră: „există ceva ce cu toţii înţelegem la un nivel intuitiv, dar ego-urile noastre creative nu doresc într-adevăr să accepte: este vorba despre faptul că creativitatea este o activitate combinatorie, că nimic nu este în întregime original şi că totul se bazează pe ceea ce a existat înainte...".
Partea mea favorită din această discuţie este analogia LEGO a lui Popova în care ea compară punctele de cunoştinţe cu ceea ce ar trebui să fie blocurile LEGO: „Cu cât avem mai multe astfel de blocuri şi cu cât acestea au forme şi culori mai diverse, cu atât mai interesante vor deveni castelele noastre".
Autorul Austin Kleon îmi vine imediat în minte ori de câte ori este vorba despre artă. Kleon este autorul cărţii Steal Like An Artist în care este vorba despre cum putem folosi munca celorlalţi pentru a ne inspira în activitatea proprie. Ea începe astfel: „Fiecărui artist i se pune întrebarea: de unde vă vin ideile?". Răspunsul cinstit al artistului este: „Le-am furat".
Kleon se dovedeşte inspirat pentru că el are avantajul de a cunoaşte în ce mod munca altor oameni poate deveni o parte a muncii sale. El susţine, de asemenea, afirmaţia din fraza pe care am citat-o mai sus din Maria Popova şi anume că „nimic nu este original": „Fiecare idee nouă este doar un amestec sau un remix al uneia sau a mai multor idei anterioare".
Dacă căutaţi sfaturi cu privire la cum puteţi crea cât mai multe conexiuni între cunoştinţele pe care le aveţi (şi chiar cum puteţi obţine mai multe cunoştinţe noi), cartea lui Kleon reprezintă o sursă foarte bună de informaţii pentru început. El propune următoarele:
- Purtaţi întotdeauna la voi un notebook
- Citiţi cât mai mult
- Utilizaţi un fişier pentru notiţe
Toată gândirea ştiinţifică este despre modul prin care putem face conexiuni
A face conexiuni între punctele de cunoştinţe pare a fi la fel de important şi atunci când vine vorba despre domeniul ştiinţei. În The Art of Scientific Investigation, profesorul W. I. B. Beveridge de la Cambridge University a scris că oamenii de ştiinţă de succes „au fost adeseori oameni cu o vedere largă" ceea ce a determinat originalitatea acestora: „Originalitatea constă de multe ori în corelarea unor idei prin conexiuni care nu au fost anterior bănuite".
El a sugerat, de asemenea, că oamenii de ştiinţă ar trebui să citească lucrări şi din afara propriului lor domeniu de activitate pentru a-şi spori cunoştinţele (astfel încât ei vor avea mai multe puncte de cunoaştere pe care le vor putea interconecta mai târziu).
Cei mai mulţi oameni de ştiinţă consideră că lipsa interesului faţă de alte discipline poate reprezenta un handicap grav în cazul în care se investighează o problemă şi se manifestă ignoranţă faţă de ceea ce este deja cunoscut în legătură cu asta.
În cele din urmă, scriitorul de ştiinţă Dorian Sagan este de acord că ştiinţa este despre aceste conexiuni: „Natura nu ascultă de direcţiile teritoriale ale disciplinelor ştiinţifice, academice, aşa cum nici continentele văzute din spaţiu nu par a fi colorate diferit pentru a reflecta diviziunile naţionale ale populaţiilor umane. Pentru mine marea cunoaştere ştiinţifică (satoris), epifanie, descoperire (eureka) şi toate momentele aha! sunt caracterizate prin capacitatea lor de a conecta".
Voi încheia cu unele sugestii pentru îmbunătăţirea capacităţii de a face conexiuni.
Adăugaţi cunoştinţelor voastre puterea conferită de noile experienţe
După toate cele de mai sus rezultă că cu cât aveţi mai multe cunoştinţe cu atât mai multe conexiuni puteţi realiza. Începeţi prin a citi mai mult, studiaţi cât mai multe domenii ale ştiinţei şi exploraţi noi oportunităţi de a obţine cunoştinţe (de exemplu, încercaţi unele experienţe noi: călătoriţi, mergeţi la diferite întâlniri sau descoperiţi un nou hobby). Ca cercetător, dr. Duezel, explică ce se întâmplă atunci când experimentăm lucruri noi: „Doar lucrurile complet noi provoacă o activitate intensă în regiunea creierului mijlociu (n.t. mezencefal)".
În consecinţă, prin experimentarea a ceva nou şi printr-o stimulare blândă a creierului se poate obţine o îmbunătăţire importantă a activităţii creierului.
Păstraţi evidenţa tuturor lucrurilor (mai ales sub duş)
Aşa cum sugerează Austin Kleon este bine să avem un notebook (sau telefon) cu noi peste tot pentru a putea să luăm notiţe. Nu vă aşteptaţi ca creierul vostru să-şi amintească orice - daţi-i o mână de ajutor şi notaţi-vă conceptele importante sau ideile care vă vin. Dacă faceţi acest lucru atunci vă puteţi reaminti notiţele anterioare care sunt în legătură cu aceste subiecte (hei, iată că deja faceţi conexiuni!). Puteţi face acest lucru chiar şi atunci când sunteţi sub duş cu ajutorul a ceva de genul lui Acqua Note.
Revedeţi zilnic notiţele voastre
Dacă vă uitaţi cât mai des peste notiţele voastre veţi putea să vă amintiţi mai uşor de ele atunci când veţi avea nevoie de ele. Citind notiţele pe care le-aţi întocmit anterior veţi putea constata că în perioada de timp care a trecut de atunci aţi acumulat mai multe cunoştinţe cu care vă puteţi conecta acum la notiţele vechi! De fapt, utilizarea acestei metode a reprezentat unul dintre secretele cele mai bine păstrate ale lui Benjamin Franklin. În fiecare dimineaţă şi în fiecare seară el îşi analiza ziua şi încerca să răspundă la o întrebare simplă:
„Ce am făcut bine azi?"
Iată cum arăta agenda lui originală de zi cu zi:
Traducere de Cristian-George Podariu după the-difference-between-knowledge-and-experience