Profesorul şi autorul american contemporan Martin Seligman este un pionier al ştiinţei fericirii, nu doar pentru că are o teorie sistematică referitoare la motivele fericirii, ci pentru că foloseşte o metodă ştiinţifică pentru a explora această stare de spirit. Prin utilizarea unor chestionare exhaustive, Seligman a constatat că cei mai satisfăcuţi şi optimişti oameni sunt cei care şi-au descoperit şi exploatat o combinaţie unică de valori şi trăsături pozitive - de exemplu, umanitatea, cumpătarea şi perseverenţa.
"Foloseşte atuul propriilor valori şi trăsături pozitive în serviciul a ceva mult mai înalt decât tine." Martin E.P. Seligman, Fericirea autentică. Ghid practic de psihologie pozitivă
Această viziune a fericirii combină etica virtuţii lui Confucius, Mencius şi Aristotel, cu teoriile psihologice moderne ale motivaţiei. Concluzia lui Seligman este că fericirea are trei dimensiuni ce pot fi exersate: viaţa plăcută (obţinerea plăcerii şi a mulţumirii), viaţa bună (cultivarea trăsăturilor pozitive şi a valorilor) şi viaţa plină de sens (trăirea semnificaţiei şi a scopului). Fiecare tip de fericire este legat de emoţiile pozitive, dar putem progresa de la fericirea plăcerii, la cultivarea propriilor valori şi trăsături pozitive şi, în cele din urmă, la realizarea semnificaţiei şi a scopului.
Viaţa plăcută este marcată de emoţiile pozitive cu privire la prezent, trecut şi viitor. Seligman a fost preocupat să ofere oamenilor un "set de instrumente" mentale care să le permită să se gândească constructiv la trecut, să câştige optimism şi speranţă pentru viitor şi, ca urmare, sa obţină o mai mare fericire în prezent, pentru a realiza ceea ce el numeşte o viaţă plăcută.
Confruntarea cu trecutul. Printre armele lui Seligman în combaterea nefericirii legate de trecut se numără aspectele pe care le găsim în mod obişnuit în înţelepciunea seculară: recunoştinţa şi iertarea. Seligman califică societatea americană ca fiind "ventilaţionistă" - o societate care "apreciază că este pur şi simplu cinstit şi chiar sănătos să-ţi exprimi furia". El observă că acest îndemn este utilizat de multe ori în terapiile pentru disfuncţii, probleme şi provocări. Seligman consideră, în schimb, că tendinţa popoarelor din Asia de Est de a aborda în linişte situaţiile dificile este mult mai adecvată. El citează studii în care se constată că cei care se abţin de la exprimarea emoţiilor negative şi care folosesc diferite strategii pentru a face faţă stresului au, de asemenea, capacitatea de a fi mai fericiţi.
Optimismul faţă de viitor. Cu referire la viitor, Seligman ne recomandă o perspectivă a speranţei şi optimismului.
Fericirea în prezent. Progresele câştigate în abordarea adecvată a emoţiilor negative legate de trecut şi construirea speranţei şi optimismului faţă de viitor pot fi sporite în prezent prin ruperea de obişnuinţe, savurarea experienţelor şi utilizarea atenţiei depline.
Rolul emoţiilor pozitive
Multe studii au asociat emoţiile pozitive cu împrejurările fericite ale vieţii (de exemplu, o viaţă mai lungă, sănătatea, reţele sociale mai mari etc.). De exemplu, într-un studiu au fost observate nişte călugăriţe care duceau în cea mai mare parte un stil de viaţă aproape identic. Se părea însă că măicuţele care-şi notau mai frecvent emoţiile pozitive în jurnalele lor trăiau mai mult decât multe dintre călugăriţele care nu cultivau în mod constant acest obicei. Un alt studiu a folosit fotografiile absolventelor din Anuarul unui liceu pentru a vedea dacă expresia ultimă a fericirii (zâmbetul) putea fi utilizată, de asemenea, ca un predictor al fericirii de durată. Studiile au constatat o corelaţie între acele zâmbete "Duchenne", afişate de către unele absolvente şi împlinirea lor de la mijlocul vieţii – căsătoria, o familie fericită şi implicarea mai evidentă în viaţa socială.
Pe scurt, emoţiile pozitive sunt frecvent asociate cu situaţiile fericite. Dar, deşi putem fi tentaţi să presupunem că fericirea produce emoţii pozitive, Seligman se întreabă dacă nu cumva emoţiile pozitive sunt acelea care asigură fericirea. şi dacă este aşa, ce înseamnă acest lucru pentru viaţa şi fericirea noastră?
Viaţa bună presupune folosirea propriilor noastre trăsături pozitive pentru a obţine satisfacţie abundentă în activităţile care ne plac şi în principalele arii ale vieţii noastre. Viaţa bună, după Seligman, încorporează 6 valori şi presupune cultivarea a 24 de trăsături pozitive. Trăsăturile pozitive şi valorile ne întăresc împotriva tulburărilor psihologice, ele putând constitui elementul cheie al rezilienţei, după Seligman.
Valorile
O contribuţie notabilă a lui Seligman la psihologia pozitivă este studiul său trans-cultural menit sa creeze un "sistem autoritar de clasificare şi de măsurare a trăsăturilor pozitive ale omului". Cu ajutorul dr. Christopher Peterson, un expert de top în domeniul speranţei şi al optimismului, Seligman a creat un sistem de clasificare propriu psihologiei pozitive. Ei au folosit trăsăturile pozitive de caracter ca unitate de măsură, deoarece caracterul bun este consecvent şi puternic asociat cu fericirea de durată. Pentru a rămâne fideli dorinţei lor de a crea un sistem universal de clasificare, ei au depus un efort concertat de examinare şi cercetare a unei mari varietăţi de texte religioase şi filosofice din întreaga lume. Rezultatul a fost surprinzător: descoperirea că există o serie de 6 valori speciale apreciate în mod intrinsec (nu doar ca un mijloc pentru alt scop) în aproape toate culturile. Acestea sunt:
:: înţelepciunea şi cunoaşterea;
:: curajul;
:: dragostea şi umanitatea;
:: justiţia;
:: cumpătarea;
:: spiritualitatea şi transcendenţa.
Trăsăturile pozitive de caracter
Pentru Seligman, trăsăturile pozitive reprezintă "căile" care conduc la adoptarea valorilor în viaţă. Seligman clarifică diferenţa dintre talente şi trăsături pozitive, prin definirea celor din urmă ca trăsături morale care pot fi învăţate şi dezvoltate doar cu efort. Talentele, pe de altă parte, tind să fie inerente şi pot fi cultivate numai din ceea ce există, mai degrabă decât din ceea ce se dezvoltă prin efort. De exemplu, multe persoane consideră aptitudinea muzicală ca o trăsătură de personalitate mai mult sau mai puţin înnăscută, ce poate fi doar consolidată. Pe de altă parte, îţi poţi cultiva puterea răbdării şi prin asta valoarea cumpătării.
Seligman oferă pe site-ul său, www.authentichappiness.org, o clasificare detaliată a diferitelor valori, precum şi un studiu al trăsăturilor pozitive de caracter. El consideră exersarea şi dezvoltarea caracterului şi a valorilor drept elemente cheie pentru o viaţă bună - "o viaţă în care atitudinile pozitive sunt manifestate în fiecare zi, în principalele arii ale vieţii, pentru producerea satisfacţiei abundente şi a fericirii autentice". O viaţă bună este un loc al satisfacţiei, al relaţiilor bune şi al muncii. Dar Seligman încurajează oamenii să continue căutările, până la aflarea fericirii autentice într-o viaţă plină de sens.
Viaţa plină de sens presupune folosirea trăsăturilor pozitive de caracter şi a valorilor proprii în serviciul a ceva mult mai mare decât propriul sine. După Seligman, emoţia pozitivă înstrăinată de exercitarea caracterului produce vid sufletesc, neautenticitate, depresie şi, pe măsură ce îmbătrânim, erodarea cu care ne vom lupta până la sfârşitul vieţii. Aici Seligman ne spune că, din păcate, nu există drumuri rapide către fericire. În timp ce viaţa plăcută ar putea aduce emoţie pozitivă în viaţa cuiva, pentru a promova o fericire profundă, de durată, avem nevoie de explorarea tărâmului sensului. Fără exercitarea trăsăturilor noastre morale unice şi a valorilor proprii într-un scop mai mare decât propriul sine, potenţialul nostru tinde să fie diminuat de o urmărire goală, lumească şi neautentică a plăcerii. Seligman foloseşte conceptul de "flux", propus de colegul şi colaboratorul său Mihaly Csikszentmihalyi, pentru a explica în parte ceea ce înseamnă o viaţă plină de sens. Investirea în munca de creaţie creează un sentiment mai mare al sensului în viaţă şi, ca urmare, un sentiment mai mare de fericire.
Altruismul. Seligman merge însă un pas mai departe decât Csikszentmihalyi, explorând experienţa fluxului şi atenuarea conștiinței de sine ca stări implicate în actele de altruism şi de bunătate. Bunătatea presupune angajamentul total şi pierderea conștiinței de sine. Exercitarea bunătăţii produce o satisfacţie care contrastează cu plăcerea, ea solicitând trăsăturile noastre pozitive de caracter pentru a ne putea ridica la nivelul unei anumite solicitări şi pentru a răspunde unei provocări, în special în serviciul altora.
Dar cum putem folosi atuul propriilor valori şi trăsături pozitive pentru a realiza o viaţă plină de sens? Exemplul dat de Seligman este cel al unui talentat practicant al artelor marţiale, care trăieşte o mare plăcere în realizarea antrenamentelor zilnice şi o mare mulţumire când este premiat. Dar, când descoperă că un copil autist cu care lucrează prezintă semne enorme de îmbunătăţire, el are o satisfacție atât de puternică, încât se hotărăşte să-şi deschidă o clasă pentru copii cu nevoi speciale. Faptul de a vedea că aceşti copii îşi depășesc provocările îi oferă o mulţumire şi mai mare şi, în cele din urmă, absorbit de bucuria acestor copii, uită de propria sa mulţumire. Este o situaţie care îi permite să îmbogăţească vieţile altora, concomitent cu angajarea propriilor valori şi trăsături pozitive. O experienţă românească similară confirmă puterea acestui exemplu.
Surse:
www.pursuit-of-happiness.org/history-of-happiness/martin-seligman
www.authentichappiness.sas.upenn.edu/testcenter