Am fost consultat în privinţa alegerii unui atelier de (auto)cunoaştere în baza unui faimos test de personalitate. În opinia mea, o participare la aşa ceva este totuna cu a merge la un consult astrologic. Carl Gustav Jung, unul dintre cei mai faimoşi cercetători ai psihismului, după cum s-ar exprima prietenii psihologiei mistice (fără dovezi obiective), a publicat în 1921 o carte despre tipuri psihologice pe care o poţi găsi astăzi mai prin toate librăriile.
Te poţi gândi că o teorie psihologică care rezistă trecerii timpului e o teorie valabilă, o teorie ce descrie veridic realitatea. Te poţi gândi… Aşa este. Gândirea (teoretizarea) nu implică automat existenţa unor dovezi de încredere. Mai puţin, în cazul unor vise arhetipale.
În această lucrare, Jung teoretizează despre existenţa a patru funcţii psihologice principale prin care experimentăm lumea. Iartă-mă, că te întrerup, ai trecut prea repede. Ai afirmat că “teoretizează”? Îhm.
Aceste patru funcţii, credea el, sunt împerecheate: două funcţii de percepţie – senzaţia şi intuiţia şi două funcţii de judecată – gândirea şi sentimentul (sau simţirea). Fiecare persoană foloseşte una din aceste funcţii în mod predominant şi mai eficient decât celelalte trei. Însă oricare din aceste funcţii sunt folosite în mod circumstanţial. El mai credea că oricare dintre aceste funcţii se manifestă fie în funcţie de extroversie, fie în funcţie de introversia fiecărei persoane.
O teorie frumoasă? De gustibus non disputandum. “Magnetizate” de frumuseţea acestei teorii, Katharine Cooks Briggs şi fiica ei, Isabel Briggs Myers, şi-au făcut o misiune din a transforma teoria cu pricina într-un instrument practic şi au creat primul inventar de personalitate numit Myers-Briggs Type Indicator. Se întâmpla prin anul 1962 când a fost publicată prima formă a acestui indicator psihometric.
Astăzi, deşi acest instrument nu are o solidă validare ştiinţifică, este folosit cu încredere îndeosebi pentru orientarea în cariera ori în privinţa compatibilităţii în cuplu, deşi la fel de bine poate fi folosită o astrogramă. Mai mult, în spatele acestei inventar de personalitate stă o teorie fără validare empirică, o teorie mai degrabă visată de marele Jung, între două episoade psihotice, decât testată prin metoda ştiinţifică.
În secolul 21, în ştiinţa psihologică nu există aceste tipuri psihologice, inventate de mintea uşor răvăşită şi extrem de speculativă a „maestrului” Carl G. Jung, decât menţionate la capitolul pseudo-știință.
Ca să închei, redau un paragraf dintr-un articol publicat în Fortune Magazine (mai, 2013):
„The interesting – and somewhat alarming – fact about the MBTI is that, despite its popularity, it haş been subject to sustained criticism by professional psychologists for over three decades. One problem îs that it displays what statisticians call low “test-retest reliability.” Şo if you retake the test after only a five-week gap, there’s around a 50% chance that you will fall into a different personality category compared to the first time you took the test“.
Articol preluat de pe blogul SasSeramis, cu acordul autorului